Înainte să de îmbolnăvească de COVID, Daniel Nicolae, un tânăr de 34 de ani din București, nu a avut niciodată probleme cu ficatul. Era o fire sportivă, nu exagera cu mâncarea, iar de băut, bea doar social, „ca tot omul”. Însă după ce a trecut de faza acută a bolii a descoperit că analizele de sânge pentru ficat sunt foarte proaste. „Transaminazele mele au ieșit precum ale unei persoane care se luptă cu hepatita”, povestește el.
De atunci, se tot luptă să își facă analize de sânge mai detaliate, însă cei 20 și ceva de indicatori pe care ar trebui să și-i testeze implică o cheltuială foarte mare. Ar vrea ca analizele să îi fie decontate, măcar parțial, de Casa de Asigurări de Sănătate, însă până acum nu a avut succes. Multe dintre clinicile private mari la care a sunat l-au informat că banii oferiți de stat lunar pentru decontarea analizelor sunt deja consumați până prin luna iunie.
„Am un set de analize destul de mare pe care încerc să-l fac de ceva vreme și nu reușesc. Nu pot să-l fac nici din buzunarul meu pentru că este destul de scump. Când am vorbit la Regina Maria și am început să dau denumirile, la a patra sau la a cincea analiză mi-a zis tipa la telefon <Știi acum sunt vreo 400 de lei.> Zic <Las-o baltă că sunt foarte scumpe atunci.> Nu toate pot fi decontate prin Casă. O parte va trebui să le plătesc eu. (…) Pentru că la noi nu se implică Guvernul, la noi se dă o săptămână și aia a fost pe lună pentru persoane care merg prin CNAS. <Restul vă descurcați, nu ne interesează de voi.> Nu o să disper, o să încerc să obțin în continuare aceste analize”, a relatat tânărul din București pentru GreatNews.
Acesta este al 4-lea episod din seria de articole dedicată de GreatNews persoanelor care suferă de COVID de lungă durată (care continuă să aibă simptome și la cel puțin două luni de la momentul îmbolnăvirii). Puteți citi celelalte episoade aici:
Tânără, activă, în vârf de carieră. A renunțat la job din cauza COVID: „Am leșinat acolo. Cum să stau într-o ședință?”
Viața cu COVID de lungă durată: „Am 30 de ani și mă simt de 80. Simțeam o tristețe de parcă venea sfârșitul lumii”
Drama unei tinere care și-a pierdut gustul și mirosul după COVID: „Parcă aș mușca din gunoi. Plângeam de foame. Am slăbit 6 kg în 8 zile”
„M-am trezit din somn noaptea că nu mai pot să mai respir”
Daniel s-a îmbolnăvit chiar la începutul anului 2021: „Primul simptom l-am avut exact pe 1 ianuarie, imediat după ce am ciocnit șampania: nas înfundat și puțină febră. Eram fumător în acea perioadă, credeam în virus, dar îl tratam ca pe o răceală mai puternică. A început cu un nas înfundat, a doua zi am dormit foarte mult, eram letargic, am luat niște pastiluțe care se iau la COVID dar am văzut că nu mă ajută. Senzația de răceală era ciudată. Era ceva nou în corpul meu. Era o chestie ciudată, nu era tipica răceală. Corpul meu nu știa cum să reacționeze. Am avut tot felul de simptome de la dureri musculare puternice la insomnii. Cred că am avut tot tacâmul COVID-ului.”
În ziua de 5 spre 6 ianuarie boala s-a agravat: „M-am trezit din somn noaptea că nu mai pot să mai respir. Am sunat la Ambulanță, a venit Ambulanța acasă, mi-au făcut un EKG, mi-au luat toate datele și mi-au zis să vorbesc cu medicul de familie să-mi dea azitromicină. Din ce știu eu azitromicina era atunci la modă. Am fost sfătuit de altcineva să nu iau azitromicină și n-am luat. În 13 ianuarie eram în a 13-a zi de boală și lumea care se contaminase cu mine – că ne-am contaminat mai mulți la locul de muncă – deja se simțeau foarte bine oamenii, numai eu și două colege ne simțeam destul de nasol.”
„În a 13-a zi am sunat la Ambulanță și le-am zis <Veniți să mă luați pentru că eu nu-mi revin, mă duc din ce în ce mai jos cu respirația>. Efectiv cam ăsta era singurul simptom care îmi rămăsese. Aveam senzația aceea că nu-ți ajunge aerul până în plămâni, că te ține o bandă în jurul pieptului”, rememorează Daniel.
A ajuns la Spitalul „Victor Babeș”, însă deoarece nu era un caz grav, a fost trimis la Spitalul Monza, unde a fost ținut 8 – 9 ore sub supraveghere. Aici i-au fost făcute un CT la plămâni, un EKG și analize de sânge. Acestea au fost singurele investigații pe care nu a trebuit să le plătească. Tomografia făcută la plămâni a indicat o posibilă pneumonie, pentru care a început acasă un tratament. Însă analizele de sânge i-au ieșit bine la acea dată.
