Cred că aveam în jur de șapte ani când familia mea a încropit primul și ultimul „acvariu” deținut vreodată. Oricum, acvariu este mult spus.
Câțiva peștișori de baltă băgați într-un borcan de zece kilograme și hrăniți cu mălai presărat la suprafața apei i-ar fi îngrozit cu siguranță pe acvariștii profesioniști. Probabil și luptătorii pentru drepturile animalelor ar fi protestat.
Date fiind condițiile vitrege, peștii au răposat în scurt timp. Dar am înțeles că acvaristica nu e floare la ureche și cât de tare se înșală cei care vor să crească pești crezând că micile vietăți nu o să le consume mult timp.
Marian Sterian, un tânăr de 27 de ani din București, a decis să își dedice o mare parte din viață acvaristicii. „Ce ți se pare în neregulă la plantele astea?”, m-a întâmpinat el de cum am ajuns în fața acvariului de 180 de litri instalat lângă biroul din camera sa. În zadar am încercat să zăresc vreo imperfecțiune cât de mică a tufelor verzi și roșii din apa limpede, pe vârfurile cărora atârnau bule de oxigen.
„Vârfurile sunt cam mititele. Ar trebui să fie mai mari. Sunt mici și pipernicite, parcă s-au strâns înăuntru și nu mai vor să iasă. Zici că sunt arse cu bricheta. Fiind așa multe tipuri de plante e greu să le mulțumești pe toate”, mi-a explicat, arătându-mi câțiva lujeri oarecum șifonați.
Cu un aer serios, Marian mărturisește că este perfecționist și că nu se uită la frumusețea plantelor, ci la problemele lor – pentru a găsi soluții. Mica lume izolată între pereții de sticlă, plină de ierburi proaspete și pești cât unghia ce mișună printre ele pare o grădină subacvatică. Aranjamentul acvariului este de tip olandez, explică proprietarul, adică are foarte multe plante așezate armonios în tufe bogate ce creează contraste de culoare și de formă.
A dat vânzările pe apa acvariilor
Marian a terminat Facultatea de Agroturism și a lucrat vreo șase ani în achiziții: întâi la General Motors Europa, apoi la Cosmote. A renunțat pentru a dedica mai mult timp pasiunii sale și a înființat un magazin online cu produse de acvaristică mai rare la noi în țară: www.acvaristic.ro.
A început să se ocupe de acvaristică în urmă cu cinci ani, cu un acvariu micuț de 96 de litri: „Eram la facultate și lucram în vânzări. Mă plictisisem de ceea ce făceam și voiam să schimb ceva. Inițial nu era nimic special. Niște plante vai de ele. Nu investisem în carbon, în fertilizanți. Am luat-o încetul cu încetul”. A învățat singur ABC-ul artei acvariilor, căutând informații pe Internet și plante rare pe la diverși acvariști răspândiți prin toată România: Iași, Constanța, Sebeș.
„Mulți nu ar fi dat atâția bani pentru o plantă”
„În magazine găsești doar plante nepretențioase, comune, urâte”, spune el. În schimb, cele rare sunt foarte scumpe. O tufă de eriocaulon cinereum, o plantă ca o fântănă arteziană în miniatură, ce abia ți-ar acoperi podul palmei, costă 80 de lei. Marian a cumpărat-o de la un acvarist din Constanța care a reușit să o înmulțească.
„Mulți nu ar fi dat atâția bani pentru o plantă. Nu erau atât de pasionați de acvaristică pentru a face atâtea sacrificii financiare. Familia a considerat că eu cheltui o sumă destul de mare. Apoi, când au văzut realizările, au început să mă încurajeze. Prietenii cu toții au rămas uimiți”, povestește el.
Acum, Marian are patru acvarii de apă dulce și petrece în jur de șase ore pe săptămână îngrijindu-le. Unele plante, ca de exemplu tonina, sunt foarte capricioase. „Puțini acvariști au succes cu ele. Au nevoie de o apă acidă, trebuie să se reproducă exact mediul unde cresc ele”, îmi spune Marian și începe o prelegere despre nivelul PH-ului, dioxid de carbon, fotosinteză și ciclul azotului.
