Viața sub cenușă. Pentru 10.000 de români, vremea are și un alt cod. Negru

Ne oprim în fața unui gard prăpădit din fier ruginit, legat cu un lanț și-un lacăt. De aici eu și însoțitorul meu nu mai putem merge cu mașina. Ne dăm jos și pornim încet de-a lungul drumului din plăci de beton. Nu e nimeni în jur. Vegetația uscată se întinde de-o parte și de alta a drumului. Doar stuful care a crescut de-a lungul conductelor ce însoțesc drumul pe partea dreaptă e mai verde. Aerul e fierbinte și, pe măsură ce urcăm tot mai mult, drumul din beton se umple tot mai tare de un praf negricios. E cenușă adusă de vânt de la depozitul de zgură spre care ne îndreptăm și noi.

Ajunși sus, pe buza digului, în fața ochilor ni se întinde un peisaj hidos: o vale întreagă neagră, cât vezi cu ochii, acoperită de cenușă până departe. Însă, când vântul bate puternic, cenușa nu mai stă aici: pornește spre satele din jur, le intră oamenilor în case, în ochi, în gură, se lasă peste grădini și peste apa din fântâni. De 10 ani e la fel și nimeni nu a făcut nimic pentru a stopa fenomenul.

Depozitul de cenușă de la Halânga, un sat din județul Mehedinți, s-a format în ultimii 30 de ani prin depunerea cenușii rezultate din arderea cărbunelui în Termocentrala de la Halânga, cunoscută și sub numele de Romag Termo. An de an, depozitul a crescut tot mai mare, până a ajuns să acopere 94 de hectare, adică o suprafață egală cu cea a 132 de terenuri de fotbal. Volumul total de cenușă depozitată acolo este de 31 de milioane de metri cubi. Dacă ne gândim că un bazin olimpic de înot are 2.500 de metri cubi, rezultă că în depozitul de la Halânga sunt 12.400 de bazine olimpice pline cu cenușă.

Termocentrala de la Halânga a fost închisă în 2015, iar Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) din Drobeta Turnu Severin, de care ține și Romag Termo, a intrat în faliment. Dar depozitul a rămas în urmă: o uriașă pată urâtă vizibilă și din satelit.

Arhivele ziarelor online, în special ale presei locale, stau martore pentru vechimea poluării de la Halânga. Cea mai veche mențiune este din 27 iulie 2007, în „Gazeta de Sud”. La acea dată au fost poluate cu pulberi în suspensie de la depozitul de zgură de la Halânga mai multe sate din zonă: Șimian, Halânga, Cerneți, Tunari, Piata Albă, Dudașul Cernețiului și Dedovița. Poluările au continuat să fie menționate aproape an de an: 30 august 2010 („un nor de cenușă a acoperit mai multe localități”, mondonews.ro), 9 februarie 2011 („localnicii se plâng că de o lună de zile ori de câte ori bate un vânt mai puternic ori este ceață, un nor de praf le acoperă total gospodăriile”, informatiadeseverin.ro), 13 mai 2013 („mii de metri cubi de granule de cenușă și zgură sunt antrenate în atmosferă pe o distanță de aproximativ 15 kilometri” în „satele Halînga, Dudașu Cernețiului, Piatra Albă, Cerneți, Valea Copcii și Dedovița”, agerpres.ro), 31 mai 2014 („un nor de praf s-a ridicat de la Termocentrala de la Halânga și a acoperit toate satele din vecinătate”, mhalert.ro).

Lista poate continua: 2-3 iunie 2014, 8 noiembrie 2015, 25 decembrie 2016. În iunie 2014 poluarea a fost atât de gravă încât DN 67, drumul național care trece chiar pe lângă Halânga, a fost acoperit complet de cenușă, iar șoferii abia au mai văzut să conducă. Ultima poluare gravă menționată în presă s-a produs în aprilie 2017.

Am vrut să aflu cum s-a ajuns aici și cum este posibil ca o astfel de poluare să se producă an după an după an, timp de un deceniu, fără ca autoritățile să fie capabile să o stopeze. Am descoperit o rețea de instituții nefuncționale, care fie nu au făcut nimic pentru a-i scăpa pe locuitori de chinul cenușii purtate de vânt și s-au declarat depășite de situație, fie au făcut prea puțin, așa că cenușa a continuat să zboare nestingherită.

În total, aproape 10.000 de oameni din două comune sunt afectați de poluarea cu cenușă care se produce atunci când vântul bate cu putere: satele Halânga, Putinei și Răscolești (în total 962 de locuitori conform ultimului recensământ) din comuna Izvoru Bârzii și Cerneți, Șimian, Dedovița Nouă, Dudașu și Valea Copcii (în total 9.008 locuitori) din comuna Șimian.

Din cauza direcției în care bate vântul în zonă, cel mai afectat sat este Cerneți. Localnicii au diferite nume pentru cenușă. Îi zic „nor”, „ceață” „fum” „aburi” sau „praf gri”.

Jenica Glăvan are 71 de ani și de fiecare dată când cenușa vine peste sat se închide în casă.

„Eu nici nu stau afară că dacă-s operată la ochi mi-e frică. Am avut cataractă și m-a curățat ca să nu fac glaucom”, mi-a povestit bătrâna.

Soțul ei, Constantin Glăvan, de 72 de ani, spune că cenușa este înecăcioasă, așa că intră în casă atunci când e adusă de vânt: „Nu poți să stai afară sub nicio formă. Simțim parcă ne intră pe gură, pe nas. Vine și pe gât”.

