Turist în Afganistanul talibanilor. Călătoria unui român în „țara fără femei”, măcinată de jumătate de secol de război

Retragerea completă a trupelor SUA din Afganistan în vara anului 2021, la 20 de ani de la evenimentele din 11 septembrie 2001, a pus capăt conflictului de 2 decenii dintre americani și talibani. Imaginile cu soldații americani ce se îmbarcau în avioane militare, dar și clipurile dramatice cu afganii care se agățau disperați de fuzelajele aeronavelor, prăbușindu-se pe pistă la scurt timp după decolare, au făcut înconjurul lumii. Cel mai probabil, puțini s-ar fi gândit în acel moment că, în câțiva ani, Afganistanul ar putea fi o destinație turistică și că talibanii ar permite vreunui turist occidental – fie el american sau european – să le viziteze țara.

Complet neașteptat însă, la doar 3 ani de atunci, mii de turiști vizitează Afganistanul în fiecare an. În 2023, numărul lor a fost de aproximativ 5.200, iar în 2024 se estimează că numărul lor va depăși 10.000. Printre ei s-a numărat și bloggerul Cezar Dumitru, cunoscut în mediul online ca Imperator Travel, și care a ajuns în Afganistan în aprilie 2024, devenind unul dintre puținii români care au mers ca turiști în această țară, al cărei guvern taliban nu este, deocamdată, recunoscut de niciun stat din lume.

Într-un interviu oferit GreatNews, el a povestit ce a văzut în Afghanistan, ce l-a uimit cel mai mult la această țară, și – în ultimă instanță – de ce s-a dus în acest colț de lume unde cei mai mulți dintre noi nu am vrea, sub nicio formă, să mergem.

„Pentru că a fost in the news foarte mult timp, pentru că e o țară care a făcut istorie, care a impactat istoria. Dacă stai să te gândești, Imperiul Sovietic s-a prăbușit datorită micuțului Afganistan, printre altele. Au existat multe alte motive, dar acesta a fost bombonica de pe colivă. Pentru că pe aici au trecut toți cuceritorii lumii și pentru că este o societate complet stranie, complet diferită”, explică bloggerul de turism, care a fost până acum în 149 de țări, și care își povestește aventurile pe site-ul imperatortravel.ro.

Cel mai straniu i s-a părut absența – aproape completă – a femeilor din spațiul public. Afganistan este „țara fără femei”, spune el. „Mergeai zile întregi și vedeai 2-3 femei pe stradă.” De când au venit la putere talibanii, fetele nu mai au voie să meargă la școală mai mult de clasa a VI-a și nu mai au voie să aibă joburi (cu mici excepții, ca de exemplu medici care tratează alte femei, atingerea pacientelor de către medici bărbați fiind interzisă). De asemenea, nu au voie să călătorească pe distanțe mari fără să fie însoțite de o rudă de sex masculin și trebuie să fie acoperite din cap până-n picioare, inclusiv fața (legea le cere să poarte burqa sau niqab, însă în unele regiuni regulile stabilite la centru nu sunt impuse la sânge).

De exemplu, în zona Bamiyan, unde s-au aflat uriașele statui ale lui Buddha aruncate în aer de talibani în martie 2001, nu toate femeile purtau burqa. „Purtau doar o năframă. Și acolo erau mult mai multe. Am văzut chiar și femei muncind”, povestește Cezar, amintind de vânzătoarea dintr-un magazin de suveniruri.

Dincolo de situația femeilor, de nerespectarea drepturilor și de întoarcerea la niște valori islamice foarte conservatoare și tradiționale, în Afganistan „este în sfârșit pace, liniște și siguranță personală”, spune bloggerul. Dacă înainte de plecarea americanilor, țara era extrem de nesigură, iar atentatele și atacurile armate erau la ordinea zilei, atât în orașe, cât și pe șosele, numărul lor a scăzut dramatic în ultimii ani, ceea ce i-a și făcut pe mulți turiști în căutare de aventură să meargă în Afganistan.

