Documente clasificate, scurse de câțiva ani în spațiul online dar rămase departe de ochii publicului, identificate și consultate acum de GreatNews, conturează o imagine șocantă a privilegiilor de care au ajuns să se bucure anumiți militari.
O analiză a legislației și a actelor normative adoptate de-a lungul anilor în România arată cum un principiu bun în esență – acela de a-i răsplăti cu o pensionare timpurie pe militarii care își riscă viața sau sănătatea – a fost pervertit pentru a oferi privilegii unei caste de șefi și birocrați.
Și-au dat privilegii și apoi le-au secretizat
Anexele hotărârilor de guvern care enumeră locurile de muncă incluse în fiecare categorie specială care primește spor de vechime în serviciu nu au fost niciodată publicate în Monitorul Oficial. Din 2001 și până în 2010 anexele se puteau comunica numai instituțiilor interesate, la cerere, iar începând cu 2010 toate modificările aduse acestor anexe au fost clasificate.
Pe scurt: 5 idei de reținut
1. La ora actuală, activitatea oricărui șef din sistemul militar – fie că e șef de fanfară, de cantină, redactor-șef la vreun ziar al Armatei, contabil-șef, șef de birou în vreo subunitate sau un șef de personal oarecare, este inclusă în categoria „condițiilor speciale” de muncă, adică cele care implică existența unor factori de risc ridicat, cu repercusiuni grave și ireversibile asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a cadrelor militare.
2. Pentru perioada lucrată în aceste condiții, fiecare an muncit echivalează cu 1 an și 6 luni în vederea pensionării.
3. Mai mult, se consideră că orice militar care stă de pază în fața unei clădiri, controlează accesul într-o instituție, asigură serviciul de gardă la un obiectiv MApN ori dirijează un convoi militar lucrează tot în condiții speciale, având dreptul la aceleași beneficii precum militarii care lucrează în instalații nucleare (cu risc radiologic), geniștii, militarii de pe tanc sau cei care lucrează în depozite de materiale explozibile.
4. Situația este și mai absurdă în cazul consilierilor juridici care apără interesele Ministerului Apărării Naționale în fața Înalte Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), a militarilor cu atribuții de inspecție și control, a magistraților militari și a șefilor și directorilor din MApN care reprezintă și apără interesele acestui minister în fața Parlamentului, Guvernului și ÎCCJ. Conform anexelor menționate, toate aceste categorii sunt incluse în grupa cu cel mai înalt risc profesional („alte condiții”), adică cea care implică „pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostateci ori alte asemenea situații – și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.”
5. Drept urmare, li se echivalează 1 an lucrat cu 2 ani în vederea pensionării, exact precum în cazul piloților de aeronave, parașutiștilor, militarilor trimiși în misiunile NATO, scafandrilor ori pirotehniștilor.
Cine minte?
În ultimele săptămâni a început să se discute tot mai mult în spațiul public despre pensiile speciale (sau de serviciu) ale militarilor, după ce Guvernul Bolojan a anunțat că intenționează să crească vârsta de pensionare a militarilor, dar și a polițiștilor, angajaților din MAI, SRI, SIE etc.
S-a vorbit foarte mult, s-au dat declarații și s-au adus în discuție informații care păreau că se bat cap în cap. Este greu de crezut că publicul larg a înțeles exact ce se întâmplă și cine spune adevărul.
De exemplu, premierul Ilie Bolojan a declarat pe 30 ianuarie, într-un interviu pentru G4Media, că șeful poliției din Sibiu s-a pensionat la 47 de ani împliniți. „Nu mai avem cu cine să înlocuim acești oameni. Dacă oamenii se pensionează la 50 de ani, la 52 de ani, nu mai este suportabil acest lucru”, a mai declarat el.
Anterior însă, pe 18 ianuarie, ministrul Muncii Florin Manole declarase la Digi 24 că a auzit „cu uimire” declarațiile ministrului Apărării Radu Miruță despre creșterea vârstei de pensionare a militarilor și a celor din serviciile speciale.
