Povestea germanilor care au vândut tot și și-au investit banii în România. „Ne-am îndrăgostit de ea”

În urmă cu 9 ani, soții Marion și Mike din Germania au decis să își vândă toate proprietățile și să investească toți banii într-o casă de oaspeți dintr-un mic sat săsesc ascuns între colinele din inima Transilvaniei.

Marion Sievers, de 49 de ani, și soțul său, Mike Stapelfeld, de 54 de ani, au luat prima dată contact cu Transilvania rurală în anul 2008. Pe atunci Mike lucra ca director digital într-o multinațională (agenție de media și publicitate) al cărei client principal era gigantul britanic Unilever. Era responsabil de piețele est-europene, așa că a fost trimis la București ca să implementeze un nou software.

Inițial trebuia să stea doar două săptămâni, însă până la urmă a stat 2 ani. Marion a rămas în Germania, unde lucra în industria muzicală, pentru compania Universal Music, însă cel puțin o dată pe lună venea și petrecea weekendurile în România, alături de Mike.

Așa au descoperit România. „Am fost în Deltă, Bucovina, Maramureș, Transilvania. Apoi cineva ne-a făcut cunoștință cu Mihai Moiceanu, fotograf din Brașov”, povestește Marion.

El i-a adus în mai multe ture foto în Transilvania în anii 2008-2009.

„Atunci nu erau așa multe cazări OK la țară. Am avut ideea să facem o casă de oaspeți. Dar nu eram pregătiți”, completează ea.

În 2010, Mike a fost trimis de companie în Budapesta. Marion a renunțat la job și s-a mutat și ea în capitala Ungariei. „A fost un job grozav, fără îndoială. A fost foarte interesant, dar după 16 ani ai cam văzut și făcut tot. Da, petreci mult timp la concerte, dar în ultimă instanță este doar un job de birou la care trebuie să atingi obiectivele. Trebuie să te asiguri că vinzi suficient de multe discuri ca toți acționarii să fie mulțumiți”, explică Marion, care era șefa departamentului pentru marketing-ul muzicii pop.

La Budapesta s-a născut și fiul lor, care are acum 12 ani. Prin 2014, după 5 ani, și-au pus întrebarea: „ne întoarcem în Germania și probabil rămânem acolo pentru totdeauna sau facem treaba cu casa de oaspeți?”

„Am vrut să facem ceva de familie pentru că eu lucram foarte mult, veneam acasă la 8, aveam deja un fiu atunci”, își amintește Mike.

Știau că Transilvania este un loc foarte frumos, așa că au decis să vină aici și să caute o casă frumoasă, veche, pe care să o transforme într-o casă de oaspeți. Timp de jumătate de an au căutat locul potrivit, în special în zona Sibiului, care le plăcea foarte mult. Au mers cu mașina prin toate aceste sate „pentru că atunci nu era nimic pe internet”, spune Marion. „A trebuit să conducem și să ne uităm ce sate ne plac și dacă e o casă frumoasă de vânzare.”

Soții aveau câteva criterii pe care trebuia să le îndeplinească satul ales: să fie un loc liniștit și izolat, care să nu aibă trafic prin localitate, să aibă o biserică fortificată săsească, iar satul să fie unul „prietenos”, în care „oamenii te întâmpină cu bucurie”. Și bineînțeles, să găsească o casă pe care să o cumpere.

Doar Alma Vii, un sat sibian cu doar 400 de locuitori, îndeplinea toate aceste criterii. În 2014 au cumpărat o casă săsească veche de la 1871 cu un teren de un hectar. Au cumpărat proprietatea de la un investitor din Mediaș, care o cumpărase la rândul său ca să facă o pensiune, dar apoi a renunțat la idee.

Până pe la 1990, în casă au locuit sași din familia lui Martin Henning. Numele de familie „Henning” încă poate fi citit deasupra marii porți săsești din lemn de la intrare (literele vopsite pe zid au fost păstrate în timpul restaurării).

De fapt, pe teren erau două case lipite pe colț, în care în ultimii ani locuiseră doi frați, fii ai lui Martin Henning.