„Gândește-te că 45 de ani pleci la serviciu și nu știi dacă te mai întorci că-ți cade o bombă în cap sau te împușcă cineva. Pentru prima oară în 45 de ani este sigur, dar situația economică este la pământ, este îngrozitoare. Și da, dacă ar putea, cred că trei sferturi din țară ar emigra mâine. Cred că și talibanii ar vrea să fugă”, continuă el.

Afganistanul s-a aflat în război timp de aproape jumătate de secol, începând cu 1978, când comuniștii au ajuns la putere în urma unei lovituri de stat. A urmat invazia trupelor sovietice, care au luptat până în 1989 împotriva mujahedinilor, iar după retragerea rușilor a izbucnit un război civil între diversele grupări și facțiuni din țară, ce a culminat cu victoria talibanilor în 1996. Războiul și conflictele militare au continuat însă pe tot parcursul perioadei în care talibanii au fost la putere (1996-2001), cât și de-a lungul celor două decenii în care țara a fost controlată de americani (2001-2021).

„Acum e relativ sigur”, afirmă Cezar, care a vizitat țara în aprilie 2024 alături de alți 6 turiști, într-un circuit organizat de Explore Travel, prima agenție de turism din România care a organizat o astfel de excurie în Afganistan. Au vizitat capitala Kabul, zona Bamiyan și orașul Mazar-e Sharīf, considerat „capitala nordului”.

„Afganistanul este o țară profund rurală, profund fragmentată, în care – de fapt – conducerea reală este a liderilor locali, mai mult decât a liderilor centrali, [indiferent că liderul] a fost rege sau tovarășul secretar general sau mullahul”, explică bloggerul. Tocmai din acest motiv, de exemplu, zona Bamyian, unde majoritari sunt etnicii hazari, este mai puțin conservatoare.

„Bamiyan mi-a plăcut cel mai mult. Este un oraș istoric, cu o istorie de mii de ani, și care e cam la vreo 2-3 ore – dacă nu ninge – de Kabul. Este și mult mai pitoresc, e zonă de munte, există niște orașe istorice fabuloase. Mă rog, ele au fost distruse de Ginghis Han acum câteva sute de ani. Dar mai sunt urme budiste, inclusiv acele două statui ale lui Buddha care au fost aruncate în aer de talibani în 2001. Cumva, și societatea hazară este mai deschisă.”

Afganistanul este o țară multietnică, și în mare parte încă tribală. Nu există o etnie afgană. Cei mai mulți sunt paștunii (cea mai mare parte a talibanilor sunt etnici paștuni și vorbesc paștu, o limbă iraniană), urmați de tadjici, hazari și uzbeci, cărora li se adaugă multe alte etnii mai puțin numeroase: „În Kabul majoritatea e paștună, în Bamiyan este hazară, iar în Mazar-e Sharīf majoritatea este tadjică, și cu o comunitate uzbecă destul de mare.”

În total, Cezar a petrecut o săptămână în Afganistan. Nimeni din grup nu a avut parte de vreun incident neplăcut din cauza faptului că era turist european. Singura excepție a fost că celor două femei din grup li s-a interzis accesul în Moscheea Albastră din Mazar-e Sharīf. În rest, turistele nu au avut parte de probleme și nu au fost obligate să poarte burqa: „Au purtat năframă pe cap și haine care să le acopere picioarele: pantaloni și kurta.”

Pe tot parcursul excursiei, bloggerul s-a îmbrăcat doar în haine tradiționale afgane. A avut două costume, unul dintre ele fiind primit în dar de la ghid: „Ghidul a spus „E mai bine să nu ieși în evidență”. Nu am văzut decât pe foarte puțini îmbrăcați europenește. Existau afgani în tricou, dar erau foarte-foarte puțini. Și ieșeai în evidență, e ca și cum ai merge în sutien pe stradă în București. Nu zic că ți se întâmplă ceva, dar mai primești niște fluierături. Iar pe mine m-a ajutat faptul că mi-am lăsat barbă. Am aranajt-o, am vopsit-o, și arătam exact ca ei.”

