„Sunt eu, Annabel”, un spectacol de teatru pentru adulți cu păpuși în mărime naturală pus în scenă de trupa Lightwave Theatre Company, a avut avanpremiera la acest sfârșit de săptămână la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” din București.
Înființată în anul 2013, trupa de păpușari Lightwave Theatre Company aduce în fața publicului spectacole de teatru cu păpuși în mărime naturală, iar până acum a reprezentat România la concursuri și festivaluri din Germania, Turcia, Croația sau Marea Britanie.
Cu un text scris de poetul Iulian Tănase, piesa spune povestea unei fetițe pe nume Annabel. Ajunsă în casa copilăriei, tânăra ajunsă la maturitate își descoperă jurnalul pe care l-a ținut până în adolescență și rememorează o mulțime de amintiri și întâmplări din trecut, de la momentele magice trăite în copilărie până la certurile părinților și la complicata perioadă a pubertății.
„”Sunt eu, Annabel” ne spune o poveste prin care au trecut și încă trec foarte mulți copii astăzi. Fiecare dintre cei prezenți la avanpremieră a fost atins într-un fel de subiectul spectacolului. Chiar și printre noi, în Lightwave Theatre Company, există astfel de experiențe. Din acest motiv am ales să aducem un subiect social, până la urmă, în lumina reflectoarelor. Chiar dacă părinții își iubesc foarte mult copiii, aceștia suferă dacă familia nu este una dominată de armonie”, a explicat pentru GreatNews Petru Stratulat, unul dintre păpușarii trupei Lightwave Theatre Company.
Scenariul a fost gândit de Cristina-Andreea Ion, fondatoarea trupei de teatru, iar textul a fost scris de poetul Iulian Tănase.
„A fost greu. Am scris multe paragrafe în hohote de plâns. A fost un fel de eliberare”, a spus scriitorul în seara avanpremierei, și a completat că redactarea textului a fost o experiență foarte intensă deoarece și el are doi copii mici.
Dincolo de ilustrarea unui subiect social, piesa de teatru „Sunt eu, Annabel” este și o poveste despre trecerea timpului, care îi poartă pe spectatori prin diferite faze ale vieții, din universul fabulos al copilăriei până la maturitate.
Vocea personajului Timp, cea care narează cea mai mare parte a textului, este cea a actorului Constantin Cotimanis.
„E foarte greu să vorbești despre timp. E greu să vorbești despre copii, maturitate, bătrânețe. Dar e și mai greu să vorbești despre toate în atât de puțin timp: 54 de minute. Textul e extrem de profund”, a explicat Constantin Cotimanis cu ocazia avanpremierei.
„Sunt eu, Annabel” a luat naștere de la o idee care s-a cristalizat pe parcursul ultimilor 2 ani, iar păpușa Annabel copil (există și o păpușă pentru Annabel adolescentă) a fost creată de Cristina-Andreea Ion în momentul în care au participat la emisiunea „Die Puppenstars” de la postul RTL din Germania, un show de talente specializat pe arta animației. Aici, Lightwave Theatre Company a reușit să se califice în finala concursului.
Și păpușa Domnul Timp are o istorie foarte interesantă. Jobenul pe care aceasta îl poartă i-a aparținut lui Mimi Voicu, o prietenă foarte apropiată a celor 4 păpușari, care a murit în incendiul din Colectiv.
„Uitase jobenul la noi în atelier cu câteva luni înaintea tragediei și, pentru că a fost fana noastră numărul 1 și o prietenă atât de dragă, am ales să o includem în spectacol. Atelierul de Fabricație și Reparații Grow Fast a acceptat provocarea de a-l modifica pentru a se potrivi cu Domnul Timp”, a explicat Cristina-Andreea.
„Bunicul mi-a arătat odată un ceas foarte vechi, și eu l-am întrebat cât timp încape într-un ceas, și bunicul a spus că într-un ceas încape tot timpul, și eu mi-am amintit că timpul este un bătrân cu barbă albă, și nu am înțeles cum într-un obiect atât de mic, cum e ceasul, poate să încapă, cu totul, un bătrân”, Annabel în piesa de teatru „Sunt eu, Annabel”
În viitor, piesa va fi jucată în București, iar apoi la Sibiu, în septembrie, în cadrul festivalului „25 De Ore De Teatru Non Stop – Sibiu”.
„Ne concentrăm momentan pe a-l juca în București, pentru a se așeza cât mai bine, după care dorim să-l aducem pe scenele din Sibiu, Timișoara, pe litoral, iar la anul în străinătate”, a mai spus Cristina-Andreea.
„Păpușa este personajul principal, iar publicul se bucură de iluzia pe care păpușarii o produc pe scenă însuflețind obiectul acela. Experiența este total diferită (de teatrul clasic – n.r.) pentru că, după doar câteva secunde, crezi păpușa, dacă este bine mânuită. Obiectul este actorul principal și prinde viață. Este ceva ce doar în teatrul de păpuși poți experimenta. Atunci când un obiect prinde viață în fața ta, iar tu uiți că obiectul este un obiect, noi primim cea mai importantă răsplată”, Petru Stratulat, păpușar în trupa Lightwave Theatre Company.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.