Un oraş devine cunoscut în toată lumea pentru incredibilul set de reguli pe care locuitorii trebuie să le urmeze. Şi nu sunt reguli doar pe hârtie, ci măsuri aplicate ferm, la fiecare greşeală. Însă, nu totul este roz.
Imaginează-ţi că ai avea puterea să elimini absolut toate lucrurile care te enervează în oraşul în care locuieşti. Nimeni să nu te împingă sau să vorbească prea tare la telefon în mijloacele de transport în comun, nicio gumă sau chiştoc aruncate pe jos, străzi mereu curate, fără praf. Şi aproape nicio infracţiune: nici hoţii, nici mici sau mari agresiuni.
Un astfel de oraş există pe glob şi se numeşte Singapore. Este una dintre cele mai bogate metropole de pe planeta. „Nimic nu e greşit aici”, spune Eric, un expat german, într-un dialog cu The Guardian. „Însă, asta înseamnă şi că nu se întâmplă mai nimic”, continuă el.
Locul ocupat acum de oraşul Singapore, un adevărat nod comercial al lumii, a fost cândva o mlaştină. Vechile faţade din perioada colonială au rămas, însă strălucirea modernă este cea care e prezentă la tot pasul.
Un uriaş magazin Prada, ridicat pe structură de oţel, este un adevărat simbol al capitalismului. Impresionantul hotel Marina Bay Sands domină orizontul, impresionând prin aspectul său unic. Oraşul Chinezesc e un cartier colorat, cu temple superbe şi mâncăruri excelente. Însă, cam asta este tot. Oraşul-stat are 5,4 milioane de locuitori, însă nu are … viaţă.
Viaţa de zi cu zi este guvernată de o serie de reguli menite să ţină acest oraş cât mai curat şi cât mai bine organizat. Importul de gumă de mestecat e interzis. Există amenzi pentru cei care îi deranjează pe ceilalţi locuitori cu vreun instrument muzical sau într-o seară de beţie. Dacă ai nesăbuinţa de a fredona un cântec obscen sau de a pune piedică cuiva, rişti pedeapsa cu închisoarea.
Rezultatul este un oraş cu extrem de puţine infracţiuni, condus scrupulos, în care haosul de necrezut, dar cumva fascinant, din oraşele indoneziene şi malaeziene este de negăsit.
Însă, această realitate are „costurile” ei. Şi sunt unele destul de mari. Premierul din Singapore, Lee Hsien Loong, l-a dat în judecată pe un scriitor, Alex Au, pentru comentarii postate de acesta pe blogul său, Yawning Bread. Deşi şi-a retras cuvinte, Au încă face deseori drumuri la tribunal.
Este o soartă pe care o împarte cu Leslie Chew, autorul unor benzi desenate cu numele „Demon-cratic Singapore”, arestat pentru „instigare la revoltă”. Un alt blogger, Roy Ngerng, este acţionat în judecată de premier pentru „defăimare”. Ngerng a fost concediat recent. Lucra la un spital local, iar concedierea are motive politice, susţine el.
Un oraş al oamenilor semi-liberi
Adevărul este că, în Singapore, se trăieşte într-un soi de semi-libertate. Potrivit Freedom House, Singapore, condus de acelaşi partid din 1959, este doar „parţial liber”.
„Nu aş critica toate regulile din Singapore”, spune Au. „Atunci când calci într-un rahat de câine de pe trotuar, ai aprecia o lege împotriva proprietarilor care nu curăţă. Cred că ar trebui să ignorăm micile reguli şi să vorbm despre cenzura presei şi a artei. Aceasta creează un climat favorabil auto-cenzurii, care nu este evident unui turist”.
Sunt alte reguli care i-ar putea surprinde pe străini. Este interzis să cumperi o proprietate în Singapore dacă eşti necăsătorit.
„Nu poţi cumpăra un apartament dacă eşti singur, iar generaţia mea nu este tocmai mulţumită cu această regulă”, spune Samantha de Silva, o antreprenoare în vârstă de 31 de ani. O fire optimistă, Samantha are încredere în viitor.
„Social media a schimbat mult societatea. Copiii văd lucrurile altfel; ei nu au acea teamă faţă de generaţia în vârstă, care la cei de vârsta noastră e evidentă. Ei sunt obişnuiţi să se exprime liber. De asemenea, există câţiva poeţi şi autori de ficţiune care se bucură de o mare popularitate. Oamenii au o pasiune reală faţă de lucrurile creative. Un prieten predă într-o politehnică şi îmi spune adesea că elevii săi au gânduri mari, dar dintre cele mai diverse. Odată, i-a întrebat ce vor să se facă atunci când vor fi mari, iar mulţi dintre ei spun că îţi doresc să devină „un pop-star în Coreea”. Iar ceilalţi nu râd când aud asta. Ei nu simt vreo limitare”, spune de Silva.
Trei luni de închisoare pentru o bandă desenată
Însă, pentru unii, sancţiunile statului au fost extrem de dure, chiar crude. Chew, autorul desenelor „demon-cratice”, acuzat de instigare la revoltă, a petrecut trei luni în închisoare. Mai mult, paşaportul i-a fost anulat, iar computerele i-au fost confiscate.
Chew susţine chiar că manipularea presei este asemănătoare celei din Coreea de Nord. „Am bănuit mereu că partidul conducător este format dintr-o adunătură de ipocriţi care fac abuz de putere, iar experienţa mi-a confirmat aceste bănuieli”, spune el.
„Viaţa de zi cu zi este din ce în ce mai grea. Suntem una dintre cele mai scumpe ţări din lume, cu cel mai ridicat cost al vieţii. Avem bătrâni care adună carton, pe care îl vând cu 10 cenţi kilogramul, pentru a-şi cumpăra de mâncare. Grijile oamenilor de rând sunt nesfârşite. Sunt pur şi simplu prea multe exemple. Viaţa este o oroare dacă nu aparţii păturii bogate”, explică Chew.
„Cred că suntem o naţie de materialişti”
„Totul se rezumă la bani”, spune şi de Silva. „Cred că suntem o naţie de materialişti. Dacă eşti barman sau chelner în alte oraşe din lume, te poţi mândri cu faptul că eşti unul dintre cei mai buni barmani sau chelneri. Aici, lumea te priveşte cu compasiune dacă faci asta. Aş vrea să văd un Singapore în care nu eşti judecat după câţi bani câştigi”, speră ea.
Alţii cer şi alte schimbări. Libertatea presei este prima dintre cerinţe. Alex Au, care este gay, ar vrea ca homosexualitatea să nu mai fie considerată o infracţiune. Însă, cei mai mulţi simt că o schimbare de genul celei produse în Hong Kong nu este iminentă.
„Depinde de ce aşteptări ai de la viaţă. Dacă te rezumi la propria existenţă, viaţa este destul de bună aici”, spune Au. „Însă, dacă libera exprimare este importantă pentru tine, vei fi obstrucţionat mai mereu”, explică el. Însă, Au este încrezător: „Tot mai mulţi tineri din Singapore sunt de părere că viaţa comfortabilă nu e de ajuns şi încep să se împotrivească structurilor”.
Foto: Free-Photos / pixabay.com