Pe de altă parte, un turist din grup nu a vrut să se îmbrace în haine afgane: „A zis că nu vrea să se îmbrace din principiu, și nu a fost nicio problemă. Nu a fost în pantaloni scurți, dar era în blugi, în cămașă, în geacă.”

Bloggerul mai spune că nu i-a fost frică niciodată pe parcursul săptămânii petrecute în Afganistan: „Într-adevăr, e sentimentul ăla…băi, ești în Afganistan. Dar nu m-am simțit niciun moment în pericol. Sincer să fiu, m-am dus în Germania cu mai mare frică decât în Afganistan, pentru că eu m-așteptam ca la Euro să fie atacuri. Mi s-a părut că e un risc mult mai mare de atentate în Germania decât în Afganistan.

Pericolul cel mai mare care mi s-a părut în Afganistan era să nu te calce TIR-ul. În Afganistan nu sunt chiar așa de multe mașini și când vezi un TIR de 20 de tone că gonește cu 150 de km/h și vine spre tine, începi să te gândești dacă Allah e cu tine în momentul ăla.”

Într-adevăr, timp de mai bine de 2 ani după retragerea trupelor americane în 2021, în Afganistan nu a mai fost niciun atentat major: „Până când am fost noi, timp de 2 ani și ceva, nu fusese niciun atentat. Mai fuseseră niște atacuri minore ale ISIS împotriva talibanilor, asupra unor check point-uri, a fost un atac mai mare la o bancă de unde trebuiau talibanii să-și ia banii de salariu. Dar asupra turiștilor străini nu avusese loc absolut niciun atentat.”

La scurt timp după ce grupul de turiști români a vizitat Afganistanul, în mai 2024, 3 turiști spanioli au fost ucişi într-un atac armat în provincia Bamiyan. Atentatul a fost revendicat de Statul Islamic, gruparea teroristă care a organizat numeroase atentate și în Occident. Deși atât talibanii, cât membrii ISIS, promovează valori tradiționale, întoarcerea la un islamism foarte conservator și revenirea la învățămintele Coranului, cele două grupări politice sunt în conflict.

„ISIS s-a bătut cu talibanii și când erau americanii pe acolo și teoretic ar fi trebuit să fie prieteni și să încerce să-i dea afară pe americani. Este evident că, de fapt, e o luptă politică între ISIS și regimul taliban. Pe de altă parte, principala diferență între ISIS și talibani este că talibanii stau în ciorba lor, pe ei nu-i interesează să extindă islamul în toată lumea, în timp ce ISIS-ul este o mișcare internațională, ei vor un califat global din Andaluzia până în India. Pe talibani nu-i interesează chestia asta, ei sunt o mișcare evident islamică combinată cu naționalism paștun. Dacă au un interes într-o altă țară, acea țară este Pakistanul, unde paștunii sunt foarte mulți.”

O altă ciudățenie experimentată în timpul excursiei a fost că, cel puțin la prima vedere, afganii nu păreau dispuși să se ajute unii pe alții. De exemplu, când turiștii români s-au întors de la Bamiyan și au traversat munții, a nins și s-a pus multă zăpadă, iar mulți șoferi au rămas blocați pe șosea.

„Mașinile sunt arhivechi, multe rămăseseră în zăpadă, inclusiv a noastră. N-a ieșit decât împinsă. Ceea ce m-a mirat la o țară de genul ăsta (și mă gândesc și la România de dinainte de ’89, care era cam cum e Afganistanul astăzi), [e că] nu am văzut oameni să sară să împingă, deși ei stăteau acolo pentru că 5 mașini mai în față nu puteau să scoată mașina din zăpadă. Deci era și interesul lor. [În România] oamenii se ajutau între ei. Mi-aduc aminte că rămâneai cu Dacia în drum – lucru banal, se întâmpla zi de zi – toți săreau de pe trotuar, necunoscuți, și se puneau să te împingă. În Afganistan nu. Asta m-a mirat cel mai mult. Am întrebat de ce, nu a reușit să-mi explice nici ghidul, nici șoferul. Așa se întâmplă. Și pe noi, deși ne-au văzut că suntem și străini, și aveam și femei, nu a venit nimeni să ne-mpingă. Tot eu cu ghidul și cu șoferul am împins mașina.”

