Trainingul părinților eficace, pentru adulții care nu cred că „bătaia e ruptă din rai”
Întotdeauna m-a speriat ideea de a fi părinte. Dacă unii spun că e ușor, că îi crești și îi educi instinctiv, iar lucrurile avansează de la sine, mie tot mi se pare că e mai ușor să trimiți un om pe Lună. Cu această idee în minte am aterizat la „Cursul părinților eficace”, o serie de traininguri organizate în București, în cadrul cărora părinții învață cum să adopte un stil democratic în educația copiilor. Nu vă grăbiți să dați cu pietre: democratic nu înseamnă permisiv. Înseamnă doar să îți lași copilul să își găsească propriul drum în viață, susținându-l de pe margine.
În esență, cursul își propune să transforme o relație autoritară într-o relație democratică. Părinții au automat mai multă putere decât copiii lor, iar în cadrul acestor ateliere învață cum să nu abuzeze de ea. Prin urmare, cei care sunt de părere că e bine să-și bată copiii nu vor găsi aici niciun strop de susținere.
„Pentru cel mai complicat job al vieții ni se pare că instinctul este suficient. Nu este suficient”, spune Iulia Zamfir, trainer la Parentime (reprezentantul în România al fundației „Gordon Training International”) și totodată mamă a unui băiețel de nouă luni.
O ședință durează trei ore, dar cursul te ține în priză chiar dacă n-ai nicio treabă cu povestea sarcină-naștere-crescut copii. Asta deoarece cursurile sunt mai degrabă un fel de ateliere în cadrul cărora părinții interacționează unii cu alții sau cu trainerul, se discută sau se rezolvă exerciții (fiecare participant primește un manual și un caiet cu exerciții). În total sunt nouă sesiuni a câte trei ore. Prima este gratuită, iar în cazul în care părinții sunt în total dezacord cu mesajul cursului pot să nu mai vină.
„Fetițele mele sunt într-un conflict continuu”
Alexandru Burcea are 34 de ani și este tatăl unei fetițe de un an și zece luni. „Soția mea a făcut acest curs și mi l-a recomandat și mie. Am fost reticent, bineînțeles. Am zis că sunt medic și ce pot eu să mai aflu despre naștere? Dar deja văd diferența între soția mea și mine, având în vedere că ea a făcut acest curs. Am văzut că lucrurile s-au schimbat prin casă și am zis „De ce nu?””, povestește tânărul, de profesie medic stomatolog. „Am venit doar de-o oră și doar ascultându-i (pe ceilalți părinți pariticipanți la curs – n.r.) am învățat multe”, completează el.
Obiectivul este ca părinții să-și îmbunătățească relația de comunicare dintre ei și copii și totodată să capete deprinderi noi, să învețe să folosească anumite instrumente de rezolvare sau de prevenire a conflictelor, care nu lezează stima de sine a copilului. Una dintre metodele propuse de curs este de a rezolva disputele astfel încât toată lumea să aibă ceva de câștigat („win win situation”).
De pildă, Manuela Gordea are 37 de ani și are două fetițe, una de opt ani și cealaltă de patru, care se ceartă permanent. Acesta este unul dintre motivele pentru care vine la „Cursul părinților eficace”. „Sunt într-un conflict continuu, tot timpul au ceva de împărțit. În general, conflictul pleacă de la cea mare, care o zgândăre pe cea mică”, spune tânăra, de profesie avocat.
Alte probleme ale părinților identificate în timpul trainingului:
„După 45 de minute la cumpărături se întinde pe jos și uneori plânge”
„Mănâncă greu. După trei-cinci lingurițe îmi cere ajutorul. Mă obosește și îmi pierd răbdarea. Aș prefera ca la patru ani să mănânce singură pentru că știu că la grădiniță mănâncă singură”
„La magazin vrea să plece cu toate jucăriile. Le strânge pe toate de pe raft”
„Deși negociem înainte să intrăm în magazin că îi cumpăr doar o jucărie, se-ntinde pe jos pentru că vrea două”
„Băiatul meu împinge la grădiniță alți copii”
„Nu tot timpul am chef să mă joc. Și mereu îmi fac mea culpa”
„Fata mea se atașează foarte tare de alți copii și suferă mult”
„Băiețelul meu este dependent de mine”
Alți părinți au povestit că timpul lor este foarte fracționat și că nu au energie să facă lucrurile până la capăt, să petreacă timp de calitate cu fiii și fiicele lor, deși nu vor să îi lase cu ochii în televizor sau în DVD-uri. „E foarte frustrant să dedic atât timp unor adulți și să nu mai am timp să mă dedic educației copilului meu”, a povestit o mamă care este asistent universitar.