„Umple vii, umple grădini, umple tot. În special când bate vântul. E nenorocire. Anul ăsta [2017] ca niciodată. [A fost – n.r.] mult vânt, seceta asta. Trebuie spălat tot după aceea: masă, perdele”, continuă el.

„O ceață… așa o aduce de multă… parcă e nor. La noi aici e mai aproape, vine mai tare. [Se pune – n.r.] și pe ochelari, și pe haine. Păi dacă îi neagră fața de masă. Nu poți să ții o masă în curte. Umple geamuri, perdele, roșii, tot în grădini. Ne-a distrus ăștia cu combinatu’ lor”, spune femeia. Jenica mai spune că fenomenul se produce foarte des, de fiecare dată când bate vântul cu putere.

„Când bate vântul n-ai ce să vezi. E plin… ca și când e un fum, o ceață. Așa e tot satul. În grădină dacă ne ducem și dăm cu mâna pe o roșie sunt toate pline de praf. Grădinile sunt afectate foarte rău”, povestește Doina Lungu, în vârstă de 45 de ani, o altă locuitoare din Cerneți.

Mihaela Vâlceanu, o tânără de 22 de ani din Cerneți, s-a mutat în sat în urmă cu 2 ani, după ce s-a căsătorit în localitate. Femeia spune că de când s-a mutat aici suferă de iritații ale gâtului și ale nasului. Strănută mult și o mănâncă nasul. Are 2 copii mici pe care îi bagă repede în casă atunci când vine cenușa.

„Foarte urât. Zici că e un nor de ploaie negru. Mă mănâncă nasul, strănut. Ne ustură pe gât … e disconfort total”, povestește Mihaela. Îmi spune că ultima dată cenușa s-a lăsat peste sat în urmă cu câteva zile: „Nu se mai vedea nimic. Hainele sunt negre pe sârmă, degeaba le-am spălat. Stăm în casă toată ziua când bate”.

„Aerul e irespirabil”, spune și soțul femeii.

O altă locuitoare din Cerneți, care a dorit să-și păstreze anonimatul, a povestit că de 5 ani a dezvoltat o alergie. Îi apar bubițe în nas: „Doctorul a zis că e din aer”. Femeia crede că de vină pentru alergie este aerul plin de praf și de microbi din sat și dă vina pe groapa de gunoi aflată la doar câteva sute de metri de Cerneți: „Nu ne era de ajuns cenușa, ne-a mai pus și groapa. Ne-a omorât de tot”. Și cenușa purtată de vânt o deranjează și spune că o ustură fața din cauza ei.

„Se vedea un nor… parcă era sfârșitul lumii”

Mariana Usturoi, de 41 de ani, s-a născut în localitate, iar acum este angajată la oficiul poștal din Cerneți. Și ea confirmă că praful de cenușă se vede pe rufe și pe haine și că este un calvar pentru săteni: „Când bate vântul eu nu le usuc afară”. Usucă rufele în bucătărie.

„Pe la începutul lui iulie, pe 3-4. A fost vijelie și p-ormă a fost o ploaie ca de toamnă. Când am închis geamurile de la casă se vedea în aer. Se vedea în zare la Halânga… se vedea un nor… Parcă era sfârșitul lumii. Cum se vede taifunul. Da’ atunci când a fost vântul acela să știi că te deranja la ochi. Noi eram un sat prosper, cu legume…au fost și ploi acide”, își amintește femeia.

După Cerneți, satul cel mai afectat de migrația cenușii este Dudașu, aflat puțin mai la vest de Cerneți. Și locuitorii de aici spun că cenușa se pune pe grădini, înnegrește rufele lăsate pe sârmă la uscat și le cauzează probleme la respirat.

„Aici la capu’ pieptului. Nu mai pot să mai răsuflu”, povestește Constanța Motreanu, de 56 de ani. Femeia spune că a observat fenomenul de 12-13 ani: „Cenușa apare ca o ceață. Pătrunde și-n casă. Nu m-am plâns că nu ia în seamă”.

O altă localnică, Violeta Oproiu de 48 de ani, spune că cenușa ajunge peste tot când bate vântul: „O vezi cu ochiul liber. Când bate vântu’ foarte tare eu casa lu’ vecina n-o văd [aflată peste drum – n.r.]. De câte ori bate vântu’ parcă se întunecă. Și nu poți să ții un pahar cu apă că vezi exact cum se așază cenușa. Ca să nu mai spunem pe plante, pe pomi”.

Din zecile de mărturii strânse de GreatNews rezultă că poluarea cu cenușă de la depozit se produce și în satele Șimian, Dedovița Nouă, Halânga și Valea Copcii, însă fenomenul are o intensitate mai redusă. Unii localnici au declarat că cenușa ajunge și în aceste sate, în vreme ce alții au spus că văd norul, dar că cenușa nu se lasă pe sat.

„Între foile de varză era numai cenușă”

De exemplu, doi bărbați din Șimian care au dorit să își păstreze anonimatul („că ne certăm cu primarul”) au spus că cenușa ajunge până în sat când bate vântul mai tare sau e furtună. Unul dintre ei și-a amintit că ultima dată a ajuns cenușa în Șimian pe 25 iulie 2017, când s-a pus pe struguri, pomi și vița de vie.

„Vine, vine, dar mai rar. Avem vie la ieșirea din sat și o afectează”, a spus un alt localnic, Puiu Stănescu în vârstă de 64 de ani. „Acu’ 2 ani ne-am speriat când a venit norul ăla la vie… Cum venea, ziceai că e sfârșitul lumii”, a completat soția lui.