În țară există și autostrăzi, dar se conduce haotic: „De exemplu, am mers pe autostrada dintre Kabul și Jalalabad, numai că se mergea pe ambele sensuri și-n dreapta, și-n stânga drumului. Mergeau în toate direcțiile, nu cred că există poliție rutieră.”

Cât despre mâncare, i s-a părut „excelentă”: „Am mâncat foarte mult mâncare afgană: kebab, carne pusă pe grătar, numai că gustul este absolut extraordinar. De obicei restaurantele obișnuite au un grătar în față unde un băiat frige niște cărniță. Pui, oaie, vită. De asemenea, legumele au gust. Cine a venit în Afganistan să investească în agricultură modernă și eficientă? Nimeni. Deci cred că cele mai bune mere pe care le-am mâncat în ultimii 30 de ani sunt merele din Bamiyan.

E o societate care, fiind foarte deșertică, evident că au mâncat foarte multă carne. Pentru că nu prea au avut loc de agricultură. Nu e ca la noi. Dacă te uiți la noi, istoric, carnea era foarte scumpă, era doar pentru boieri. Acum 200 de ani se mânca doar de Crăciun în România. Acolo e pe dos, pentru că neavând foarte mult teren arabil, cresc animale care mănâncă te miri ce ierburi sunt pe-acolo, și pe urmă le sacrifică. De aceea oaia și capra sunt favorite, pentru că sunt niște animale care nu necesită foarte multă mentenanță și foarte multă mâncare.”

Toate tranzacțiile din Afganistan se realizează cu cash, în moneda locală (afgani). Se pare că există două ATM-uri în capitală, dar nu funcționează întotdeauna. De regulă, turiștii intră cu dolari în țară, pe care îi schimbă în afgani.

În Kabul, bloggerul a fost cazat într-un hotel fără ferestre, unde cel mai probabil – înainte de retragerea americanilor – stăteau străini și reprezentanți ai ONG-urilor: „Hotelul era cumva inserat într-o clădire. Nu aveai geamuri, deci practic nu erau riscuri să te împuște careva sau să te lovească vreo bazooka. Clădirea era imensă, cred că avea sute de camere. Acum era goală, nu era nimeni. Ferestrele dădeau spre interior, spre un atrium mare. Era deschis cumva, dar către interior.

Kabulul arată mult mai bine decât mă așteptam. Mă așteptam să fie multe ruine, să fie praf. Nu e. Nu am văzut urme de război, deși în anii ’90 a fost bombardat semnificativ. Arată neașteptat de bine, asta m-a mirat. Nu știu cum era înaintea talibanilor. Înțeleg că era foarte problematică siguranța personală. Dar acum nu, toată lumea bântuie, nu are nicio problemă, sunt mașini. E destul de up and running orașul.”

Pe Chicken Street din Kabul există inclusiv magazine cu suveniruri, de unde turiștii pot cumpăra tricouri cu Kabul, magneți sau căni: „Multe lucruri pe care le găsești în bazar sunt făcute în China. Mi-am luat niște ciorapi și erau made in China. Doar că acum îmi aduc aminte că i-am cumpărat la Kabul.”

Cea mai bună perioadă pentru a vizita Afganistanul este primăvara sau toamna, deoarece iarna este frig, iar vara pot fi 50 de grade în Kabul.

În ciuda modului în care sunt tratate femeile, unele reguli sociale impuse la ora actuală de talibani au fost mult îndulcite față de anii ’90, când gruparea a guvernat prima dată țara: „Sunt niște diferențe între talibanii 2.0 și talibanii 1.0. Gândește-te că în anii ’90 era interzisă fotografia. Au fost confiscate toate aparatele foto pentru că reprezentarea umană este interzisă de islam. Acum, toată ziua, bună ziua, toți talibanii își fac selfie-uri. Nu știu dacă și le postează pe Facebook, dar și le trimit unii altora.”