Argumentul ministrului Muncii era că „pensiile din această familie ocupațională sunt deja reglementate din 2023”, că jalonul pensiilor militare este închis și că „reversibilitatea reformei ar supăra cu siguranță Comisia Europeană”.
„Vârsta de pensionare acolo este crescută etapizat, conform respectivei legi, de la 60 până la 65 de ani. E o etapizare care începe din 2031 (…) Necesitatea mie nu-mi este clară. Deci, vorbim despre o lege în vigoare din 2023, făcută în contextul PNRR, acceptată de Comisia Europeană, care deja crește vârsta de pensionare. (…) Vârsta de pensionare la militari nu este de 48-50 de ani, cum se spune. Nu! Vârsta din 2015 este de 60 de ani, iar potrivit legii din 2023 crește de la 60 la 65. Sigur că pot să existe pensionări anticipate. Dar asta există pentru orice fel de categorie de pensionari, și asta presupune niște corecții din cuantumul pensiei pe care o încasezi. (…) Vârsta de pensionare este deja crescută, nu văd unde și cum ar mai putea să crească”, mai spunea Manole.
Și atunci cum de a putut Sebastian Veștemeanu, șeful Poliției Municipiului Sibiu, să se pensioneze la 47 de ani pe 8 ianuarie, declarând că de-acum vrea să se facă instructor de înot și să petreacă mai mult timp cu copiii și familia? În acest context, merită menționat că Legea nr. 223 din 24 iulie 2015 reglementează atât pensiile militarilor, cât și pe ale polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, apărării naționale, ordinii publice și securității naționale. Pensiile tuturor acestor categorii sunt incluse într-un sistem denumit „sistemul pensiilor militare de stat”.
Care este adevărul?
Ministrul Muncii spune corect că vârsta de pensionare în cazul militarilor a fost crescută la 65 de ani în 2023 și că a existat un jalon în PNRR în acest sens. Unde greșește sau dezinformează Florin Manole este că unii militari, polițiști și funcționari pot în continuare să se pensioneze mult mai devreme, chiar și la 46-47 de ani dacă vor, iar aceste pensionări nu intră în categoria pensionării anticipate, care „există pentru orice fel de categorie de pensionari”.
Pentru claritate, trebuie să spunem că pensionarea anticipată pentru populația generală se poate face cu maximum 5 ani înainte de atingerea vârstei standard de pensionare. De exemplu, un bărbat care are o vechime de 35 de ani de muncă se poate pensiona la 60 de ani (cu 5 ani înainte de a împlini 65 de ani). Dar în niciun caz nu se poate pensiona la 50 de ani sau la 47 de ani precum șeful Poliției Sibiu.
La nivelul lunii februarie 2026, vârsta standard de pensionare pentru militari, polițiști, funcționari cu statut special etc este 58 de ani și 9 luni, ceea ce înseamnă că pensionarea anticipată în cazul militarilor se poate face la 53 de ani și 9 luni.
Conform legii menționate, vârsta standard de pensionare a miliarilor este într-o creștere etapizată, urmând să ajungă la 60 de ani în ianuarie 2030 (această prevedere datează din 2015).
În 2023, legea a fost modificată pentru a îndeplini un jalon din PNRR și s-a introdus o nouă anexă care prevede creșterea vârstei standard de pensionare la 65 de ani în 2035, egalizând practic vârsta de pensionare a militarilor cu vârsta de pensionare pentru populația generală.
De ce creșterea vârstei standard de pensionare la 65 de ani este praf în ochi
Totuși, în ciuda prevederii din 2023, o serie de categorii speciale de militari, polițiști etc se pot pensiona în continuare mult mai devreme chiar și decât colegii lor. Practic, nici condițiile generale din legea din 2015, și nici modificarea legii din 2023 nu li se aplică. Explicăm în continuare mecanismul.
Legea privind pensiile militare de stat prevede că activitatea militarilor, polițiștilor și a funcționarilor publici cu statut special poate fi de 4 tipuri: desfășurată în condiții normale, deosebite, speciale sau alte condiții.