Ștefan Manea, un bărbat de 56 de ani, spune că problema cenușii migratoare a apărut la scurt timp după înființarea termocentralei, prin anii ’85-’86. E de loc din Șimian și a lucrat la termocentrală timp de 12 ani. Acum, cel mai adesea, cenușa se vede pe mesele lăsate în curte, pe pervazurile ferestrelor sau pe pomi.

Iar în cazul lui Ionuț Adelin, un tânăr de 22 de ani din Șimian care are mai mulți cai, se vede pe părul animalelor: „Vine de la Halânga tot praful ăla. Mai ales animalele, au numai praf în ele. Eu le duc la Dunăre și le spăl. Atâta de tare iasă… se pune pe cal…era îmbâcsit”.

Chiar și așa, situația nu este la fel de gravă ca în Cerneți și Dudașu, unde în urmă cu câțiva ani oamenii nici nu mai plantau varză în grădini deoarece nu mai puteau să o consume. O găseau plină de cenușă, explică Manea: „Varza se învelește și între foile ei era numai cenușă”.

Mărturii ale locuitorilor:

A bătut aici cred că sunt vreo două săptămâni. E jale. Se vede de aici. Un praf gri… se lasă și pe sat. Pe frunze, la vie, la porumb, la roșii. Pe haine. Te duci, îți faci baie, iei cămașa, e varză. Știți cât de rău a fost? N-a venit nimeni să întrebe… cenușa asta vă afectează?, Vasile Cârciumaru, 44 ani, din Dedovița Nouă.

De fiecare dată când bate vântul. Mai anu’ trecut a bătut un vânt tare…s-a oprit circulația. Nu mai vedea să treacă mașină pe lângă mașină, Dumitru Drăgotoniu, 85 de ani, din Halânga.

Anul ăsta a fost de vreo 3-4 ori norul de cenușă, când bate vântul. S-a lăsat puțin și peste Halânga, anonim din Halânga.

La noi când bate vântu’ aici te apucă plânsu’. Sunt variante, dar nu se ocupă nimeni. Nu poți să pui o rufă. De câte ori bate vântul e cenușă. Dacă bate de 5 ori e cenușă. Dacă bate de 100 de ori de 100 de ori e cenușă, Doru Buzatu, 50 de ani, din Cerneți.

Cum s-a ajuns aici?

Moartea uneia dintre cele mai mari termocentrale din țară și dezastrul lăsat în urmă compun o poveste deja clasică în România, din care – acuză procurorii – nu lipsesc corupția și delapidarea. Culmea e că o investiție care ar fi trebuit să pună punct poluării cu cenușă produsă de termocentrala de la Halânga a fost cea care a pus umărul la prăbușirea definitivă a societății.

Cât timp a funcționat termocentrala de la Halânga, Garda de Mediu a amendat RAAN de 12 ori în perioada 2009 – 2015, pentru diferite nereguli, inclusiv pentru poluarea cu cenușă de la depozit. Ultima amendă pentru poluarea cu cenușă de la depozitul de zgură a fost dată pe 15 iulie 2013 și a fost în cuantum de 50.000 de lei.

Regia plătea amenzile, termocentrala continua să funcționeze, iar apoi se producea altă poluare. Din nou era amendată, iar lucrurile mergeau înainte, fără ca problema depozitului să fie rezolvată. Depozitul de cenușă era umezit cu ajutorul unei instalații care recircula apa de ploaie și apa din centrală, trimițând-o la depozitul de cenușă prin niște conducte. Însă acest sistem, care este utilizat și în prezent, nu a făcut niciodată față suprafeței uriașe de cenușă de la Halânga. Contactat de GreatNews, actualul director al Romag Termo, Cristian Socolescu, spune că nu știe ce procent din suprafața de 94 de hectare este umezit. Cert este că cenușa a continuat să fie purtată de vânt și să se lase peste satele din împrejurimi.

Pentru a rezolva problema poluării cu cenușă de la depozit a fost demarată o investiție care însă nu s-a mai făcut niciodată. Mai mult, toate plățile făcute de Regie pentru această investiție „fata morgana” au dus la insolvență, iar ulterior la faliment. Concret, investiția se numea „Instalaţie de evacuare în şlam dens a zgurii şi cenuşii din CET Drobeta”. Pentru a o finanța, RAAN a făcut mai multe credite la bancă. Unul dintre primele, în valoare de 80 de milioane de lei, a fost făcut pe 29 iulie 2010, la CEC Bank.

Această instalație de evacuare în șlam dens a cenușii ar fi permis evacuarea ei sub o formă mai densă, care nu ar mai fi putut să fie spulberată de vânt. Instalația ar fi funcționat în felul următor: zgura și cenușa rezultate din arderea cărbunelui ar fi fost preluate cu instalații de captare și trimise la o instalație care ar fi realizat controlul amestecat al acestora cu apă, în raport de 1:1. Apoi, amestecul rezultat ar fi fost pompat pe conducte la depozitul de cenușă, unde s-ar fi depus pe suprafața acestuia.

Deoarece acest amestec are capacitatea de întărire după un timp relativ scurt, suprafața depozitului s-ar fi întărit, iar vântul nu ar mai fi luat pe sus cenușa.

„Elementele chimice nocive sunt reținute și fixate în roca de cenușă care se formează, rezultând caracteristici geotehnice superioare privind stabilitatea depozitului, deoarece apa din amestec participă în totalitate la reacția chimică de întărire a acestuia”, au explicat reprezentanții Gărzii de Mediu Mehedinți într-un răspuns oferit GreatNews.

