Povestea naționalei României care n-a fost lăsată să joace de frica unei umilințe

Gheorghe Constantin, marele golgheter al fotbalului românesc din anii 60 (steauafc.ro)
Gheorghe Constantin, marele golgheter al fotbalului românesc din anii 60 (steauafc.ro)

Eșecul naționalei de fotbal a României în fața Albaniei, scor 0-1, la Euro 2016, a stârnit o stare de nemulțumire generală în țară. Nu este, însă, pentru prima oară când tricolorii sunt într-o situație delicată.

În 1960, după două înfrângeri cu Cehoslovacia, autoritățile comuniste au decis ca naționala României să nu participe la preliminariile pentru Cupa Mondială din Chile (1962) de frică unor eventuale ”umilințe”.

Cehoslovacii câștigaseră ambele meciuri din ”sferturile” de finală ale European: 0-2 la București și 0-3 la Bratislava. Tricolorii nu au mers la turneul final din Franța, unde s-au calificat doar patru echipe, iar conducătorii țării au decis ca naționala să se retragă din competițiile internaționale.

În echipa României evoluau atunci jucători ca Emeric Jenei, Ion Nunweiller, Ghoerghe COnstantin sau Viorel Mateianu.

Astfel, în 1961, cu trei antrenori pe bancă – Gheorghe Popescu, Emerich Vogl și Nicolae Roșculeț – a disputat doar două meciuri, ambele împotriva Turciei, care a fost timp de mulți ani adversarul preferat al tricolorilor.

Românii au câștigat ambele meciuri, 1-0 la Ankara și 4-0 la București. În locul partidelor cu turcii, tricolorii ar fi trebuit să întâlnească Italia, în preliminariile pentru Cupa Mondială din Chile. ”Azzurrii” au profitat de retragerea României și s-au calificat la turneul final după două victorii facile cu diletanții din Israel.

Italia, care îi avea în lot pe legendarii Cesare Maldini, Giovanni Trapattoni, Jose Altafini, Omar Sivori și Gianni Rivera, a fost eliminată încă din faza grupelor, învinsă de Chile cu 2-0, după o bătălie crâncenă la Santiago.

Pe de altă parte, Cehoslovacia, care provocase auto-suspendarea tricolorilor, a ajuns până în finală, conducând Brazilia cu 1-0, însă cedând titlul suprem cu scorul de 3-1.

Între timp, în România lui Gheorghe Gheorghiu-Dej se încheia colectivizarea agriculturii, Iolanda Balaș bătea record mondial, după record mondial, iar naționala feminină de handbal câștiga titlul mondial, chiar la București, după o victorie în fața Danemarcei.

Echipele de fotbal ale României au fost retrase, însă, din cupele europene în sezonul 1960-61, CCA București (Steaua) fiind privată de un duel în Cupa Campionilor Europeni împotriva campioanei Cehoslovaciei, Spartak Hradec Kralove.

În 1962, echipa națională sub 18 ani câștiga Campionatul European de fotbal găzduit chiar de România. Tricolorii învingeau atunci Yugoslavia cu 4-1 în finală.

Naționala de seniori a României a revenit rapid în competițiile internaționale, în preliminariile pentru Euro 1964, însă a pierdut clar, cu 0-6, meciul jucat în deplasare cu Spania. Succesul de palmares cu 3-1, obținut la București, nu a fost de ajuns pentru tricolori. Spaniolii aveau să câștige Europeanul.

Naționala României avea să joace la un turneu final abia în 1970, la Cupa Mondială din Mexic, unde a câștigat, cu 2-1, chiar în fața Cehoslovaciei – care era campioană europeană în exercițiu. Tricolorii au ratat calificarea în fazele superioare, după 0-1 cu Anglia, campioana mondială en-titre, și 2-3 cu Brazilia, care avea să plece acasă cu trofeul.

În 2016, albanezul Armando Sadiku înscrie în poarta lui Ciprian Tătărușanu. România părăsește Europeanul, iar tricolorii ajung din nou în prăpastie. Cum varianta auto-suspendării nu pare să fie luată în calcul, suporterii români speră la o revoluție ”din mers”. Perspectivele fotbalului românesc sunt, însă, foarte sumbre.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Recomandările editorilor GreatNews: