Legea carantinei și izolării a fost adoptată joi, 16 iulie, de Senat, în calitate de cameră decizională. Legea poate fi contestată la Curtea Constituțională a României timp de două zile, iar ulterior va merge la promulgare la președintele Klaus Iohannis.
După promulgare, ea va intra în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Iată câteva dintre cele mai importante prevederi ale Legii privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic și biologic:
1. Ce este carantina persoanelor?
Carantina este definită drepta măsura de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau la locaţia declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege;
2. Ce este izolarea?
Noua lege definește izolarea drept măsura care constă în separarea fizică a persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare, în vederea monitorizării stării de sănătate și aplicării unui tratament, după caz, măsură instituită în scopul vindecării și reducerii gradului de contagiozitate pe baza consimțământului persoanelor sau, în lipsa acestuia, prin decizia individuală motivată a direcției de sănătate publică, care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege.
3. Carantina în spaţii special desemnate de către autorităţile competente se realizează în următoarele situaţii:
a) în situaţia în care persoanele pentru care se instituie măsura de carantină declară pe proprie răspundere că nu îşi pot asigura condiţiile de separare fizică la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea.
b) în situaţia nerespectării măsurii de carantină la domiciliu sau la locaţia declarată, pe durata acesteia, deși a consimțit-o la data instituirii.
4. Persoanele care nu respectă măsura de carantină la domiciliu sau la locaţia declarată au obligaţia de a suporta cheltuielile carantinării în spaţiul special desemnat.
5. Carantina persoanelor se instituie pe baza informațiilor științifice oficiale și a definiției de caz, la domiciliul persoanei, la o locație declarată de aceasta sau după caz, într-un spațiu special desemnat de autorități, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, care:
a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu;
b) au intrat în contact direct cu cel puțin o persoană confirmată cu o boala infectocontagioasă.
6. În situația în care persoanele refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locația declarată de acestea, precum și atunci când persoanele în cauză nu respectă măsura carantinei pe durata acesteia, deși au consimțit anterior carantina, medicul sau organele de control, după caz, recomanda, iar reprezentantul direcției de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spațiul special desemnat de autorități dacă aceștia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.
Când carantina este recomandată de medic sau de organele de control, după caz, aceștia vor informa de îndată direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București care confirmă sau infirmă, după caz, măsura carantinării persoanei în spațiul special desemnat de autorități printr-o decizie cu caracter individual.
Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege.
Decizia se emite cu celeritate în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control, după caz, și se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spațiul special desemnat de autorități sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanțe de revizuire sau încetare a măsurii carantinării în spațiul special desemnat de autorități, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locația declarată pentru carantină sau, după caz, spațiul special desemnat de autorități, fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică.
7. Carantina se instituie pe durata perioadei de incubație specifice bolii infectocontagioase suspicionate. Măsura încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubație sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, fiindu-i aplicabile dispozițiile privitoare la măsura izolării din prezenta lege.
8. Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, precum și pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive.
9. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară și dreptul la libertate al persoanelor, măsura izolării se instituie în funcție de boala infectocontagioasă, cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor și libertăților fundamentale:
a)Măsura să fie dispusă pe durată limitată, în mod nediscriminatoriu și proporțional cu situația de fapt care o determină;
b)Măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranța persoanei și sănătatea publică;
c)Măsura să fie instituită pentru a proteja interesul public și să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătății publice și imperativul respectării libertății persoanei.
10. Izolarea persoanelor se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locație alternativă atașată unității sanitare, pentru cel mult 48 de ore, exclusiv în vederea efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluarilor biologice, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.
(1) La expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice și paraclinice și dacă se menține riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă atașată unității sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta.
(2) Izolarea la domiciliu sau la locația declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locația declarată nu poate fi dispusă în situațiile în care informațiile științifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere și rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate sanitară sau o locație alternativă atașată acesteia.
11. În situația în care persoanele refuză măsura izolării sau dacă persoanele nu respectă măsura izolării instituite la domiciliu sau la locația declarată pe durata acesteia, deși au consimțit-o anterior, medicul sau, dupa caz, organele de control informează de îndată direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care poate confirma sau infirma măsura izolării instituită sau recomandată după caz, în unitatea sanitară sau într-o locație alternativă atașată acesteia, printr-o decizie cu caracter individual.
Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare a persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege.
Decizia se emite cu celeritate în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de medic sau, dupa caz, de organele de control și se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei care infirmă măsura izolării instituită sau recomandată ori până la comunicarea hotărârii primei instanțe de revizuire sau încetare a măsurii izolării instituite sau prelungite în unitatea sanitară sau în locația alternativă atașată acesteia, persoana în cauză nu poate părăsi locația unde se află izolat, fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică.
Măsura izolării încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.
12. Dacă persoana este un minor, măsura izolării se instituie pentru acesta, după caz, la domiciliul aparținătorului ori la locația declarată de acesta. Izolarea minorului într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată acesteia se instituie potrivit reglementărilor în vigoare. Aparținătorul minorului este supus măsurii carantinării în temeiul prezentei legi, dacă măsura izolării nu i se aplică.
13. Carantina pentru persoanele care sosesc în România din zone cu risc epidemiologic ridicat sau pentru persoanele care au intrat în contact direct cu persoanele infectate, în situațiile de risc epidemiologic, se dispune prin hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență, la propunerea Grupului de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României și se pune în aplicare prin ordine ale ministrului sănătății și ale unităților din subordine.
14. Institutul Național de Sănătate Publică, pe toată perioada situației de risc epidemiologic și biologic, pentru prevenirea introducerii si limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul național, are obligația de a comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate și numărul total de teste pentru cazurile noi și cazurile retestate, raportate separat, la nivel național și județean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate.
15. Autoritățile publice centrale sau locale au obligația de a asigura pentru persoanele aflate în carantină sau în izolare la domiciliu sau în locația declarată de acestea, necesarul de hrană ori, după caz, și tratament în funcție de vârsta și starea de sănătate a persoanei, precum și livrarea acestora dacă persoanele se află în imposibilitatea de a-și asigura procurarea hranei ori, după caz, a tratamentului.
16. Orice persoană care intră sub incidenţa unui act emis potrivit dispoziţiilor prezentei legi poate introduce, pe toată perioada măsurii instituite, acţiune la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are reşedinţa ori la judecătoria în a cărei circumscripţie este situat spațiul sau unitatea sanitară în care este carantinată sau, după caz, izolată, solicitând revizuirea măsurii sau încetarea acesteia. Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Judecarea cererilor se face de urgenţă. Părţile vor fi citate potrivit dispoziţiilor privind citarea în procesele urgente. Hotărârea primei instanțe este executorie și poate fi atacată cu apel în termen de 2 zile de la comunicare.
Până la pronunțarea hotărârii instanței cu privire la revizuirea sau încetarea măsurii dispuse prin actul individual contestat, persoana în cauză va fi monitorizată de către medic, zilnic sau când situația o impune.
Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Hotărârea primei instanțe este executorie și poate fi atacată cu apel în termen de 2 zile de la comunicare.
Apelul se soluționează într-un termen ce nu va depăși 3 zile de la data sesizării legale a instanței
Dacă instanța de fond dispune încetarea măsurii contestate, persoana în cauză are dreptul de a părăsi imediat spațiul sau unitatea în care a fost carantinată sau, după caz, izolată.
17. Limitarea libertăților individuale ale persoanei față de care s-a luat o măsură potrivit prezentei legi, poate fi justificată numai prin raportare la starea de sănătate a persoanei sau la riscul epidemiologic și biologic pentru sănătatea publică.
Pe durata măsurilor dispuse potrivit prezentei legi, nu pot fi interzise, ci doar limitate temporar, proporțional cu riscul epidemiologic și biologic pentru sănătatea publică, următoarele drepturi:
a) comunicarea cu orice autoritate, cu aparținători, cu reprezentantul legal ori cu avocatul;
b)accesul la corespondenţa personală şi utilizarea telefonului sau a altor dispozitive electronice de comunicare.
c)dreptul la vot, dacă nu se află într-o situaţie de restrângere a drepturilor cetăţeneşti;
d)exercitarea liberă a credinţei religioase.