Inspirați de numele satului, au denumit noua casă de oaspeți Alma-Via.

„Oamenii vin aici (la casa de oaspeți – n.r.) și întreabă: „Ce ați făcut? Ați ales culorile?””, spune Mike. De fapt, explică el, proprietatea era „o ruină” în momentul în care au cumpărat-o.

Doar comasarea celor două proprietăți într-una singură a fost o adevărată luptă birocratică și s-a întins pe un an de zile.

Întregul proces de restaurare, realizat împreună cu arhitectul german Jan Hülsemann, a durat 3 ani. Când l-au cunoscut pe Hülsemann, acesta era deja de 14 ani consultant pentru Fundația Mihai Eminescu Trust, care a restaurat numeroase case și biserici săsești din Transilvania, inclusiv biserica fortificată din Alma Vii.

Mike nu dorește să spună câți bani au investit în restaurarea casei săsești, doar că este vorba de „foarte mulți”.

„Am investit mai mult decât credeam. Am investit tot ce aveam. Dacă mergem acum în Germania stăm la părinții mei. Am vândut tot”, spune și Marion.

Procesul de restaurare s-a desfășurat între 2015 și 2018. Scopul a fost acela de a salva casele săsești păstrând cât mai mult din elementele de construcție originale (ca de exemplu coșurile de fum sau poarta săsească de la intrare). Când acest lucru nu a fost posibil, în timpul restaurării au folosit pe cât posibil materiale de construcție tradiționale. De pildă, acoperișurile a trebuit să fie înlocuite deoarece erau prăbușite.

Nu au dorit însă să acopere casele cu orice fel de țigle, ci au ales țigle făcute manual, realizate de un producător local din satul sibian Apoș. „[Sunt făcute – n.r.] ca pe vremuri, fără electricitate. Pun lutul într-un dispozitiv, apoi calul merge în jur și presează practic lutul. Apoi iau lutul și modelează țiglele. Le lasă la uscat, apoi le pun în cuptor timp de o săptămână și le ard. După aceea, 3 săptămâni le lasă la uscat”, explică Mike.

Pentru izolație au folosit în mare parte materiale naturale precum lut și paie. Pe de altă parte, cele 6 camere ale casei de oaspeți sunt dotate cu încălzire prin pereți (care ajută și la reducerea umidității), au paturi confortabile și internet de mare viteză.

„Am creat locul pe care ne-ar fi plăcut nouă să îl avem. Nu este pentru toată lumea. Nu sunt televizoare în camere, e destul de rustic. Suntem moderni, dar încercăm să ascundem toate lucrurile moderne, ascundem cablurile.

Fiecare cameră are propriul internet. Satele de aici au internet mai bun decât tot ce știu eu în Germania. Avem fibră optică cu 1.000 Mbit. Nu poți să găsești asta în Germania și mai ales nu la un preț atât de scăzut. Avem internet foarte bun, chiar și în grădină”, arată Mike.

Accesul la internet este foarte important, mai ales deoarece în sat nu este semnal de telefonie decât de la Digi.

În afară de cele 6 camere pentru turiști, la Alma Via mai există încă 3 camere în care locuiesc Marion, Mike și fiul lor, care merge la școală în Sibiu.

De asemenea, proprietatea are și bucătărie proprie, un fost hambar transformat în restaurant și o sală pentru workshop-uri.

Hambarul are o poveste foarte interesantă. De fapt, hambarul original de la casa din Alma Vii nu s-a păstrat. Cineva îl vânduse înainte, o practică tot mai des întâlnită în Transilvania deoarece oamenii nu mai au nevoie de hambare, așa că le vând pentru a obține bani pentru lemn. Din lemnul de stejar se fac apoi stâlpi pentru paturi sau alte obiecte.

Mike și Marion au cumpărat și ei un fost hambar (scheletul acestuia, format din stâlpii și grinzile din lemn) și l-au montat în locul celui vândut. S-au consultat și cu specialiștii de la MET, care i-au asigurat că este OK să aducă un hambar în locul celuilalt atâta timp cât nu îl vor tăia ca să facă altceva din el.