Cursul „Trainingul Părinților Eficace” a fost gândit de psihologul Thomas Gordon, nominalizat de trei ori la premiul Nobel pentru Pace. În anul 1962, el a pus bazele unui program de atitudine preventivă numit „Training înainte de apariția problemelor”, care a devenit primul curs pentru părinți ce a avut acoperire națională în Statele Unite. Dorința psihologului era să creeze niște cursuri astfel încât părinții să nu mai ajungă la el la cabinet. În 50 de ani metoda sa a fost aplicată de peste 7 milioane de oameni din 50 de țări din întreaga lume. Modelul s-a dovedit aplicabil indiferent de cultură, rasă, sex, nivel de educație, statut economic sau religie.
„Suntem ca o râmă în stâncă. Încercăm să schimbăm mentalități”
Parentime a fost înființat acum trei ani de Miruna Pătrașcu și Iulia Zamfir. Când fiica ei cea mare avea șase luni, Miruna a observat că toate sfaturile pe care le primea de la cei din jur sau din cărți nu se potriveau situațiilor din viața reală. Atunci a dat peste cursul gândit de Thomas Gordon: „Nu-mi venea să cred deoarece nu se compara cu nimic din ce citisem până atunci”. Așa că alături de Iulia Zamfir a adus licența pentru aceste traininguri din Statele Unite, de la fundația „Gordon Training International”, cele două asociate fiind traineri autorizați și certificați de fundație.
Miruna spune că este o distanță foarte mare între modul în care sunt crescuți copiii din România și metoda democratică propusă de Gordon: „Un specialist american ce a colaborat cu noi chiar a spus că părinții de la noi reacționează cum reacționau americanii acum 50 de ani”. Adică sunt prinși în roluri închistate în care „se știe” ce trebuie să facă mama și ce face tata, nu vorbesc despre sentimente și așa mai departe. „Iulia zice că suntem ca o râmă în stâncă. Încercăm să schimbăm mentalități și e foarte complicat”, continuă ea. Probabil din acest motiv mulți părinți au spus că experiența cursului a fost ca și cum ar fi venit un tren peste ei.
„În SUA există mai multe curente. La noi nu există opțiuni, nu există clase cu abordare democratică”, arată Miruna. De pildă, sistemul Gordon a fost implementat în Finlanda în tot sistemul educațional. În unele state din SUA, în momentul în care un cuplu adoptă un copil sau, din contră, părinții și-au pierdut copiii din cauza drogurilor sau a altor abuzuri și îi vor înapoi, ei sunt obligați să participe la cursul Gordon.
„Autoritatea îi forțează să fugă de părinți. Dacă nu fug, rămân dependenți”
„Există niște studii calitative care au arătat că dacă părinții folosesc un stil autoritar, copiii au un IQ mai mic decât cel potențial cu care s-au născut. Pentru că îi refuză posibilitatea de a-și găsi singur soluția, îl aduc în situația de a nu-și mai folosi capul. Un stil democratic le permite să își exerseze voința, capacitatea de decizie”, precizează tânăra.
Din ce a observat până acum în rândurile părinților care au venit la cursurile lor, cei mai mulți dintre ei își doresc să aibă copii independenți, responsabili și relații frumoase cu ei pe termen lung. La astfel de obiective, folosirea autorității nu este soluția: „Pentru că ea îi forțează să fugă de părinți în prima clipă când pot. Și dacă nu fug, rămân dependenți”.
Părintele democrat nu trebuie echivalat cu unul permisiv, care formează copii egoiști și răsfățați: „Când i se încalcă o nevoie, părintele permisiv spune „Lasă-l pe copil că oricum nu pricepe”. Astfel de copii nu au fost niciodată confruntați cu nevoile omului din față. Copiii cu părinți democrați învață că și nevoile adulților contează, respectă regulile pentru că au participat la crearea lor”.
