Tezaurul de la Agighiol, o comoară scoasă pentru a doua oară la lumină

tezaurul_de_la_agighiol
Comoara de la Agighiol a fost expusă în vitrinele MNIR după ce în primăvară s-au terminat lucrările de reamenajare a sălii „Tezaur” / Foto: Andreea Dogar

Deși Muzeul Național de Istorie a României este în continuare închis în cea mai mare parte din cauza lucrărilor de reabilitare, sala „Tezaur” s-a îmbogățit recent cu piese noi aduse din depozitul instituției, care nu au mai fost expuse până acum în cadrul MNIR. Printre ele se numără și tezaurul de la Agighiol, o comoară spectaculoasă descoperită în perioada interbelică, din păcate mult mai puțin cunoscută decât faimosul coif de la Coțofenești.

Tezaurul de la Agighiol – un sat din nordul județului Tulcea – a fost găsit în anul 1931, pe locul numit „Movila lui Uță”. Sub ridicătura de pământ, arheologii au dat peste un mormânt construit din piatră, cu mai multe camere. Într-una din ele se aflau osemintele unei persoane.

Din păcate, oasele s-au pierdut înainte de a fi realizate analize antropologice, dar se bănuiește că era vorba de un bărbat, a explicat istoricul George Trohani pentru GreatNews. Cel mai probabil,  așa cum lasă să se înțeleagă piesele din metal prețios (argint și argint aurit) alături de care a fost îngropat defunctul, mormântul îi aparținea unei căpetenii militare din zonă.

În altă încăpere au fost descoperite trei schelete de cai. Înmormântarea cailor era un obicei practicat de mai multe populații din jurul Mării Negre, el întâlnindu-se la sciți, perși sau traci, mai spune Trohani.

tezaurul_de_la_agighiol_00
Mormântul ce conținea tezaurul de la Agighiol a fost datat în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.

Cea mai spectaculoasă piesă din tezaurul de la Agighiol este coiful din argint aurit. Astfel de coifuri din aur sau argint s-au descoperit numai în lumea tracă de la nord de Dunăre, arată istoricul. La sud de Dunăre, toate coifurile descoperite pentru această perioadă sunt din bronz și sunt diferite ca formă, completează el.

Interesant este că ele nu erau folosite în luptă. Erau doar piese de paradă menite să impresioneze, explică Rodica Oanță-Marghitu, muzeograf la Cabinetul de Numismatică și Tezaur al MNIR. În primul rând, coiful era prea subțire pentru a-l proteja pe cel care îl purta. În al doilea rând, era din argint: „În momentul în care intri în luptă cu o astfel de piesă ești victimă sigură. Toată lumea ar fi vrut să te jefuiască”, spune Oanță-Marghitu.

Alături de coif, căpetenia înmormântată la Agighiol avea și alte obiecte: vase, cnemide (apărătoare pentru partea de jos a picioarelor) sau mici aplice folosite pentru a prinde hainele sau obiectele necesare la înhămarea cailor.

Unul dintre aceste vase are o inscripiție incizată, care îl pomenește pe un anume Kotios. Acest personaj ar putea fi defunctul înmormântat la Agighiol sau artizanul care a făcut vasul.

Cercetătorii cred că meșterii care au creat aceste piese erau itineranți și călătoareau de-o parte și de alta a Dunării. „Prea ai același tip de piese pe un spațiu foarte mare”, spune Trohani. Despre acești meșteri, Trohani spune că erau traci, dar că aveau școală grecească: „Piesele grecești sunt mult mai elaborate, mai bine finisate, cu o atenție mai mare pentru detaliu”.

tezaurul_de_la_agighiol_coif_00
Ochii incizați aveau rolul de a-l proteja pe posesorul coifului

tezaurul_de_la_agighiol_coif_01

tezaurul_de_la_agighiol_cnemida
Cnemidele erau un fel de jambiere metalice folosite în antichitate pentru protecția picioarelor

tezaurul_de_la_agighiol_cnemida_00


tezaurul_de_la_agighiol_aplice
Aplice în formă de ursuleți

tezaurul_de_la_agighiol_vas
Vas în formă de castron. Piese asemănătoare au fost descoperite la Rogozen, în Bulgaria

tezaurul_de_la_agighiol_vas_00
Pocal din tezaurul de la Agighiol

Foto: Andreea Dogar

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-ne un like pe pagina noastră de Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.