Rețeaua de socializare este disponibilă în Afganistan și poate fi accesată de oricine: „Dar am zis că e mai bine să nu postez cât timp sunt acolo. Am zis „Băi, nu se știe.””

De asemenea, în „versiunea talibani 1.0 era obligatoriu ca toată lumea să poarte părul lung și barbă. Acum nu mai e obligatoriu. Dar talibanii poartă părul foarte lung și au arme. Așa îți dai seama care este taliban și care nu.”

O altă noutate sunt posturile TV: „În anii ’90 interziseseră televiziunea. Acum există televiziune, nu e absolut nicio problemă. În orice local am intrat erau emisiuni. În hotelul în care am stat în Kabul era un soi de MTV, în condițiile în care muzica e interzisă. Nu era din Afganistan, transmitea din Pakistan sau din Emirate, dar era la liber în bar. Era un soi de music television.”

În timpul săptămânii petrecute în Afganistan nu a apucat să vorbească foarte mult cu localnicii, unul dintre motive fiind că nu prea știu engleză. De altfel, mulți dintre talibani sunt analfabeți: „Talibanii nu știu limbi străine. Cei care sunt în administrație mai sus da, dar cei de pe stradă care îți controlează permisul (pentru a putea vizita țara, turiștii au nevoie de un permis – n.r.) nici nu știu să citească.

La un moment dat ne-a oprit unul. Și i-am dat permisul respectiv, care era o hârtie tipărită în limba lor, exceptând numele noastre care erau scrise cu litere latine, plus data nașterii și numărul de pașaport. Și i-am dat-o invers. Și a citit-o cu mare atenție și mi-a dat-o înapoi. Am vrut să verific dacă știe să citească. Nu știa. De asemenea, altul care a vrut să demonstreze că știe să citească a început să citească cu intonație, cum citim noi în clasa I sau a II-a când ne ridică doamna învățătoare.”

„Oamenii ăștia au luptat 20 de ani în peșteri, n-au stat la școală. Să tragi cu mitraliera poți să înveți fără să știi să citești, nu e neapărată nevoie să citești niște instrucțiuni de folosire, te învață fratele mai mare”, mai spune el.

Motivul principal pentru care talibanii le permit turiștilor să vină în Afganistan este că țara are nevoie de bani. „E o sărăcie lucie”, spune Cezar, și completează că, după plecarea americanilor, statul a rămas fără o mulțime de surse de venit: „Le-au fost confiscate fondurile care erau în străinătate, iar economia s-a prăbușit deoarece era pe perfuzii americane. Plus că existau foarte multe ONG-uri care pompau foarte mulți bani în economie, mai erau ceva investiții.”

Și, cum nicio țară din lume nu recunoaște noul guvern afgan, talibanii nu pot face nici comerț. În plus, de când au ajuns la putere, talibanii au eradicat culturile de mac, din care se produceau opiu și heroină (conform datelor ONU, producția de mac a scăzut cu 95%).

„Se pare că 20% din PIB-ul Afganistanului până în 2021 era heroina. Deci dintr-o dată 20% din PIB a dispărut”, completează bloggerul.

Așa că veniturile din turism au venit ca un fel de compensare, chiar dacă extrem de redusă, a veniturilor pierdute: „Talibanii au fost instruiți. Li s-a spus că străinii trebuie să fie protejați, apărați: „Să zâmbiți, să faceți poze cu ei!” Sunt o forță – cel puțin până acum – foarte disciplinată.”

De exemplu, în Balkh, au avut un taliban înarmat cu ei în mașină, ca un fel de bodyguard care i-a însoțit la obiectivele turistice: „Teoretic să ne protejeze. Practic… și să supravegheze.”