Licitația pentru construirea instalației de evacuare a fost câștigată pe 14 mai 2009 de firma SC Confort SA, valoarea contractului fiind de 165 de milioane de lei. Însă de-a lungul anilor au apărut tot felul de „lucrări suplimentare necesare”, taxate în plus de firma câștigătoare, astfel că până la urmă instalația a ajuns să coste 341 de milioane de lei, iar termenul de finalizare a fost decalat pentru 2013. O bună parte din această sumă, mai exact 274 de milioane de lei, a fost facturată și acceptată de Regie, se arată într-un raport din 2013 al firmei Tudor&Asociații, care s-a ocupat de insolvența RAAN. Chiar și așa, investiția nu a fost recepționată și pusă în funcțiune.

“Ţinând cont de faptul ca investiţia nu a fost recepţionată şi pusă în funcţiune, termenul a fost decalat, iar pentru finalizarea acestei investiţii vor fi necesare lucrări suplimentare, putem aprecia că imobilizarea unor sume importante de bani în scopul finalizării acestei investiţii constituie una din cauzele declanşării insolvenţei Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare”, se mai arată în raport.

RAAN a intrat în insolvență la data de 11 septembrie 2013. Era prea târziu însă pentru salvarea societății, așa că la data de 28 ianuarie 2016 Tribunalul Mehedinţi a declarat falimentul Regiei. Acum, bunurile sale sunt scoase la licitație unul câte unul, iar siteul este plin de anunțuri de vânzare de fier vechi.

În paralel, procurorii au început cercetarea împrejurărilor care au dus la falimentul RAAN, iar pe 14 mai 2016 i-au reținut pe 3 foști directori: Cătălin Adrian Olaru, fost director general al RAAN, Gheorghe Dulcea, fost director economic al Regiei și Gheorghe Silviu Constantin, fost director economic la Sucursala Romag Termo. DIICOT îi acuză pe foștii directori că suma de 23 de milioane de lei pe care firma SC Confort SA Timișoara o depusese drept garanție de bună execuție a instalației de evacuare în șlam dens a fost înapoiată societății comerciale, deși aceasta nu a terminat lucrările. În mod normal, 70% din garanție ar fi trebuit restituită după 14 zile de la semnarea procesului-verbal de recepție a lucrării, iar 30% la expirarea perioadei de garanție.

Cei 3 foști directori, precum și omul de afaceri Lucian Nicu Caraiman, un fost asociat al lui Georgică Cornu într-una dintre firmele din grupul Confort, sunt cercetați acum în stare de libertate pentru constituirea unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu și delapidare, după ce Tribunalul Mehedinți a revocat, la data de 10 mai 2017, măsura controlului judiciar ce fusese dispusă împotriva inculpaților.

Autoritățile dau din umeri: „Nu e pe raza noastră”

Când am ajuns la Primăria din Șimian, o clădire impunătoare ridicată la șosea, primarul Constantin Trușcă era plecat. Am întrebat cu cine aș putea să vorbesc despre problema depozitului de la Halânga și am fost trimisă la Sorin Copcea, de la Urbanism.

De cum l-am întrebat de poluarea cu cenușă, Copcea mi-a răspuns că ei nu au ce să facă: „Nu e pe raza noastră”.

A admis apoi că, deși depozitul e pe raza comunei vecine (Izvoru Bârzii), cenușa ajunge să îi afecteze și pe locuitorii din Șimian. Din spusele sale, Primăria Șimian nu a făcut vreo acțiune pentru a încerca să rezolve problema poluării cu cenușă, deși autoritățile o cunosc prea bine: “Știu sigur de Dudașu că eu locuiesc acolo. Locuind în Dudașu … vă dați seama…norul ăla de praf”. A existat la un moment dat o petiție, însă a fost făcută de locuitorii din Dudașu, nu de Primărie: „Locuitorii din Dudașu au făcut o petiție acu’ 2 ani și cred că au fost și amendați (Regia – n.r.)”.

Contactat telefonic, primarul Horia Balica din Izvoru Bârzii spune că știe și el de poluarea cu cenușă, dar că nu are ce să facă, nu are cum să îi ajute pe locuitori: „Păi ce măsuri să iau eu? Firma e în lichidare, Garda de Mediu știe situația. Ce să pot să fac eu la o unitate care e în lichidare și care are datorii la Primărie?”.

Balica se plânge că RAAN are datorii neachitate la primărie. Știe că satul Halânga este și el afectat în partea de sud, că acolo locuiește. Dar el nu poate contribui cu nimic: „Dezastrul ăsta trebuie protejat, udat sau pus peste el pământ fertil. Ce să fac? Dacă unitățile care sunt abilitate să facă nu pot să rezolve?”.

Dacă primăriile au considerat că nu au de ce să pună presiune pe autoritățile de mediu pentru a rezolva problema, Garda de Mediu nu a mai amendat termocentrala din anul 2015, de când aceasta și-a închis cazanele. Iar ultima amendă pentru poluarea cu cenușă de la depozit a fost dată în 2013.

„RAAN-ul este închis, nu mai avem ce să amendăm”, a declarat Cătălin Tutilescu, comisar-șef Garda de Mediu Mehedinți.

Pentru oprirea poluării ar trebui fie ca halda să fie acoperită cu pământ, fie să se facă investiția inițială, de evacuare. Însă pentru acest al doilea scenariu ar trebui ca centrala să funcționeze.

„Sperăm să facem cumva, cu o investiție. E o imagine dezolantă când bate vântul. Se ridică un nor de praf ori de câte ori bate vântul. Momentan n-avem nicio rezolvare. Realist nu e nicio rezolvare. Nu știu care va fi situația pe viitor a RAAN-ului. E de durată”, a mai spus Tutilescu.