Îmi este tot mai clar că fără cunoștințe temeinice de biologie și chimie riști să nu te descurci în hățișul acvaristicii. Pe scurt, trebuie să știi să folosești un filtru, un sistem de injecție de dioxid de carbon, fertilizatori pentru plante și tuburi de neon.
Discusul, regele peștilor de acvarii
Marian a cochetat o vreme și cu „aqua scaping”. Adică și-a amenajat un bazin în care decorul era aranjat astfel încât să reproducă peisaje din natură: de munte, de pildă. „La aqua scaping trebuie să ai grijă să n-ai simetrie, să ai un punct focal care să nu fie situat în centru, la dreapta sau la stânga, ci la o treime din lungimea acvariului. Eu de fel sunt o persoană ordonată și îmi tot ieșea simetrie. Dacă aș fi participat la un concurs internațional juriul mi-ar fi spus că există simetrie”, crede el.
Dintre peștii de acvariu, preferații lui sunt discușii (Symphysodon discus), niște pești rotunzi, plați și colorați. Portocalii, cu un model labirintic pe corp, discușii lui Marian par din catifea atunci când sunt privinți de aproape. Din lateral, arată ca o lipie. Din față, ca o fantă. „Discusul e considerat regele peștilor de acvarii de apă dulce. Sunt lenți, liniștiți. Mai sus de discuși nu ai unde să te duci”, explică proprietarul vietăților. El i-a adus pe ai săi în niște pungi cu apă tocmai de la Duisburg, din Germania, după un drum de 33 de ore cu mașina: „Nu am avut nicio pierdere. Erau câțiva mai debusolați când i-am scos, dar și-au revenit”.
„Au zis că am cei mai frumoși discuși din România”
A ajuns în Germania alături de alți pasionați de discuși din țară pentru a vedea expoziția de acvaristică din orașul german, una dintre cele mai mari din lume, și concursul de discuși. Peștii i-a cumpărat de la un crescător german care îi și deparazitase (cu 200-300 de lei bucata).
„După părerea mea, cei mai buni discuși din lume sunt la Duisburg. Pe forumuri mulți au zis că am cei mai frumoși discuși din România”, spune acvaristul. Frumusețea stă în formă și culoare: „Discusul trebuie să fie rotund, iar modelul dezvoltat. Unii au model doar spre cap, apoi se șterge”. Originari din apele calde ale Amazonului, discușii sunt importați acum în Asia, de unde ajung și în România. Dar cei care se vând la noi sunt de o calitate mediocră, apreciază Marian.
Inițial, acum doi ani de zile, a cumpărat de pe unde a avut ocazia, dar pentru că nu erau deparazitați, acvariul său se transformase într-o infirmerie: „Tratamente la două luni de zile cu nu știu câte medicamente: ba antibiotice, ba antihelmintice, vitamine”, își amintește.
„Când am luat d-ăștia (din Germania-n.n.), nouă luni de zile nu am avut nicio problemă cu ei. I-a deparazitat crescătorul. Trebuie să iei conul cu icre și să-l treci prin trei recipiente cu apă ce conține formol: el omoară principalii paraziți. Din câte știu eu, sunt singurul om din România care are discuși deparazitați”. Ca să nu se îmbolnăvească, Marian îi ține într-un mediu steril, fără plante.
„Masculii sunt în general cam pămpălăi”
Singura lui nemulțumire este că deocamdată nu ies pui: „Masculii sunt în general cam pămpălăi. Ori nu fecundează, ori nu fecundează cum trebuie”. De mâncare le dă granule speciale pentru discuși (conțin mai multe tipuri de carne, inclusiv de pește, și vitamine), dar și un amestec din inimă de vită pe care o prepară chiar el: o trece prin mașina de tocat, pune usturoi și spirulină și rezultă o pastă după care discușii sunt înnebuniți.
În anul 2010, la concursul organizat de Asociația Acvariștilor din România, Marian a ocupat locul III la secțiunea acvarii de 101-200 de litri. Singurul secret pentru acvariile sale spectaculoase este că le amenajează exact pe gustul lui: „Eu le aranjez cum îmi place mie. Prefer să fac tufe din plante, să le plantez apropiate și să îmbin plantele de culoare verde cu cele roșii, rozaliu cu galben. Să dea un contrast cât mai reușit”.
Fotografii: Marian Sterian
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