În prezent, în ciuda faptului că nicio țară din lume nu recunoaște Guvernul de la Kabul, Ministerul de Externe din Afganistan emite vize pentru orice naționalitate, chiar și pentru americani.

O excursie de 10 zile organizată de agenția de turism din România în colaborare cu o agenție de turism din Afganistan costă în jur de 2.500-3.000 de euro, preț în care sunt incluse toate zborurile, inclusiv cele interne, cazările la hotel, micul dejun, ghizii locali, șoferii și vizitarea tuturor obiectivelor turistice.

Nu sunt incluse mesele de prânz și cinele. „Dar mâncarea e foarte ieftină”, spune Cezar. „11 inși în cel mai tare restaurant al patriei, din Kabul, unul care ar face furori și în București – cu meniu pe tabletă și cu ei îmbrăcați la 4 ace – am mâncat de-am căzut pe jos și am dat 100 de dolari. Deci îți dai seama cât e dacă mănânci la kebab-ul din colț. Câțiva dolari.”

„Înțeleg că prețurile au căzut foarte mult după ce au plecat americanii, pentru că au plecat clienții. De exemplu, m-am dus la un restaurant care era o combinație de fast food, pizzerie, juice bar, în care mâncai chestii europene, gen burgeri, pizza, și despre care ghidul ne-a spus că înainte să plece americanii făceai rezervare cu 2 luni în avans. Și acum nu era mai nimeni”, adaugă el.

Unul dintre cei 2 ghizi pe care i-au avut în excursie era chiar proprietarul agenției de turism din Afganistan, iar celălalt era vărul său. Iar în Mazar-e Sharīf le-a fost șofer tatăl patronului agenției. „Era o afacere de familie. Sunt foarte OK, foarte la locul lor, rezolvă lucruri”, spune bloggerul.

Cât despre perspectiva că turiștii nu ar trebui să viziteze țări cu regimuri dictatoriale, autoritare sau care încalcă drepturile omului deoarece în acest fel ar susține guvernele respective, bloggerul român spune că, în cazul excursiei din Afganistan, „foarte puțini bani au ajuns la talibani”.

„Banii ajung la agenția de turism din Afganistan. Talibanii încă nu au o bază economică. Și acolo totul e privat. Da, dacă te duceai în Uniunea Sovietică pe vremuri, și cântarul de pe stradă era al statului. Iar impozitele sunt minuscule: zero virgulă nu știu cât la sută impozit pe profit. E o sărăcie lucie. Turismul nu are un impact major, dar pentru câteva suflete, 10-20-50-100 de suflete în țara aia, au ceva de pus pe masă. Pentru că am dat bani și la șoferi, a câștigat și ghidul, și hotelierii, și chelnerii, și recepționiștii. Foarte puțini s-au dus la talibani.”

Cum ajungi în Afganistan – actele necesare

Pentru a intra în Afganistan, turiștii au nevoie în primul rând de viză. Deoarece în România nu există o ambasadă a statului afgan, românii pot lua viza de la Ambasada Afganistanului din Sofia, Bulgaria. Pașapoartele pot fi trimise și prin curier, și vin cu viza aplicată, totul costând în jur de 100 de dolari. În prezent, foarte mulți turiști iau viza de Afganistan din Islamabad (Pakistan) sau din Dubai.

În afară de viză, turiștii au nevoie și de o serie de permise care le dau practic voie să viziteze anumite locuri din țară. Permisul principal se obține de la nivel central, de la Kabul. Acesta menționează care sunt provinciile în care turistul are voie să meargă. Ulterior, de la nivel regional, turistul trebuie să obțină încă un permis, în care sunt enumerate exact obiectivele turistice pe care le va vizita în provincia respectivă. Procesul trebuie repetat în fiecare provincie vizitată. În funcție de agenția de turism alături de care vizitează țara, de aceste procese birocratice se pot ocupa reprezentanții agenției de turism locale. Pentru a vizita Afganistanul nu este însă obligatorie achiziționarea unei excursii printr-o agenție, unii turiști alegând să meargă pe cont propriu.

Foto: imperatortravel.ro