Așa că restaurantul este o îmbinare inedită de vechi și modern. Clădirea este făcută din materiale noi, dar stâlpii și grinzile din lemnul vechi îi dau o frumusețe aparte.

Primul eveniment organizat la Alma Via – un brunch transilvănean – a avut loc la sfârșit de 2018, iar primii oaspeți s-au cazat aici în 2019. Erau vizitatori germani aduși de o agenție de turism pentru familii din Germania. Apoi au venit și turiști din alte țări, ca de exemplu Marea Britanie și SUA.

În 2020 a venit pandemia, și deși se preconiza o perioadă dificilă pentru afacerile din turism, după ridicarea stării de urgență Alma Via a devenit un loc tot mai căutat și de către români.

„Am fost descoperiți în pandemie. Oamenii voiau să iasă din orașe și locul acesta este foarte potrivit”, spune Mike.

Așa că după pandemie, circa 95% dintre turiști au fost români. Însă vin în continuare și turiști din Germania sau din alte țări.

Deoarece au o sală de mese spațioasă, precum și o grădină mare, cu gazon, flori, brazi, pomi și un iaz, Marion și Mike organizează și nunți și botezuri. Mâncarea este pregătită în bucătăria casei de oaspeți de Marion și de o tânără din sat care a fost angajată full time (Marion a obținut un certificat de bucătar în Germania).

„Avem toate felurile de mâncare tradiționale precum sarmale, ciorbe, vinete”, spune Mike.

Recent, Alma Via a fost certificată drept casă de oaspeți care respectă principiile ecoturismului. Când este sezon, multe dintre legumele folosite la gătit (castraveți, roșii) sunt cumpărate de la oameni din sat (o afacere certificată ecoturistic trebuie să folosească produse locale, cumpărate de pe o arie de maximum 70 de kilometri). Turiștii găsesc la pensiune și miere (inclusiv sortimente cu nuci sau cu semințe de dovleac) produse chiar de un apicultor din Alma Vii.

În afară de fata angajată la bucătărie, la Alma Via a mai fost angajată (part time) încă o doamnă din sat, care se ocupă de camere. De asemenea, aici lucrează ca ospătar și un tânăr din Germania. Alte persoane din sat lucrează cu ziua, când este nevoie – taie lemne sau muncesc în grădină.

Mike crede că principalul motiv pentru care oamenii vin la Alma Via este frumusețea și liniștea de care au parte în micul sat săsesc: „E cel mai bun loc dacă vrei să vii cu câțiva prieteni, 5-6 familii care vor să stea împreună. Pot folosi tot spațiul, suntem flexibili cu mâncarea, organizăm „căruță tours”.”

Dincolo de excursii cu căruța sau de vizitarea bisericii fortificate din sat, Alma Via oferă acces spre numeroase alte atracții turistice din zonă. Satul se află în Colinele Transilvaniei, o destinație de ecoturism care se întinde pe aproximativ 260.000 de hectare din județele Mureș, Sibiu și Brașov (o suprafață cam cât Luxemburgul de mare).

Mai toate cele 44 de comune care fac parte din Colinele Transilvaniei au biserici fortificate și case săsești. În plus, în ultimii ani au fost marcate trasee de bicicletă cu o lungime de peste 500 de kilometri, care fac legătura între sate pitorești precum Biertan, Richiș, Mălâncrav, Viscri, Meșendorf, Cloașterf, Cincșor sau Saschiz.

În zonă se află și o mocăniță (circulă între Hosman şi Cornățel, pe o distanţă de aproximativ 8 de kilometri) și se poate face și echitație.

De altfel, frumusețea locurilor din Colinele Transilvaniei și liniștea oferită de apropierea de natură au fost două dintre lucrurile care i-au atras aici și pe Marion și Mike, deși nu au nicio legătură cu România și nu aveau nici rude în Transilvania.

„Pur și simplu am descoperit cât de frumoasă este România. Ne-am îndrăgostit de ea”, spune Mike.

Mai multe informații și fotografii găsiți pe pagina casei de oaspeți Alma-Via și pe pagina oficială Colinele Transilvaniei.