A admis totodată și că norul de cenușă purtat de vânt este periculos pentru sănătate. Întrebat care este compoziția chimică a cenușii de la Halânga, Tutilescu a declarat că nu știe ce este în cenușă și că Agenția pentru Protecția Mediului Mehedinți „ar trebui să știe”.

Însă, cei de la APM Mehedinți spun că nici ei nu știu: „(…) nu există date referitoare la compoziția chimică a cenușei depozitată”.

Ce este această cenușă, până la urmă, și cât de periculoasă este?

Principala componentă din cenușa provenită din arderea cărbunelui este dioxidul de siliciu (procentul poate varia în funcție de tipul de cărbune). Alte componente importante sunt oxizii de aluminiu, oxizii de fier și oxidul de calciu (acesta din urmă fiind cunoscut și sub numele de var).

Inhalarea unei cantități prea mari de dioxid de siliciu pe termen lung poate duce la silicoză, o boală profesională răspândită în rândul anumitor categorii profesionale (în cazul minerilor, de exemplu).

În România, limita maximă de expunere profesională acceptată pentru dioxidul de siliciu într-un interval de 8 ore este de 0,05 mg/m³ pentru dioxidul de siliciu sub formă de cristobalit, 0,1 mg/m³ pentru cel sub formă de cuarț și 0,05 mg/m³ pentru tridimit (cele 3 sunt forme cristaline de dioxid de siliciu).

APM Mehedinți ne-a comunicat însă că nu deține niciun echipament pentru măsurarea concentrației de dioxid de siliciu.

Nu se știe, așadar, cât de mult au fost expuși cei 10.000 de locuitori la dioxidul de siliciu deoarece APM nu a măsurat niciodată acest poluant, în ciuda poluărilor dese cu cenușă care au avut loc în zonă.

145 de dolari, prețul unui aparat pentru măsurarea dioxidului de siliciu. APM: “Nu se justifică”

E important de menționat că un kit pentru măsurarea concentrației de dioxid de siliciu din aer nu este foarte scump. De exemplu, un astfel de echipament folosit de multe companii din SUA care sunt obligate să monitorizeze expunerea muncitorilor la dioxid de siliciu costă 145 de dolari.

APM Mehedinți a răspuns că, potrivit legii, instituția nu este obligată să măsoare expunerea locuitorilor la dioxidul de siliciu deoarece el „nu este un indicator de evaluare a calității aerului ambiental” și că achiziționarea unui astfel de aparat nu are sens: „Autoritățile competente pentru protecția mediului nu efectuează măsurători sistematice (monitorizare) ale emisiilor acestei substanțe în cadrul sistemului propriu de control. Prin urmare, achiziția unui echipament special de prelevare dioxid de siliciu nu ar fi justificată”.

Cu alte cuvinte, instituția face doar măsurătorile specificate de Legea privind calitatea aerului, măsurând poluanți precum monoxidul de carbon, benzenul, dioxidul de sulf etc.

Și totuși, dacă se produce o poluare cu o altă substanță decât cele din lege? În mod normal, responsabilitatea revine Gărzii de Mediu, care poate lua măsurile pe care le consideră necesare. În cazul dioxidului de siliciu nu s-a făcut însă nimic. Șeful Gărzii de Mediu Mehedinți a declarat că nu a solicitat vreodată APM Mehedinți să măsoare și dioxidul de siliciu din aer atunci când s-a produs o poluare cu cenușă.

Ce altceva mai conține cenușa?

În afară de dioxidul de siliciu, alți poluanți majori din ceunșă sunt așa-numitele PM-uri (particule de materie). Potrivit EPA (Agenția de Protecția Mediului din SUA), PM-urile reprezintă un amestec complex de particule extrem de mici și de picături lichide care ajung în aer. Odată inhalate, aceste particule pot afecta inima și plămânii și pot cauza probleme de sănătate grave.

Astfel de particule se regăsesc în praf, noroi, funingine, fum și inclusiv în cenușa rezultată din arderea cărbunelui. PM-urile pot fi compuse din diferite chimicale (sute de chimicale). În vreme ce unele sunt emise direct dintr-o sursă anume (șantier de construcții, drumuri neasfaltate, incendii etc), altele se formează în atmosferă în urma unor reacții complexe între chimicale precum dioxidul de sulf și oxizii de azot, care sunt poluanți emiși de termocentrale, fabrici și mașini.

Cele cunoscute sub numele de PM 10 sunt particule inhalabile cu diametrul în general de 10 micrometri sau mai mici, iar PM 2.5 sunt particule inhalabile fine, cu diametrul în general de 2.5 micrometri sau mai mici (un fir de păr are aproximativ 70 de micrometri în diametru, adică este de 30 de ori mai mare decât cea mai mare particulă PM 2.5).

Particulele mai mari sunt mai puțin îngrijorătoare, deși și ele pot irita ochii, nasul și gâtul.

Cele mai periculoase pentru sănătate sunt PM-urile mai mici de 10 micrometri în diametru deoarece fiind atât de mici ele pot ajunge adânc în plămâni, chiar și în sânge.

Expunerea la astfel de particule poate afecta atât inima, cât și plămânii. EPA arată că numeroase studii științifice au legat expunerea la poluare cu PM-uri de o varietate de probleme, inclusiv:

– morți premature la persoane cu boli de inimă sau de plămâni
– atacuri de cord nefatale
– bătăi neregulate ale inimii
– agravarea astmului
– slăbirea funcțiilor plămânilor
– probleme respiratorii, precum iritarea căilor aeriene, tuse și dificultate în respirație

Oamenii cu boli de inimă sau de plămâni, copiii și bătrânii sunt cei mai afectați de poluarea cu PM-uri.