Articolul 21 din lege prevede că militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special care au o vechime efectivă de cel puțin 25 de ani, din care cel puțin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu, se pot pensiona mai devreme dacă au lucrat în condiții deosebite, speciale sau alte condiții (condițiile speciale și cele denumite „alte condiții” sunt considerate mai grele decât cele deosebite).
De exemplu, un militar care a lucrat 10 ani în „alte condiții” va beneficia de o reducere cu 5 ani a vârstei de pensionare. Conform legii, reducerea maximă ce se poate acorda este de 13 ani pentru un militar ce a lucrat 26 de ani în aceste condiții.
Dacă scădem 13 ani din cei 58 de ani și 9 luni, rezultă că în acest moment se poate ieși la pensie chiar la 45 de ani și 9 luni. Se explică astfel și pensionările foarte timpurii din sistem, în ciuda faptului că vârsta standard este setată la aproape 60 de ani și este în creștere etapizată.
Apare acum întrebarea firească: cine sunt acești militari, polițiști și funcționari care pot ieși atât de devreme la pensie?
Cele 3 categorii pentru care se acordă reduceri din vârsta de pensionare nu sunt definite în lege. Legea stipulează doar că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001.
Această hotărâre de Guvern, ce a fost dată în timpul guvernării Năstase, li se aplică militarilor în activitate din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Ne vom referi în continuare doar la această hotărâre de guvern. Însă polițiștii beneficiază și ei de prevederile unei hotărâri similare, din 2004, date tot în timpul guvernării Năstase.
În hotărârea din 2001, cele 3 tipuri de condiții de muncă sunt definite astfel:
a) locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite sunt cele care implică existența unor factori de risc generați de specificul activității militare, cu repercusiuni asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a cadrelor militare;
b) locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale sunt cele care implică existența unor factori de risc ridicat, generați de specificul activității militare, cu repercusiuni grave și ireversibile asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a cadrelor militare;
c) locurile de muncă și activitățile cu alte condiții sunt cele care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostateci ori alte asemenea situații – și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.
De ce au fost ascunse anexele chiar și de militarii de rând
Locurile de muncă și activitățile propriu-zise sunt enumerate în cele 6 anexe ale hotărârii, prima dintre ele fiind dedicată cadrelor militare din MApN. Însă anexele nu au fost niciodată publicate în Monitorul Oficial. După cum se arată în corpul hotărârii, „Anexele nr. 1-6 se comunică numai instituțiilor interesate.”
Ulterior, în 2010, anexa nr. 1 a fost modificată și completată printr-o altă hotărâre de Guvern, H.G. nr. S.1019/2010, care a fost clasificată. Aceasta din urmă a fost dată de Guvernul Emil Boc 2.
Faptul că anexa la hotărârea din 2001 nu era secretă, în schimb cea din 2010 a fost clasificată, a stârnit nemulțumire și stupefacție inclusiv în rândul militarilor, după cum rezultă din relatările de pe bloguri de la acea dată, unele cadre militare întrebându-se care a fost rațiunea pentru secretizarea unui astfel de document, mai ales că, anterior, acesta putea fi consultat de instituțiile care îl solicitau.
Pe de altă parte, atât anexa din 2001, cât și cea din 2010 modificată, s-au scurs în mediul online încă din anii 2012-2014, fiind publicate integral pe blogurile militarilor și sindicatelor din Armată (le puteți citi aici, aici sau aici).
Până acum, anexele au rămas departe de ochii publicului, care nu a aflat ce conțin acestea.
Însă chiar și o analiză succintă a acestor documente devoalează motivele pentru care toate aceste informații au fost ascunse, inclusiv de ochii militarilor de rând.
În esență, precum anexa din 2001, și cea din 2010 detaliază ce tipuri de activități sunt încadrate în condiții deosebite, speciale și în alte condiții.
Din start, ce atrage atenția la o lectură rapidă a celor două anexe este că foarte multe activități ce implică simplă muncă de birou sunt încadrate la fel (sau aproape la fel) precum cele care implică un risc profesional real, cum ar fi cel la care se supun militarii de pe front, scafandrii, pirotehniștii, piloții etc.
