Povestea dulce-amăruie a tramvaielor din România post-comunistă

Tramvai în Timișoara suprins de Richard Lomas în 2011
Tramvai în Timișoara suprins de Richard Lomas în 2011

„Tramvaiul se va întoarce”, mi-a spus Richard Lomas arătând cu degetul spre muncitorii care lucrau de zor la schimbarea șinelor de pe mijlocul Bulevardului Aerogării din nordul Bucureștiului. Oricât de supărătoare erau ciocănelile dese, zgomotul aducea cu el noul.

Spre entuziasmul vizitatorului englez, liniile lucioase le înlocuiau pe cele vechi: un fel de covor roșu așternut în fața „regelui drumurilor”, cum îi place lui Richard să le spună tramvaielor.

Dar cazul București este unul fericit. În călătoria sa de două săptămâni din această vară, domnul Lomas (foto) a văzut și locuri unde tramvaiul trage să moară, așa cum s-a întâmplat deja în Constanța și în Brașov. Spre exemplu la Galați, unde au trecut trei decenii peste liniile noi din anii ’80, care îl impresionaseră la acea dată.

„Cred că tramvaiul din Galați se va închide”

„În majoritatea orașelor au ținut tramvaiul în funcțiune pentru 20 de ani, ceea ce este o realizare. Dar în Galați … eu cred că tramvaiul din Galați se va închide într-un an. Șinele sunt uzate, multe linii din  rețea s-au închis deja.

Nici măcar nu și-au updatat site-ul. Ar fi trebuit să fie o linie de tramvai lângă hotel. Și când am ajuns acolo erau liniile, dar nu și firele. Seara m-am dus să caut pe site și spuneau că aceste tramvaie merg din 12 în 12 minute”, povestește Richard. În schimb, a observat să noii regi din Galați sunt microbuzele.

În oraș au mai rămas numai trei rute de tramvai: 7, 39 și 44. Șinele sunt foarte tocite, iar pavajul deteriorat. Asta în ciuda faptului că tramvaiele de aici, cumpărate la mâna a doua din Rotterdam, Berlin, Dresda și Frankfurt încă sunt în stare bună, apreciază Richard.

„Tramvaiul din Galați pare să-și fi pierdut dorința de a trăi”, scrie britanicul pe blogul său / Foto: Richard Lomas

„Dar în Brăila este ca aici”, revine Richard la jumătatea plină a paharului și face un gest spre șantierul de pe Bulevardul Aerogării: „Cheltuiesc mulți bani și pun linii de tramvai noi”. Proiectul din Brăila presupune modernizarea a patru kilometri de șine de tramvai și costă 30 de milioane de euro.

În Brăila sunt două linii: 21 și 24, iar tramvaiele au fost achiziționate din Rotterdam, Viena și Berlin.

Germanii vin să-și caute tramvaiele care le treceau prin fața porții

Tramvaiele din Iași au fost și ele cumpărate la mâna a doua din orașele germane Stuttgart, Augsburg, Darmstadt sau Halle.

De altfel, unul dintre motivele pentru care România este un paradis pentru străinii pasionați de tramvaie este tocmai diversitatea foarte mare a vehiculelor, aduse aici din toată Europa. Te plimbi pe stradă și vezi că un Bucur Low Floor ultimul răcnet tocmai a trecut pe lângă tine, iar la o aruncătură de băț dai de un tramvai Tatra vechi de 35-40 de ani.

„În anii ’90 majoritatea orașelor din România au început să cumpere tramvaie la mâna a doua din Germania. Pentru că erau bune. Un tramvai german de 30 de ani era mai bun decât un tramvai românesc de 20 de ani. Iar fanii tramvaielor din Germania vin aici și spun: „O, acest tramvai obișnuia să treacă prin fața casei mele”. Germanii sunt interesați în mod special de România datorită tramvaielor care au ajuns aici”, explică Richard.

În Europa de Est majoritatea țărilor își construiau propriile tramvaie: România, Polonia, URSS. Dar cele mai bune erau Tatra, adică cele din Cehoslovacia, crede britanicul: „Tramvaiul românesc mediu era de calitate foarte slabă. Tramvaiele din Cehoslovacia erau de o calitate mai bună”.

„România trebuie să cumpere niște tramvaie noi. Nu vechi din Germania”

Bucureștiul face excepție: aici, tramvaiele sunt românești, în cea mai mare parte. „Bucureștiul și-a modernizat vechile tramvaie. Tramvaiele albe pe care le vedeți aici astăzi erau pictate în roșu mai demult și au făcut reconstrucții majore asupra lor”, explică el. Bineînțeles, mai sunt și câteva tramvaie Tatra, din prin anii ’73-’75, care au fost punctul culminant al călătoriei sale din această vară.

Deși îi place să privească tramvaiele cocoșate de zecile de ani, Richard spune că acum e nevoie de niște tramvaie cu podea joasă: „Ce trebuie să facă România acum este să cumpere niște tramvaie noi. Nu tramvaie vechi din Viena sau din Germania. Tramvaiele moderne cu podea joasă sunt foarte complicate.

La aceste tramvaie trebuie să ai șine bune pentru că au roți mici. Multe dintre linii pur și simplu nu ar funcționa cu noile tramvaie. Trebuie de asemenea să îmbunătățești drumul, calea dintre șine, pavajul”.

La acest capitol, Oradea primește o notă mare din partea britanicului, care a fost plăcut surprins acum doi ani când a descoperit că orașul din vestul țării avea tramvaie cu podea joasă.

Aici puteți vedea și alte fotografii din călătoria lui Richard din vara lui 2011.

Pe blogul http://tramways-romania1982.blogspot.com puteți citi povestea călătoriei pe care britanicul a făcut-o în România în anul 1982.

Jurnalist GreatNews, Dan Arsenie lucrează în presa centrală din 2007 şi a scris pentru publicaţii ca Evenimentul Zilei, realitatea.net şi Yahoo News România. Scrie cu pasiune reportaje şi portrete jurnalistice şi acordă o atenţie ridicată promovării oamenilor frumoşi şi a locurilor frumoase din România.