Iată ce mai spune EPA despre PM-uri:

– Persoanele care suferă de boală arterială coronariană, insuficiență cardiacă, astm sau bronhopneumopatie obstructivă cronică prezintă risc crescut deoarece particulele pot agrava aceste boli.

– Bătrânii prezintă risc crescut, posibil deoarece pot avea boli de inimă sau de plămâni nediagnosticate. Multe studii arată că atunci când nivelurile particulelor sunt ridicate, bătrânii prezintă risc crescut de a fi spitalizați, iar unii pot muri din cauza agravării bolilor de inimă sau de plămâni.

– Copiii prezintă și ei risc crescut deoarece plămânii lor sunt încă în dezvoltare și petrec mai mult timp activi. În plus, e mai proabil ca ei să aibă astm sau boli respiratorii acute, care se agravează când PM-urile sunt mari.

– Numeroase studii au legat nivelul PM-urilor de o creștere a numărului de internări în spital și de vizite la urgențe, și chiar și de decese din cauza bolilor de inimă și de plămâni.

Atât expunerea pe termen lung, cât și cea pe termen scurt, au fost legate de probleme de sănătate, mai arată EPA.

Expunerile pe termen lung (precum cele experimentate de oameni care trăiesc mulți ani în zone cu niveluri ridicate de PM-uri) au fost asociate cu probleme precum: diminuarea funcției plămânilor, dezvoltarea bronșitei cronice și chiar moartea prematură.

Expunerile pe termen scurt (ore sau zile) pot agrava bolile de plămâni, pot cauza atacuri de astm, bronșită acută. În cazul celor care suferă de boli de inimă, expunerile pe termen scurt au fost asociate cu atacuri de inimă și artimie. Adulții și copiii sănătoși nu par a suferi efecte serioase din cauza expunerilor pe termen scurt, însă ei pot experimenta o iritație temporară minoră când concentrația particulelor e ridicată.

Ce s-a măsurat la Halânga

Cele mai periculoase particule, PM 2.5, nu au fost măsurate niciodată în satele afectate de poluarea cu cenușă de la Halânga. Nici pe platforma stației meteo de la Halânga, și nici cu autolaboratorul (o mașină dotată cu echipamente de prelevare și măsurare) aflată în proprietatea Agenției pentru Protecția Mediului Mehedinți. Pur și simplu Agenția nu deține analizoare care să măsoare PM 2,5 în aceste zone.

În ceea ce privește PM 10, ele au fost monitorizate pentru scurt timp cu ajutorul unui analizor amplasat pe platforma Stației Speciale de Meteorologie Halânga. Analizorul a funcționat, cu pauze, în perioada 24.03.2011 – 15.10.2012.

Potrivit Legii 104/2011, valoarea-limită maxim acceptată pentru PM10 într-o zi este de 50 µg/m3. Conform aceluiași text de lege, această valoare nu trebuie să se depăşească de mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic.

Însă pentru anul 2011, la Halânga s-au înregistrat 38 de depășiri.

Potrivit legii, în astfel de situații, „autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului stabilesc, după caz, pentru aceşti poluanţi valori-limită de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislaţia în vigoare specifică activităţii desfăşurate”. „În cazul depăşirii valorilor-limită de emisie pentru unul sau mai mulţi poluanţi, autoritatea competentă decide să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor şi consecinţelor asupra calităţii aerului înconjurător ale acestor depăşiri, inclusiv întreruperea temporară a activităţii instalaţiei care a generat această situaţie”, mai prevede Legea 104.

Ce s-a întâmplat însă la Halânga după ce cu un an înainte se înregistraseră depășiri peste limitele legale admise? Nu a mai funcționat analizorul. S-a defectat și nu a mai fost pus în funcțiune.

Ultima zi în care a funcționat analizorul PM10 a fost 15 octombrie 2012. „Un șoc al tensiunii în rețea a condus la defectarea plăcii electronice care asigura achiziția datelor analogice și programarea pompei, făcând imposibilă utilizarea acestuia în continuare”, ne-a transmis APM Mehedinți.

Defecțiunea electronică a fost remediată abia în … 2016. Deci după 4 ani. Între timp, RAAN intrase în faliment, iar termocentrala fusese închisă.

Lipsă cronică de bani

De altfel, intervalul de timp în care analizorul a funcționat (2011-2012) a fost marcat de sincope. În afară de perioada sărbătorilor de Paște și de Crăciun, analizorul s-a defectat ori nu a funcționat de multe ori: din 4 februarie până în 11 martie 2011 filtrele nu au putut fi prelevate din cauza „unor căderi masive de zăpadă”, din 22 iunie până în 9 iulie cabinetul climatic a fost defect, în 25-26 iulie a fost o cădere a rețelei de curent electric în zonă și tot așa.

În răspunsul la solicitarea trimisă din partea GreatNews, APM Mehedinți arată că „pentru anumite perioade de timp lipsesc date privind concentrația noxelor, datorită faptului că prelevatoarele nu au funcționat. Acest lucru s-a datorat uzurii pronunțate la care au fost supuse componentele ce alcătuiau instalația de prelevare”.

În plus, APM Mehedinți arată că de fiecare dată când s-au defectat prelevatoarele au fost reparate chiar de RAAN – Sucursala Romag Prod, deoarece agenția nu avea bani.