De exemplu, militarii care lucrează în instalații nucleare (cu risc radiologic), geniștii, militarii de pe tanc, cei care lucrează în depozite de materiale explozibile, pulberi, muniții ori poligoane de trageri etc, sunt puși pe picior de egalitate cu o serie de birocrați care își desfășoară activitatea în birou sau în oraș.
De exemplu, cadrele militare care asigură paza, controlează accesul și asigură serviciul de gardă permanent la obiectivele MApN, precum și militarii care execută activități de control rutier la autovehiculele militare, însoțesc coloanele militare și fac activități de dirijare a circulației – primesc aceleași beneficii.
Conform anexei din 2010, ambelor categorii li se echivalează 1 an de activitate în condițiile respective, considerate speciale, cu 1 an și 6 luni.
Deci un militar care stă în fața unei clădiri, care controlează accesul într-o instituție sau unul care dirijează un convoi militar prin oraș primește aceleași beneficii precum unul care își riscă zi de zi sănătatea sau viața.
Anexa este plină de astfel de exemple de activități birocratice incluse în categoria condițiilor de muncă speciale, de la personal tehnico-ingineresc, cadre militare care secretizează informații în fața calculatorului sau fac lucrări topografice și cartografice, la militarii din Regimentul 30 Gardă și Protocol care defilează și dau onorul militar la ceremonii.
„Vitejia” șefilor de birou din Armata Română
Însă categoria care șochează cel mai mult prin prezența sa în lista activităților incluse în condițiile speciale de muncă este cea a șefilor.
Practic, orice comandant, director, director adjunct, inclusiv locțiitorii lor, inginer-șef, medic-șef, contabil-șef, orice șef al unei microstructuri militare, oricât de mică – fie că e vorba de departament, direcție, serviciu, secție, birou, oficiu, compartiment (anexa chiar este exhaustivă în această privință și nu ratează nicio structură) – beneficiază de condiții speciale de muncă.
Așadar orice șef, chiar și un șef de personal, un director de program, un șef de modul, de programare și planificare, de la resurse umane sau departamentul financiar – în virtutea faptului că este șef – se poate pensiona mult mai devreme decât subalternii săi, chiar dacă lucrează în aceleași clădiri și în aceleași condiții.
Reamintim că locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale sunt cele care implică existența unor factori de risc ridicat, generați de specificul activității militare, cu repercusiuni grave și ireversibile asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a cadrelor militare.
Prin urmare, se consideră că orice șef din vreo structură a Armatei – fie că e vorba de contabil-șef, șef de birou în vreo subunitate, șef de fanfară, șef de cantină sau redactor-șef la vreun ziar al Armatei – lucrează într-un mediu cu risc ridicat, ce are repercusiuni grave și ireversibile asupra sănătății sale.
Un alt aspect interesant este că, potrivit anexei din 2001, toți acești șefi erau încadrați în categoria condițiilor deosebite, iar fiecare an lucrat echivala cu 1 an și 3 luni. Însă hotărârea din 2010 le-a schimbat încadrarea, mutându-i în categoria condițiilor speciale, deci mai grele, în care fiecare an lucrat contează cât 1 an și 6 luni.
Consilierii juridici din MApN, în „pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății”
Situația se repetă și în cazul locurilor de muncă și activităților incluse în categoria „alte condiții”, pentru care fiecare an lucrat în astfel de condiții contează cât 2 în vederea pensionării.
Astfel, potrivit anexei din 2010, scafandrii, piloții de aeronave, parașutiștii, pirotehniștii, militarii care testează arme, muniții sau explozivi și cei care participă la misiuni ONU, NATO, UE ori OSCE sunt puși pe picior de egalitate cu consilierii juridici care reprezintă și apără interesele Ministrului Apărării Naționale în fața ÎCCJ ori cu magistrații militari.
