Mai mulți parlamentari din mai multe partide au depus la Senat o inițiativă legislativă prin care violența cibernetică să intre în categoria violenței domestice. Pe scurt, cei care hărțuiesc, amenință sau urmăresc persoane în mediul online sau publică imagini intime, pot fi acuzați de violență domestică.
„Odată cu evoluția tehnologiei și a extinderii mijloacelor de comunicare online, violența cibernetică a căpătat amploare, statele europene începând să incrimineze acest fenomen cu scopul de a-l preveni și combate”, se arată în expunerea de motive.
Inițiatorii schimbării legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice au venit cu o definiție a ceea ce înseamnă violența cibernetică: „hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, spera, amenința, reduce la tăcere victima”.
Parlamentarii spun că se impune o astfel de modificare legislativă, în contextul în care hărțuirea în mediul online este foarte răspândită și este un fenomen cu care se confruntă toate statele.
Potrivit unui sondaj Women`s Aid 2017, 45% dintre victimele violenței domestice au raportat existența unei forme de abuz online în timpul relației lor; 48% au raportat că au fost hărțuiți sau abuzați online de fostul lor partener odată ce părăsiseră relația, iar 38% au raportat urmărirea online odată ce au părăsit relația; 75% au raportat îngrijorarea că poliția nu a știut cum să răspundă cel mai bine la abuzul online sau hărțuire; 93% dintre victimele abuzului sexual bazate pe imagine (răzbunare pornografică) au declarat că au suferit o suferință emoțională smenificativă; 70% dintre femeile care au fost victime ale violenței cibernetice au prezentat cel puțin o formă de violență fizică și/sau sexuală de la partenerul intim; 1 din 5 adolescenți din Europa se confruntă cu hărțuirea cibernetică, iar fetele prezintă risc mai mare (23,9% față de 18,5%).
Inițiatorii legii mai spun că unele fapte de violență cibernetică intră sub incidența penală și pot fi cercetate și sancționate ca infracțiuni de violență în familie, șantaj, hărțuire sau violare vieții private. Însă, parlamentarii mai precizează că în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile unor infracțiuni, faptele ar trebui să poată fi sancționate măcar contravențional.
„Astfel, sancționarea contravenientului care a săvârșit acte de violență cibernetică, în situația în care fapta săvârșită nu are caracter penal, se supune regimului sancționator prevăzut de Legea nr. 217/2003, dar și a legislației speciale care prevede protejarea datelor cu caracter personal și a dreptului la viață privată. Din moment ce noțiunea de violență cibernetică este inclusă în noțiunea de violență domestică este evident faptul că orice manifestare de violență cibernetică va avea același regim sancționatoriu ca cel prevăzut în cazul violenței domestice”, concluzionează inițiatorii propunerii.
