Poți să ajungi la cabana Mălăiești din Munții Bucegi pe mai multe trasee, plecând din Bușteni, Predeal sau Râșnov. Noi am pornit din Râșnov, pe un traseu mediu ca dificultate, care la capătul a 3 ore de mers prin pădure ne-a scos în căldarea unde se află cabana pe care unii o consideră cea mai frumoasă din România.
Dacă ai ceva experiență pe munte, drumeția s-ar putea să ți se pară chiar ușoară. Nu va trebui să te cațeri pe stânci sau pe lespezi de piatră deoarece traseul te conduce spre destinație doar prin pădure și prin câteva luminișuri.
Prima porțiune a traseului, lungă de 1,4 kilometri, este un drum forestier. La intrarea în Parcul Natural Bucegi ne-a întâmpinat un angajat al parcului de la care am cumpărat bilete de vizitare. Un bilet costă 10 lei și este valabil timp de 3 luni.
Marcajul pe care trebuie să îl urmărești până la cabană este bandă albastră. Fiind o zonă foarte cunoscută și bătută de turiști, marcajul este bine întreținut și ușor de observat pe trunchiurile copacilor.
După aproximativ un kilometru și jumătate trebuie să părăsești drumul forestier și să faci stânga înspre un podeț din bușteni ridicat este un râu de munte. Locul pare magic. Podețul cotește ușor spre munte, unduiundu-se printre frunzele ca niște palme de uriași, de un verde viu.
Apoi, timp de două ore, urci prin pădure, pe poteci străbătute de rădăcinile groase ale arborilor. Porțunile de urcuș alternează cu zonele plate, însă predomină clar primele. Aceasta este însă și cea mai dificilă parte a traseului.
Odată ce ai ajuns la punctul de belvedere din buza unui povârniș abrupt ce se deschide spre o panoramă superbă a unui versant învelit de brazi, drumul devine mult mai ușor.
Până sus la cabană mai ai de mers cam o oră, dar vei traversa două poienițe unde drumul este aproape drept. Dacă soarele dogorește e bine să îți pui ceva pe cap și să bei apă – în această zonă nu ai pic de umbră.
Ultima parte a traseului te poartă iarăși prin pădure, pe poteci cu rădăcini încolăcite, până când în față îți va apărea un perete vertical de stâncă înalt de sute de metri, care rupe complet „filmul”.
Dacă până acum ai văzut un peisaj domol, cu păduri ce strălucesc verzi sub soarele puternic și poienițe cu flori, muntele își arată acum fața aspră, care poate deveni foarte ușor necruțătoare.
Când vezi cabana pentru prima dată, așezată în căldarea glaciară, la poalele stâncilor enorme din jur, e greu să nu simți că amețești puțin.
Străjuită de munții din jur ca o fortăreață apărată de ziduri crenelate, cabana Mălăiești este construită la granița dintre pădure și golul alpin, la altitudinea de 1.720 de metri. Mai sus de aici, spre Vârful Omu (unde ajungi după încă 3 ore), nu mai sunt copaci: doar jnepeniș, iar apoi stâncă.
Dacă vreți să dormiți o noapte la cabană și să continuați drumul a doua zi, fie spre Omu, fie spre Râșnov, e bine să știți că un loc într-o cameră costă 50 de lei / noapte. Cabana este deschisă non-stop, iar lângă ea se află și refugiul Salvamont.
La restaurant găsiți mâncare între orele 7.30 și 19.30. Prețurile nu sunt tocmai mici, dar sunt într-un fel justificate de transportul dificil al alimentelor și al altor lucruri până la cabană. Toate sunt aduse fie de oameni, în ruscaci, fie cu ajutorul cailor. Pe aceștia din urmă îi și puteți vedea păscând pe pajiștea din jurul cabanei. Aveți însă grijă să nu vă fure mâncarea – sunt destul de îndrăzneți.
La restaurantul cabanei, o ciorbă costă 20 de lei (sunt servite 3 feluri de ciorbă: cu fasole și afumătură, cu cartofi și afumătură sau de legume). Un fel principal (cartofi țărănești cu cârnăciori, iahnie cu cârnăciori sau orez cu cârnăciori) costă 25 de lei. Un ceai e 8 lei, iar o cafea 7.
Dar cea mai cunoscută gustare de la Mălăiești este prăjitura „Negresă” (10 lei). Pe drumul spre cabană am tot auzit laude la adresa ei, așa că abia așteptam să o încerc. Ajunsă sus, m-am așezat la coada de la restaurant (am venit într-o sâmbătă, iar cabana era foarte aglomerată), și am văzut cum norocoșii de dinaintea mea plecau de la tejghea cu farfurii ocupate de bucăți generoase de „Negresă” pufoasă.
Pe mine, însă, m-a urmărit ghinionul. Când am ajuns în față și am comandat o porție de prăjitură, domnul care vindea mi-a spus scurt că s-a terminat. Așa că trebuie neapărat să revin la Mălăiești ca să gust din faimoasa „Negresă”.
Foto: Andreea Dogar / GreatNews
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