„Efectiv dormeam cu capul pe birou. Cam asta însemna post-COVID-ul”
Pe 19 ianuarie s-a întors la locul de muncă: „Mi-a fost foarte rău în acea zi, am fost foarte obosit. Deci efectiv am ajuns la muncă, la ora 9 am început serviciul, la ora 11 jumătate dormeam la birou. Efectiv dormeam cu capul pe birou. Cam asta însemna post-COVID-ul”.
Din fericire, lui Daniel – care lucrează într-o multinațională – i-a fost respectat dreptul la concediu medical, așa că a putut să stea acasă încă o săptămână: „Managerii mi-au zis <Te duci acasă să-ți mai revii>. Am vorbit cu doctorița de familie. Am avut noroc că dânsa chiar știe pe partea de post-COVID. Mi-a mai luat încă 6 zile să-mi revin, din care primele 5 zile am luat numai vitamine, am mâncat și am dormit, nu am făcut absolut nimic altceva.”
1.500 de lei plătiți din buzunar pentru investigații
În luna februarie, la aproximativ o lună de la investigațiile făcute la Spitalul Monza, Daniel și-a făcut la Regina Maria o evaluare gândită special pentru pacienți care au avut COVID. A costat 800 de lei și a plătit-o din buzunarul său. CT-ul la plămâni i-a ieșit bine, însă analizele de sânge pentru ficat au ieșit foarte prost. Pentru Daniel, era pentru prima dată când primea astfel de rezultate la testele de sânge.
Transaminazele i-au ieșit foarte mari, iar tânărul spune că nu e vorba de ficat gras sau de tratamentul urmat cât timp avea COVID: „Am făcut primele analize de sânge pe 13 ianuarie. După o lună de zile, pe 13-15 februarie le-am făcut pe celelalte. La o lună de zile ficatul meu era deja afectat. Ultima pastilă (pentru COVID – n.r.) am luat-o pe data de 22 sau 23 ianuarie. Și doctorii m-au întrebat la Regina Maria când am luat ultima pastilă și au zis că nu este de la ficat gras sau altceva, este de la COVID. Doctorița de familie [mi-a zis – n.r.] același lucru. Și cu aceste analize am plecat la doctorița de familie și acolo am început un tratament pentru ficat.”
A mai făcut, tot la privat, și tot din banii lui, o ecografie Doppler la membrele inferioare, pentru vene și artere: „Mă dureau foarte tare picioarele. Este scump, este 700 de lei această investigație, dar te salvează de la foarte multe chestii. Practic, caută micro-cheagurile de sânge din corp, ceea ce este foarte bine pentru că pot să fie un motiv de îngrijorare destul de mare. Și am făcut-o din buzunar. Mi-a ieșit foarte bine.”
Durerile musculare „extreme” au fost unele dintre simptomele avute de Daniel după perioada de boală propriu-zisă. După cum povestește tânărul, în perioada post-COVID a avut multe simptome pe care nu le avusese înainte: „De la oboseală extremă, amețeală, acel brain fog (ceață mentală – n.r.), dureri musculare masive, extreme, tahicardie, anxietate spre depresie, mood swing-uri (schimbări bruște de dispoziție – n.r.).”
„Cum îți dă depresii? Simplu. Pentru că tu ești bine, vezi că începi să îți revii, și dup-aia iar cădere”
Daniel a vorbit cu mulți cunoscuți de-ai săi din New York, Londra sau Irlanda, și a aflat că destui oameni au rămas cu probleme după COVID, inclusiv unele neurologice: „Acest virus afectează și pe plan neurologic. Îți dă anxietăți, mood swing-uri, depresii. Și toată lumea zice <Cum îți dă depresii?> Simplu. Pentru că tu ești bine, vezi că începi să îți revii ușor, și dup-aia iar cădere. La un moment dat nu știi ce să mai crezi, și intervine frustrarea, intervine impotența, și pe nivel cognitiv te vei duce în jos. M-am dus, am fost acolo, și cu siguranță o să mai fiu pentru că încă mai am până o să-mi revin. Dar trebuie să învățăm să trecem peste.”
„La mine anxietatea este o problemă mai veche, care a fost sub control, n-am mai avut probleme de ani de zile cu ea. Știam că am avut, știam ce este, știam cum se manifestă, știam trăirile și senzațiile. Dar locuind singur, când m-a lovit COVID-ul, m-a lovit grav, m-a lovit noaptea în somn chestia cu respiratul. Și automat intri puțin în panică și spui <Dacă mi se întâmplă ceva e o problemă>. Și am zis <Ok, trebuie să mă calmez, că fiind singur trebuie să îmi port singur de grijă>. Și am început să fac acest lucru în acea noapte, am început ușor-ușor să-mi revin”, își amintește el.
