Artiștii s-au întrecut pe sine în picturile renascentiste și au creat opere care sunt apreciate și în zilele noastre, iar copiii au ocupat un loc foarte important.
În cazul adulților, pictorii au dezvoltat tehnici de postretizare cât mai fidelă și s-a născut umbrele, iar fiecare pictură reușea să aducă emoție privitorului. Cum speranța de viață a bebelușilor nu era una foarte mare, iar practica de a sta ca model cu un bebeluș în brațe pentru a fi pictat era destul de dificilă, artiștii au reușit să își imagineze câțiva copii cu adevărat urâți și uneori înfiorători.
Dacă unii dintre pictori au redat trăsăturile angelice ale bebelușilor și i-au prezentat într-o manieră cât mai interesantă, există și pictori care nu au reușit decât să facă niște portrete foarte urâte cu copii, care pur și simplu îi sperie pe cei care le privesc, deși în multe cazuri este portretizat chiar Iisus Hristos.
Renaşterea a fost perioada unei extraordinare performanţe artistice, iar o întreagă direcţie istoriografică a valorizat în primul rând componenta artistică.
Copiii fără corp și cu aripi, privirile înfiorătoare, copiii cu coarne și trăsăturile mature ale bebelușilor au fost principalele aspecte luate în considerare de către pictorii din perioada Renascentistă și au reușit să creeze un adevărat model.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.