Când am văzut prima dată filmele de animație „Pisica lui Simon” mi-am spus imediat că așa face și motanul meu. Dar nu doar al meu. Orice stăpân de pisică se va recunoaște în Simon cel trezit din somn de o felină insistentă care cere de mâncare. Sau își va recunoaște pisica în zburdalnicul motan care aleargă după muște, se pitește în cutii ori se tolănește leneș pe tastatura calculatorului exact în momentul în care aveai mai multă treabă.
Britanicul Simon Tofield, creatorul seriei, are 40 de ani și până de curând a lucrat într-un studio de animație londonez. În urmă cu vreo patru ani, prin 2007, tânărul încerca să învețe să folosească Flash pentru a face pasul de la animația realizată cu creionul pe hârtie la cea digitală. Și cum în acea dimineață motanul său, Hugh, încercase prin tot soiul de metode să își trezească stăpânul pentru a-și primi porția de mâncare, Simon s-a gândit că ar fi o idee bună să deseneze ceea ce i se întâmplase.
Scurta animație nu a fost gândită pentru a fi văzută și de alte persoane. Era doar un exercițiu. Însă cineva a luat-o din portofoliul desenatorului și a pus-o pe YouTube. Până să se lămurească bine ce s-a întâmplat, filmul cu „pisica lui Simon” fusese vizualizat de milioane de ori. Acum, această primă animație cu năstrușnicul motan („Cat Man Do”) a ajuns la peste 30 de milioane de vizualizări pe YouTube și a câștigat premiul pentru „Cea mai bună comedie” la Premiile Britanice pentru Animație din 2008.
„Pisicile îi dresează pe oameni. Devii sclavul lor”
Chiar dacă personajul din filme este bazat pe motanul său, Hugh, Tofield spune că a preferat ca „pisica lui Simon” să nu aibă nume tocmai pentru ca privitorul să se poată conecta mai ușor la animație, imaginându-și că pisica din film este propria sa pisică de-acasă. Și cum Tofield este un fin observator al lumii pisicești, ar fi și greu să nu te gândești că pisica ta se comportă exact la fel atunci când miaună că vrea să intre în cameră și după ce-i deschizi larg ușa se răzgândește brusc și preferă să stea pe loc. Simon este și cel care produce aproape toate sunetele din filme, de la „miau-uri” la „ham-uri”.
În realitate, creatorul seriei are patru pisici – Teddy, Hugh, Jess și Maisy, toate fiind surse de inspirație pentru animația sa. De altfel, Simon a iubit dintotdeauna pisicile, prima dată devenind stăpân de pisică (sau mai degrabă sclav al uneia?) pe când avea nouă ani.
„Cred că oamenii dresează câini, dar pisicile îi dresează pe oameni. Fac lucrurile în așa fel încât până să realizezi, ești dresat. Și le hrănești când vor ele. Într-un fel, tu devii sclavul lor”, a povestit Simon într-un interviu pentru televiziunea germană Euromaxx.
Pisica lui Simon, celebră în 24 de țări
În 2009, autorul a lansat în Marea Britanie și prima carte despre veșnic flămânda pisică a lui Simon, care adesea își aduce la disperare stăpânul atunci când nu îl lasă să se uite la un meci de fotbal la televizor sau când dărâmă bradul de Crăciun. Acest prim volum a fost publicat apoi în 24 de țări. Spre norocul lui Simon, pisicile sunt la fel indiferent de țară: au aceleași expresii, același limbaj al corpului și scot aceleași sunete când torc sau înfoaie pernele. Așa încât ilustrațiile sale pot fi citite în toată lumea.
Succesul lui Simon Tofield a fost atât de mare încât și-a fondat propria companie, numită „Simon”s Cat Ltd.”. În afară de cărți, fanii cumpără și obiecte cu celebrul personaj – de la tricouri și căni imprimate cu motanul la pisici de pluș de forma acestuia. Pisica apare acum și în jocuri pe telefonul mobil, iar desenatorul ține o rubrică despre „pisica lui Simon” în Daily Mirror.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