De aceleași privilegii beneficiază și cadrele militare care desfășoară activități de inspecție și control și toți șefii și directorii din MApN care reprezintă și apără interesele acestui minister în fața Parlamentului, Guvernului și ÎCCJ.
Mai clar, toți aceștia sunt incluși în grupa cu cel mai înalt risc profesional („alte condiții”), adică cea care implică „pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostateci ori alte asemenea situații – și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.”
În urma analizei este evident că, deși încadrarea în cele 3 categorii ar fi trebuit să ia în calcul strict riscul profesional, guverne succesive au introdus în aceste grupe o mulțime de alte locuri de muncă și activități, luând în calcul importanța funcției și alte criterii care nu mai au nicio legătură cu pericolul real.
S-a ajuns astfel ca nenumărate tipuri de activități să fie incluse în cele 3 categorii, ceea ce a făcut ca o mulțime de militari să se poată pensiona mult mai devreme. Această situație este confirmată de datele obținute luna aceasta de Economedia de la Ministerul Apărării Naționale. Astfel, deși conform legii vârsta standard de pensionare la ora actuală în sistemul militar este de 58 de ani și 9 luni, în practică vârsta medie de pensionare pentru militari este de 51 de ani pentru bărbați și de 53 de ani pentru femei (datele sunt valabile pentru anii 2021-2025).
Din această perspectivă, creșterea vârstei standard de pensionare la 65 de ani, prin modificările din 2023, nu rezolvă problema, deoarece o mulțime de militari vor continua să îngroașe rândurile celor 3 categorii speciale, ceea ce le va permite să iasă la pensie cu până la 13 ani mai devreme. Cu alte cuvinte, și când vârsta de pensionare standard a militarilor va fi de 65 de ani, cei cărora li se echivalează un an lucrat cu 2 vor putea ieși în continuare la pensie chiar și la 52 de ani.
Modificările aduse de Guvernul Dăncilă, un mister
După 2010, Anexa nr. 1 a fost modificată și de Guvernul Dăncilă, prin HG nr. 28/2019. Însă și anexa ce însoțea hotărârea de guvern din 2019 a fost clasificată, astfel încât nu se cunoaște ce modificări au fost aduse listei de activități. Spre deosebire de anexele precedente, cea din 2019 nu a mai apărut pe site-urile militare, deci conținutul acesteia rămâne complet necunoscut.
Totuși, luând în calcul pensionarea încă extrem de timpurie a militarilor, putem deduce că modificările din 2019 nu au fost de natură să înăsprească condițiile de pensionare.
Tăcere la Guvern
Deoarece toate prevederile referitoare la locurile de muncă și activitățile considerate speciale se regăsesc în hotărâri de guvern și ordine de ministru (care stabilesc metodologia de aplicare a hotărârilor), ele pot fi modificate rapid de Guvern, nefiind nevoie nici de asumarea răspunderii pe pachete legislative, nici de legi trecute prin Parlament sau de ordonanțe de urgență care să pice apoi la Curtea Constituțională.
Mai clar spus, curățarea listelor de locurile de muncă introduse artificial, ce nu implică riscuri pentru viață și sănătate, se poate face ușor dacă există voință politică.
GreatNews l-a întrebat pe Radu Miruță, ministrul Apărării, dacă va interveni asupra inechităților din sistem prin modificarea hotărârilor de guvern menționate și a ordinelor de ministru aferente.
De asemenea, l-am întrebat dacă va desecretiza hotărârile de Guvern și anexele acestora, dacă este acord cu secretizarea categoriilor de militari care beneficiază de pensionare timpurie și dacă este de părere că pensiile diferitelor categorii de militari țin de siguranța națională.
Aceleași întrebări au fost trimise și Guvernului.
Nici ministrul Apărării și nici Guvernul nu au răspuns.
ERATĂ. Într-o versiune inițială, articolul a menționat că militarii încadrați în condiții speciale primesc o bonificație de 50% la pensie pentru perioada lucrată în condițiile respective. Această situație a existat în trecut, dar articolele de lege care prevedeau aceste majorări au fost abrogate în 2015.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
