Dacă te uiți pe hârtii, a fost un miracol. Un elev care a luat nota 1,20 la o materie la început de iulie a ajuns să ia, peste numai o lună și jumătate, nota 9,40. Pentru Alvin Csunderlik nu a fost însă un miracol, ci o schemă, un joc bine calculat în care și-a urmărit visul, fără să îi pese de stigma asociată picării examenului de Bacalaureat.
Cât citești acest articol, te sfătuim să îți torni o ceașcă de cafea. Sau un ceai bun. Îți vom prezenta, cu bune și cu rele, un elev cum mulți ar trebui să fie în România. Independent, inteligent, pragmatic, determinat să își vadă visul cu ochii orice s-ar întâmpla. Și oricum l-ar judeca alții.
În iulie, Alvin Csunderlik a dat pentru prima dată BAC-ul. Venea după patru ani cam ciudați. A fost mai întâi la mate-info, la liceul timișorean ”Grigore Moisil”, dar a încheiat cei patru ani la liceul de arte plastice din același oraș.
”Faza cu Moisilul a avut mai mulți factori: pe de o parte era foarte multă materie, mai ales matematică, și simțeam că eram foarte încărcat și nu aveam timp de nimic. Lucram și învățam cât puteam, luam note de 6-7-8, uneori 9, dar mai mult îmi plăcea să ies prin oraș și în rest să mă uit la videouri și articole informaționale pe internet. Împreună cu faptul că era totul greu, aveam și un diriginte și o directoare care mă credeau antisocial – aveam părul lung și era perioada de rocker extremist :)). Într-un final, mama m-a întrebat dacă nu aveam tendințe umaniste/artistice și am ajuns să iau meditații la desen și să mă transfer. Dar până la urmă se pare că nu sunt nici pe arte, nici matematician înrăit, ci o combinație între știință și umanism: filozofie, neuropsihologie, dar orice științe sunt fascinante, de la astronomie până la biologie”.
”Inițial, mama a reacționat nervos”
În vară, a dat BAC-ul la română, istorie și psihologie. La română s-a descurcat bine, dar la istorie s-a prezentat pentru a scrie pe foaia de examen doar ”1. Rusia”. La ultima probă, la psihologie, a avut o lucrare foarte bună. Când s-au afișat notele, în dreptul său scria așa: Română – 9,10, Istorie – 1,20, Psihologie – 9,20. Rezultat: respins. Și Alvin s-a bucurat, oarecum. Era exact cum își dorise.
”Mai întâi lucrurile din interiorul familiei: inițial, mama a reacționat nervos, dar după o oră-două de la conflict a venit la mine în cameră și mi-a zis că și ea, ca studentă la medicină, făcea la fel când avea 4 examene și nu putea să învețe pentru toate; lăsa unul singur pentru mai târziu :)) Mai era și tatăl meu vitreg care, după două zile de căutat pe forumuri, și-a dat seama și el de fază. Reacțiile din exterior: da, mama îmi spunea că prietenele și colegele ei s-au uitat și au văzut că am picat și îi spuneau că le pare rău. Dar eu mă întrebam: totuși, când vezi că omul ia peste 9 în celelalte probe, dar la istorie ia practic nota minimă, nu crezi că e ceva la mijloc? A mai fost o colegă din altă clasă care picase BAC-ul și postase în grupul clasei ei ceva în genul „Ha, și Csunderlik a picat!”.
Reacția mea inițială când auzeam astea era un sentiment de „pe bune, nu vă dați seama că e o schemă? Vă închipuiți că nu pot să rezolv decât jumătate de exercițiu? Ce logică e asta?”. Dar imediat după mi-am dat seama că, într-o lume așa de mare și în existența asta, ce contează ce cred o mână de oameni despre rezultatul meu inițial de la BAC? E un lucru minuscul și neimportant”.
Schema lui Alvin avea un scop precis. Pentru a intra la o universitate bună de afară, avea nevoie de note peste 9. În vară, a simțit că, la istorie, poate lua maxim 8. Așa că a ”trântit” examenul, a făcut tot posibilul să nu ia nici 1, dar nici 5. Să ia BAC-ul în vară ar fi fost o înfrângere pentru el.
”Ideea e că știam că iau maxim 8 (nu am apucat să învăț) și cum nu se poate da din nou BAC-ul dacă nu îți convine nota (în alte țări se poate, spre exemplu), singura metodă era să iau sub 5. Așa că am scris un singur cuvânt (în caz că nu scriam nimic, nu voiam să existe riscul să se anuleze lucrarea sau ceva de genul acesta)”, explică Alvin.
Meciul nu s-a terminat. Urmează a două repriză
Picat în vară, Alvin a început să învețe mai bine la istorie, sprijinit de prietena sa (”ea m-a ajutat cel mai mult cu istoria, mai ales în ultimele zile”). Pe 26 august, la 49 de zile după ce scrisese un singur cuvânt pe foaia de examen, Alvin a avut o lucrare foarte bună la istorie. A luat 9,40. Cu notele din vară de la română și psihologie, media de absolvire a fost 9,23. Pentru Alvin, e un prim bilet către o universitate de afară. Atât și nimic mai mult. Scopul său era unul singur: în vară sau în toamnă, să ia cel puțin 9 la toate materiile. Și a reușit.
Pentru ministerul Educației, media lui Alvin este una dintre primele 5 medii de la BAC-ul de toamnă și încă o dovadă că BAC-ul românesc e departe de ce ar trebui să fie. Iar pentru societate este o lecție care arată că nu ai dreptul să judeci oameni, familii, destine. Sau, dacă totuși o faci, că trebuie să îți folosești și logica în acest proces.
Cum am spus, aceasta a fost o schemă. Iar un joc bine pus la punct e compus din mai multe astfel de scheme. Alvin Csunderlick se pregătește pentru următoarele. Vrea să studieze psihologia în străinătate. În România, modul în care se predă acum psihologia i se pare nepotrivit, neperformant. Se gândește la Scoția, Australia, Irlanda, Islanda, Danemarca.
Facultăți bune sunt peste tot, dar el vrea tot pachetul. Nu o universitate, ci o viață adevărată. ”În calcul iau nu numai cursul în sine, ci țara și orașul în care este, pentru că vreau să mă stabilesc acolo. E destul că mă mut acum și las în urmă totul. Ideea e că vreau să îmi convină toată cultura, sau cum s-ar numi termenul „vibe”, să fie pe filmul meu”, explică el.
Însă, orice ar alege, în calea visului său stă un examen la matematică, musai de susținut dacă vrea să studieze psihologie afară. ”Trebuie să dovedesc că știu și matematică și nu știu în cât timp o să o cunosc atât de bine încât să dau un examen din acela (practic un BAC, chiar mai greu poate)”.
Și șocul abia acum urmează. Schema lui Alvin e bine pusă la punct: nu contează dacă vor mai trece doi ani până se va simți pregătit. Ba chiar cei doi ani nu-l sperie deloc. Mai bine student din 2018 acolo unde vrea decât un compromis. Până la urmă, avea compromisul în mână încă din vară. Și l-a refuzat. Acum își trăiește independența și își construiește pragmatic viața. Cu răbdare, precum regizorul unui film bun.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
https://greatnews.ro/o-romanca-de-21-de-ani-sefa-de-promotie-la-universitatea-sorbona-din-paris/