Tahicardia i-a dispărut după aproximativ două luni de la îmbolnăvire, iar ceața mentală cam în aceeași perioadă: „Insomniile vin și pleacă. Dar de foarte multă vreme pot să zic că n-au mai venit. Toate simptomele post-COVID dispar în timp. Lumea care a avut COVID și are simptome să nu intre în panică. Dacă tu începi să-ți reantrenezi corpul, să mergi din ce în ce mai mult în fiecare zi, pe jos, să te bucuri de soare, de natură, ușor-ușor ne vom reveni. Ele (simptomele – n.r.) vor dispărea. Dar să ne facem și un control la medic sau la medici ca să nu avem alte probleme, alte surprize, pentru că se poate întâmpla la 4 luni de zile să avem mici sau mari neplăceri.”
„De vreo lună de zile mă chinui să prind un loc la analize de sânge și nu reușesc”
În prezent, Daniel mai are mici dureri musculare și mici probleme de respirație. Spune că se simte recuperat în proporție de 95%: „Oboseala extremă a fost în continuare prezentă până acum 3 săptămâni.”
Acum nu mai are probleme la job, deși a fost o perioadă în care starea proastă post-COVID l-a afectat: „Stăteam pe scaun și nu puteam să respir. Era frustrant că mă supăram, mă lua anxietatea, mă ridicam, mă plimbam, coboram de la etajul 3 pe jos, urcam pe scări. O dată la o oră jumate făceam această chestie. Mergeam pe jos de la Podul Basarab până la mine acasă, sunt vreo 15-20 de minute de mers. Mergeam, vorbeam în același timp la telefon să-mi suprasolicit plămânii, să reîncep să învăț.”
Pentru a-și proteja ficatul i s-a recomandat să fie atent la ce mănâncă.
„Și de vreo lună de zile mă chinui să prind și eu un loc la analize de sânge și nu reușesc pentru că la noi se dau fonduri foarte puține de CNAS. Că trebuie să fac alte analize, mai în profunzime, tot pe temă de COVID. Clinicile astea mari toate zic să suni spre sfârșitul lunii că atunci primesc ele plafonul pentru luna următoare. Culmea, unele clinici, majoritatea, sunt cu plafonul ocupat până în luna iunie-iulie chiar. Și mă frustrează faptul că avem persoane de o anumită vârstă în România, care au muncit și au cotizat o viață întreagă, și statul nu-i ajută pe tema asta cu post-COVID. Nu avem absolut nimic pentru ei. Efectiv sunt persoane care au pensii de 15-20 de milioane de lei vechi și trebuie să plătească o chirie la un aparat cu butelie (cu oxigen – n.r.) de 7 milioane pe lună”, explică tânărul.
„După ce ai trecut prin boală și ai scăpat ești lăsat de capul tău”
„Ceea ce este deranjant pentru mine este că după ce ai trecut prin boală și ai scăpat, noi nu avem un suport în România pentru așa ceva. Ești lăsat de capul tău, ești lăsat să te descurci”, completează el.
Înainte să revină în țară, Daniel a locuit mai mulți ani în Anglia. Are și acum prieteni acolo care i-au povestit cum în Marea Britanie pacienții care suferă de COVID de lungă durată primesc îngrijiri de specialitate: „În Anglia, de exemplu, persoanele post-COVID care au probleme se duc la medicul de familie, li se face un chestionar, după care medicul de familie, dacă el consideră, le trimite mai departe câte o clinică. Acea clinică te sună și face un interviu. În urma interviului îți spune <Ești admis în clinică>. Și ce înseamnă admis în clinică? Înseamnă 2 sau 3 săptămâni pe cheltuiala statului în care tu beneficiezi de mâncare, cazare, toate condițiile, beneficiezi de fiecare medic în parte, și de aparatură, și de antrenament, și de dieta ta, de absolut tot beneficiezi.”
Tânărul spune că este nevoie ca și în România să existe un astfel de program, măcar pentru persoanele care au peste 50 de ani.
„Eu când am fost la Monza au fost 5 în acea seară duși cu un mini-microbuz. Am văzut ce înseamnă virusul, cât de parșiv este. Era un domn care a venit cu noi, tușea foarte rău, avea 60 și ceva de ani că era pensionat, și stăteam de vorbă cu el. Mai erau niște doamne cu noi, am lăsat prima oară doamnele să intre la analize. Și stăteam de vorbă cu omul, am făcut analizele, CT-ul, și așteptam să ne vină și nouă Ambulanța, că eram OK, a zis că suntem cât de cât bine, deci nu-i o problemă. Ei, și am văzut ce înseamnă ca în 40 și ceva de minute omul ăla să nu mai poată să vorbească și efectiv să se stingă. Și am zis <Băi, ceva nu este în regulă>. Am stat de vorbă cu asistenții, l-au luat, l-au dus, i-au dat niște pastiluțe, a început omul să-și revină, să respire mai bine, și ne-au ținut acolo pe mine și pe el până pe la 1 noaptea. Virusul este foarte parșiv”, rememorează el.
Din ziua aceea Daniel s-a lăsat de fumat. Fuma din clasa a IX-a, deci de vreo 20 de ani: „Ăsta e singurul lucru bun care a ieșit din tot COVID-ul.”
Foto: geralt / pixabay.com
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
