Este greu pentru fiecare persoană care mai are puțin de trăit, deoarece se gândește la toate lucrurile pe care ar fi putut să le facă, dar nu le-a făcut din lipsa timpului, a banilor, sau din alte motive.
Pentru persoanele care suferă de boli incurabile, fiecare zi este un chin sau un dar și experimentează senzații greu de trăit, pe care medicii și asistenții medicali le văd în fiecare zi în spitale.
Disperarea care îi cuprinde pe acești oameni este o lecție de viață pentru ceilalți deoarece, în al doisprezecelea ceas, muribunzii își analizează propriile trăiri și se gândesc la ce ar fi putut schimba dacă ar fi știut cum să își trăiască viața altfel.
O asistentă medicală paliativă, pe nume Bronnie Ware, a urmărit mii de pacienți grav bolnavi și a scris o carte numită „Top cinci regrete ale morții”, în care a înregistrat cele mai comune regrete ale oamenilor muribunzi.
Putem folosi trecutul ca punct de referință pentru a înțelege ce ajustări ar trebui să facem în prezent, pentru a nu avea apoi regrete în viitor.
Care sunt cele mai comune regrete
1. „Îmi doresc să fi avut curajul de a trăi o viață a mea, nu pe cea pe care ceilalți au așteptat-o de la mine”. Acesta a fost cel mai comun regret, pe care și l-au exprimat aproape toți pacienții. Când oamenii văd că viața lor se apropie de final, e ușor să se uite în trecut și să vadă câte vise au rămas neîmplinite. Cei mai mulți nu au reușit să își împlinească nici măcar jumătate dintre lucrurile pe care le-au visat.
2. „Aș vrea să nu fi lucrat atât de greu”. Acest regret a venit de la fiecare pacient de sex masculin, care s-a chinuit să asigure un confort familiei sale.
3. „Îmi doresc să fi avut curajul să îmi exprim sentimentele”. Mulți oameni și-au suprimat sentimentele, pentru a avea o relație pașnică cu ceilalți. Au devenit mediocri și nu au demonstrat cu adevărat ce ar fi fost capabili să facă. Multe boli s-au dezvoltat ca urmare a amărăciunilor și a resentimentelor negate.
4. „Îmi doresc să fi păstrat legătura cu prietenii mei”. Mulți muribunzi au devenit atât de prinși în propriile vieți, încât au lăsat în urmă prietenii vechi și amintiri extrem de frumoase. Pe patul de moarte, tuturor le este dor de prietenii lor.
5. „Îmi doresc să-mi fi permis să fiu mai fericit”. Mulți și-au reprimat unele fericiri și s-au temut de schimbări, iar apoi și-au dat seama cât au greșit.
Sursa: The Top Five Regrets of the Dying: A Life Transformed by the Dearly Departing, de Bronnie Ware.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
