Cornel Manaz este un tânăr antreprenor, în vârstă de 27 de ani, care poate deveni un model pentru cei care au lipsă de încredere în ei. A fost abandonat de mamă la naștere, iar despre tatăl său nu știe nimic. Le-a povestit jurnaliștilor de la Monitorul de Suceava că atunci când s-a înscris la facultate puțini au știut că e orfan și nu pentru că i-a fost rușine, ci pentru că a vrut să reușească prin „ceea ce poate, nu printr-un statut de caz social”.
Până la 12 ani a trecut prin două orfelinate. Mergea pe la oamenii din apropiere și îi ajuta prin curte la diverse treburi gospodărești pentru a mânca ceva mai bine. La 12 ani a învățat să facă chirpici și ajutat-o pe o asistentă să-și facă o casă. I-a devenit ca o soră mai mare. Zece ani mai târziu, din întâmplare, a avut parte de o întâlnire emoționantă cu ea, în Italia, într-o vacanță.
Viața a început să i se schimbe după Revoluție, după ce doi voluntari, familia Ibi și Olaf Lippold din Germania, au venit la orfelinat și l-au plăcut atât de mult pe Cornel încât au locuit împreună o perioadă.
Însă când era în clasa a VIII-a, stagiul voluntarilor s-a încheiat. „Despărțirea de ei a fost cel mai greu lucru cu care m-am confruntat în viață. Am învățat că lumea vine și pleacă în viața ta și asta te învață să iei decizii”, a povestit Cornel pentru reporterii de la Monitorul de Suceava.
Proiectul lui Cornel: „Ajută-i să zâmbească!”
În timpul liceului a început să se implice în diverse proiecte sociale pe care tot el le-a demarat. Așa a apărut, de exemplu, campania „Ajută-i să zâmbească”, care sprijinea copiii cu dizabilități din Siret. În clasa lui i-a încurajat pe colegi să doneze câte un leu pentru a le cumpăra dulciuri, apoi campania s-a extins în tot liceul, apoi în tot orașul, iar proiectul există și acum.
După liceu a intrat la Facultatea de Științe Economice, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în ultimul an și-a făcut o firmă de amenajări interioare. Un an mai târziu a văzut o firmă a unui concern austriac cunoscut într-o parcare din Suceava. A mers la ei și i-a întrebat dacă nu vor un colaborator în România. I-au spus că nu, însă le-a lăsat cartea de vizită, iar după aproximativ un an s-au răzgândit și l-au sunat.
„Aveam 1.500 de euro strânşi. Am căutat o maşină potrivită în Germania, am găsit un Mercedes Vito care costa 10.000 de euro. L-am sunat pe neamţ, i-am spus că am un avans de 1.500 şi am nevoie să cumpăr maşina asta. L-am întrebat dacă mă creditează un an. Dacă îmi merge bine, plătesc maşina, dacă nu, i-o restitui şi pierd banii de avans şi ce reuşesc să-i mai plătesc lunar. A zis ok şi am făcut târgul. Am achitat maşina şi am folosit-o până anul trecut, când am donat-o unei familii cu şapte copii”, a mai povestit Cornel.
Acum e căsătorit, are o firmă cu opt angajați, iar firma sa are o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro. „Mi-a dat Dumnezeu mai mult decât am meritat. Sunt motivat să-i ajut pe cei care nu stau într-un colţ şi-şi plâng de milă. Pe oameni trebuie să-i ajuţi să se dezvolte pentru că dacă doar îi hrăneşti, stagnează. Un an îi sprijin, dar pe urmă vreau să văd contribuţia lor pentru a-şi face viaţa mai bună”, e de părere Cornel.
SURSA: Monitorul de Suceava
FOTO: David Levitz/Flickr
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:









Si-a pus ceas sport la costum…:)))))))…evident un fals…..
@criswatch tu te-ai uitat la sursa pozei? FOTO: David Levitz/Flickr. Adica mai pe intelesul tau, poza nu e a lui. Si pana la urma ce te freaca pe tine grija ce poarta omul? Morala articolului este alta.
Genial. Asta inseamna sa fii puternic si sa ajuti eficient!
Impresionanta poveste si lectie de viata. Felicitari si toata admiratia mea!
Cornele, respect!!!
Imi place articolul dar ce nu inteleg, este faptul ca voi scrieti ca viata i sa schimbat dupa revolutie, dupa calculele mele la revolitie avea vreo 2 ani!!!!
cine a trecut prin asa ceva….stie sa aprecieze…..
stie sa fie blind in vorbe..intelegator si rabdator,cu toata lumea…
Daca-i adevarata povestea, cinste lui! Un exemplu demn de urmat!
Am oarece indoieli, pentru ca sunt cateva inadvertente in articol…
Dupa cum bine a remarcat cineva mai sus, la revolutie avea numai 2 ani! Cum putea sa i se schimbe viata?!? Ma rog, sa zicem ca a gresit reporterul si e mai mare, nu are numai 27 de ani…
Dar, “… a avut o parte de o întâlnire emoționantă cu ea, în Italia, într-o vacanță.”?!? Un orfan amarat, care “Mergea pe la oamenii din apropiere și îi ajută prin curte la diverse treburi gospodărești pentru a mânca ceva mai bine.” isi petrece vacantele in Italia?!? Multi copii cu parinti nu pot fi dusi in vacanta nici macar pana la Sinaia…
Asa ca, istoria asta ori e inventata, ori reporterul (o fi o coincidenta ca il cheama … Fantaziu?!) nu a inteles prea bine ce a povestit tanarul jurnaliștilor de la Monitorul de Suceava! Sincer, mi-ar placea sa cred ca e adevarata a doua varianta… Pentru moralul celor ce nu prea au incredere in ei!
Povestea de mai sus nu este inventata, este realitate . Eu il cunosc personal pe cel despre care S-a scris mai sus. Si probabil sunt mult care il cunosc si pot sa afirme. Sunt intr-adevăr câteva exagerări, dar articolul este exagerat. Va recomand sa citiți cartea despre Cornel :
http://cm-montage.ro/product-category/carte/
si o sa va lămuriti. Va mulțumim !