„Menționăm că toate reparațiile au fost efectuate de RAAN – Suc. ROMAG PROD, ca urmare a lipsei de fonduri la APM Mehedinți”, scriu reprezentații APM.

În afară de măsurătorile de PM-uri realizate pe platforma stației meteo Halânga în anii 2011-2012, APM Mehedinți a măsurat pulberile PM 10 și cu ajutorul unui aparat aflat la bordul unui laborator auto. În intervalul 2012-2015 mașina s-a deplasat la câteva sate din zonă în momentul în care s-a produs o poluare cu cenușă. Este vorba despre satele Izvoru Bârzii, Halânga, Puținei, Răscolești și Schinteiești din comuna Izvoru Bârzii. Potrivit APM, nu s-au înregistrat depășiri ale concentrațiilor maxime admise „datorită faptului că cenușa a fost antrenată în atmosferă, peste limita la care poluanții ar fi putut fi detectați de analizoarele cu care este echipat autolaboratorul agenției”.

APM Mehedinți nu a mers însă niciodată cu autolaboratorul în satele din comuna Șimian. Din zecile de mărturii strânse de GreatNews, satele de aici – și în special Cerneți – sunt cele mai afectate de norul de cenușă. Acestea nu au fost niciodată verificate. În răspunsul oficial, APM Mehedinți susține că „ținând cont de direcția vântului, spulberarea / vânturarea particulelor de zgură și ceunșă de pe depozitul Romag-Termo era mai intensă” în satele verificate. Mărturiile oamenilor, cât și ale autorităților, contrazic însă această variantă. Cenușa vine în special spre Cerneți, iar din Izvoru Bârzii este afectată mai mult partea de sud a satului Halânga, după cum spune și primarul din Izvoru Bârzii.

Faptul că APM Mehedinți nu a măsurat niciodată poluarea din comuna Șimian este cu atât mai grav cu cât comuna Izvorul Bârzii are o populație de 2.700 de locuitori, iar Șimian de 3-4 ori mai mare: 9.650.

Abandonați de stat: nu s-au prelevat niciodată probe din curțile și grădinile sătenilor

Lucrurile nu stau mai bine nici în ceea ce privește poluarea grădinilor de legume, a curților și a culturilor agricole ale locuitorilor din cele două sate. Nu se știe dacă nivelul poluanților din sol a depășit limitele legal admise deoarece niciodată nu s-au prelevat probe din gospodării. APM ne-a informat că astfel de prelevări și măsurători se fac numai „la solicitarea și în prezența personalului Gărzii Naționale de Mediu” sau „la solicitarea deținătorului de teren”. Garda de Mediu ne-a spus că nu au solicitat să se ia probe deoarece poluarea era vizibilă: „Știam că provine de la halda de steril și nu trebuia să luăm probe să vedem exact ce este. Știam despre ce este vorba”.

Cele mai recente analize de sol au fost făcute în urmă cu 12 ani, în anul 2005, când s-au prelevat probe din incinta depozitului de zgură și cenușă, dar și o probă dintr-o zonă considerată a fi neafectată, aflată la un kilometru în direcția sud-est față de depozit. Analizele au arătat că, de fapt, și această zonă era afectată, nivelurile pentru cupru și nichel fiind peste valorile normale, însă fără să depășească pragul de alertă. În afară de nichel și de cupru, în zona depozitului de cenușă s-au înregistrat depășiri și pentru cobalt.

În lipsa unor măsurători similare pentru grădinile și curțile oamenilor, nu se știe dacă metale grele precum nichelul sau cobaltul au ajuns în gospodăriile oamenilor.

„Nu pot să stau să vă dau interviuri la telefon, nu vă supărați”

Am vrut să aflu dacă medicii ori Direcția de Sănătate Publică Mehedinți cunosc fenomenul poluării cu cenușă din zonă și dacă au avut cazuri de oameni care s-au îmbolnăvit. În urma discuțiilor cu ei, singura concluzie la care am putut ajunge este că nu se știe.

Într-adevăr, în lipsa unor studii temeinice realizate pe un eșantion de populație suficient de mare este practic imposibil să știi cu certitudine câți oameni s-au îmbolnăvit din cauza poluării cu cenușă (și nu din alte cauze, ca de exemplu din cauza fumatului). De exemplu, studii ample realizate în diferite orașe din lume au stabilit o legătură între numărul de internări în spital din cauza problemelor de respirație și creșterea noxelor din aer. Astfel de studii nu s-au realizat însă în zona Drobeta.

Anișoara-Nicoleta Stoica, medic specialist explorări funcționale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, declarat că, din ce știe, nu există studii pe populația din zonă. La spital vin mulți astmatici și bolnavi cronici de BPOC (bronhopneumopatie cronică obstructivă), însă medicii nu au cum să știe din ce cauze s-au îmbolnăvit: „Nu pot să spun că s-a îmbolnăvit pentru că a fumat 3 pachete de țigări pe zi sau din cauza cenușii”.

Un alt doctor al spitalului, medicul primar Carmen Băicuș de la Cabinetul de Medicina Muncii, nu a părut prea interesată de subiect și a închis brusc: „Discuția asta la telefon? Nu pot să stau să vă dau interviuri la telefon, nu vă supărați. La revedere”.

Delia Maria Mazilu, directorul medical al spitalului din Drobeta, care are la bază specializarea de alergolog, a confirmat că nu s-a făcut niciun studiu în zonă legat de felul în care aerul poluat cu cenușă i-ar fi putut afecta pe locuitori. A adăugat că ea nu a întâlnit cazuri de săteni din zonă care să fi venit la ea cu astfel de probleme provocate de cenușă. „O afectare se vede în timp. În ani de zile”, a mai spus ea.