„Nu poți să îl ții legat de pat o viață întreagă”
Miruna afirmă că este adevărat că există părinți care nu au nevoie de cursuri și că mare parte din creșterea copiilor este instinctivă. Dar nu au intrumentele, nu știu ce să pună în loc atunci când nu vor, de exemplu, să își certe copiii: “Cursul îi ajută să aibă instrumentele necesare astfel încât să se poarte așa cum le spune instinctul să se poarte”.
Cele mai multe cursuri pentru părinți folosesc metoda „controlului comportamental”, spune Miruna. Ele se folosesc de recompense și pedepse, în ideea că este mai bine să le dai recompense copiilor decât să îi pedepsești: „Dar așa pun copilul pe un drum care e drumul meu. Dacă nu aplici recompense și pedepse îl lași și tu ai doar rol de influență și susținere”.
Părinții se revoltă foarte tare când aud asta și întreabă ce fac dacă fiul lor vine și le spune că vrea să ia droguri. „Eu le spun că deja au câștigat pentru că au o relație în care vine să le spună. Maximumul pe care îl pot face este să îi povestească despre droguri și de ce sunt rele. Pentru că nu poți să îl ții legat de pat o viață întreagă”, explică trainerul.
Rivalitățile între frați: „Comparațiile sunt ucigătoare”
Echipa de la Parentime este alcătuită din zece traineri, psihologi și medici (aceștia din urmă pentru cursul de prim-ajutor și cursul de nutriție). Poate că unul dintre cele mai interesante workshop-uri este cel numit „Playful parenting”, ținut de Otilia Mantelers, trainer format prin metoda Gordon. Cursul are patru sesiuni și își propune să le arate părinților importanța jocului în relația cu cei mici.
Dincolo de partea distractivă, jocul are și o latură complexă și serioasă, prin care copiii își procesează emoțiile pe care le-au simțit în diferite întâmplări dificile prin care au trecut, spune Otilia. Ca de exemplu primul vaccin la dispensar. „Acasă, aproape spontan se joacă de-a doctorul. Doar că ei sunt doctorul. Se mimează situația reală, doar că acum controlul îl deține copilul. Ideal ar fi ca părintele să fie pacientul, cel neputincios și să mimeze frica”, spune ea.
Jocul îi poate ajuta pe părinți să iasă din niște situații frustrante. Dacă fiica lor nu vrea să se îmbrace, părintele poate lua două păpuși pe care să le pună să vorbească între ele, una susținând că fetița se va îmbrăca, iar cealaltă că nu poate, pentru a o provoca să se îmbrace.
În ceea ce privește cheful de joacă, esențial este ca părinții să aibă grijă și de nevoile lor. Altfel, niciodată nu vor avea chef de joacă și totul va deveni o corvoadă. Părintele își poate reîncărca bateriile făcând ceva pentru el (citește o carte, face sport), iar apoi îi poate dedica o oră copilului, explică Otilia.
Un alt curs susținut de Otilia este cel numit „Rivalitățile între frați”. Trainerul le recomandă părinților să nu țină partea nimănui și să nu-i compare: „Comparațiile sunt ucigătoare. Și pentru cel favorizat, și pentru cel defavorizat”. Și nici să nu-l transforme pe cel mare în agresor și pe cel mic în victimă: „Rolurile nu rămân doar în copil, ci și pe viitor, în viața de adult”.
De regulă, în aceste rivalități se văd nevoi neîmplinite. Poate că este nesigur de dragostea părinților pentru că sunt mai mulți frați. „Dacă apar alți frați, el poate simți că totul se împuținează: timpul, dragostea. E important ca părinții să petreacă timp unu la unu alături de copiii lor, nu doar la grămadă. Copiii au nevoie să se simtă exclusivi pentru părinți. Măcar o dată pe săptămână să petreacă timp cu fiecare separat”, explică Otilia.
Patru mituri desființate de Thomas Gordon:
1. Un părinte trebuie să fie consecvent
2. Un părinte ar trebui să se sacrifice de dragul copiilor
3. Dacă îi ofer copilului meu totul o să ajungă egoist și răsfățat
4. Părinții trebuie să facă front comun împotriva copilului
Fotografii: Andreea Dogar
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