Florin Iacob, șeful secției II de pneumologie din cadrul spitalul județean din Drobeta, mi-a spus și el că nu a auzit să se fi realizat studii pe populația din zonă.

„Că [poluarea cu cenușă – n.r.] poate să producă noi cazuri de bronșită cronică sau exacerbări de bronhopneumopatie obstructivă cronică, asta clar că se poate întâmpla”, mi-a explicat el.

Pe de altă parte, „sunt multe bronșite cronice în zonă, dar și în România”, iar „tutunul este clar un factor”, a completat medicul.

Direcția de Sănătate Publică Mehedinți nu știe nici ea mai multe. „Nu au fost cazuri. Să fi existat vreo afecțiune declarată cel puțin. Nu sunt luate în evidență la spital sau la medicii de familie cazuri care să aibă drept cauză această migrare a cenușii”, a explicat Cristina Chiriloiu de la DSP Mehedinți.

„Cu natura nu te pui”

Ce intenționează autoritățile să facă, până la urmă, pentru a elimina poluarea de la Halânga?

Adrian Munteanu de la Euro Insol, firma de insolvență și lichidare care se ocupă de valorificarea bunurilor RAAN ce sunt scoase la licitație odată cu falimentul Regiei, a declarat că știe de poluarea cu cenușă de la Halânga, dar că poluarea este mai redusă acum, după ce termocentrala a fost închisă.

„Pentru groapa de zgură și cenușă ar trebui continuate măsurile luate în trecut, ar trebui readusă în standard. [Depozitul – n.r.] e umectat. Avem niște oameni care îl țin sub oarecare control. Să nu înțelegeți că nu se face nimic. Doar că nu poate fi adusă la standard. Există pompele de apă, avem personal de specialitate, da’ până la urmă cu natura nu te pui”, a declarat el.

„Vorbim de o societate în faliment. Situația RAAN-ului e complexă. [Depozitul – n.r.] e o piatră de gâtul RAAN-ului și trebuie găsită o rezolvare. Dar pentru asta avem nevoie de bani”, a mai spus Munteanu.

Nimeni nu a putut să ofere o estimare cu privire la cât ar costa acoperirea depozitului de cenușă cu pământ / strat de vegetație. Garda de Mediu nu știe, nici Ministerul Mediului și nici actualul director al Romag Termo. Pentru asta ar trebui să se facă un proiect și un studiu de fezabilitate.

„Să sperăm că reușim să facem și închidere, dar pentru asta mai durează pentru că suntem în faliment. Normal închiderea unui depozit de genul ăsta se realizează prin strat vegetal. E un procedeu foarte complex, se face un proiect pe tema asta. Până la urmă se va aduce la starea inițială, asta e legea în România. Adică pământ cu iarbă. Acuma cine va da banii, de unde, asta e altă poveste. Nu dispune firma în momentul de față de o sumă care să-i permită să acopere depozitul acum”, a declarat Cristian Socolescu, directorul termocentralei.

El a mai afirmat că depozitul de cenușă continuă să fie supravegheat: „Nu sunt multe depozite de vale în țară care să aibă 90 și ceva de hectare. Nu ne jucăm cu așa ceva. E un depozit care se ține sub observație, e foarte bine monitorizat, numai că am mai spus, există incidente de genul ăsta (ridicarea cenușii din cauza vântului – n.r.). Nu putem face chiar absolut orice. O firmă în faliment nu dispune de fonduri impresionante. Dispune doar de fondurile pe care le are la dispoziție. Iar cu toate astea am făcut câte ceva și în continuare menținem oameni doar pentru chestia asta. Se plătesc oameni pentru problema asta, urmând ca la final să realizăm toate condițiile de mediu. Credeți-mă, acest depozit spulberă mai puțin decât altele care sunt în funcțiune”.

Ministerul Energiei, de care ține RAAN, admite că procedura de umezire folosită acum este rudimentară: „După deschiderea procedurii falimentului RAAN, eventualele posibilităţi de alocare legală de surse financiare s-au epuizat, astfel încât măsurile ce mai pot fi luate pentru evitarea poluării se limitează la procedee arhaice (udarea zgurii și cenușii) și acelea limitate inclusiv de elemente exogene (lipsa apei datorită condiţiilor meteo)”.

Într-un răspuns oferit GreatNews, Ministerul Mediului spune că pe 21 noiembrie Romag-Termo a informat APM Mehedinți „că se află în procedura de achiziție a elaborării documentației tehnice, etapa de analize oferte”. În această documentație tehnică vor fi cuprinse măsurile, termenele și costurile pentru închiderea întregului amplasament, inclusiv a depozitului de zgură și cenușă. Totul este, așadar, într-o fază incipientă.

Ministerul Mediului nu știe când anume se va putea realiza închiderea depozitului de la Halânga și cât va mai dura până când uriașa pată gri va dispărea de pe teritoriul României.

Întrebați cum poate contribui Ministerul Energiei la stoparea poluării, reprezentanții instituției au spus că ministerul n-are ce să facă. Nu poate să ajute decât printr-un „sprijin instituțional” deoarece nu poate să aloce resurse financiare către o entitate aflată în faliment.

Acum, că termocentrala e în faliment, locuitorii din zonă sunt și mai sceptici că problema cenușii se va rezolva. Prost administat și devalizat, colosul s-a prăbușit. Dar rănile lăsate în urmă continuă să îi bântuie pe săteni.

Dacă v-a plăcut acest articol și vreți să citiți și alte texte ale GreatNews, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.