Dacă nu este un montaniard înfocat, turistul de azi apucă doar pe fugă, fără prea multă tihnă, să vadă micul eden sibian. Însă luată la pas timp de câteva zile, zona Păltinișului îți va dezvălui frumusețea Munților Cindrel, care își arcuiesc în apropiere vârfurile lor domoale și prietenoase.
La Păltiniş nu se poate ajunge decât cu un autocar, pus la dispoziţie de municipalitatea Sibiului. De fapt, Sibiul este cheia de acces pentru şirul impresionant de localităţi ce au fost numite, atât de potrivit, „împrejurimile Sibiului”.
Maşina de Păltiniş aşteaptă chiar în faţa gării din Sibiu, iar biletul îl iei de la şofer (costă 9 lei). Condiţiile de mers sunt decente, chiar şi autocarul nemodernizat (singurul văzut de noi) este incomparabil mai bun decât „ratele” care asigură, aiurea prin ţară, cursele între diferite localităţi. E bine de ştiut că există doar trei maşini pe zi: la 7, la 11 şi la 16. Maşinile se întorc de sus, din Păltiniş, la 8:30, 13:30 şi 17:30.
Drumul până la Păltiniș este spectaculos, urcă prin Curmătură, pe nenumărate şi foarte strânse serpentine. Chiar dacă nu poţi vedea foarte bine jos, văile din jur, acoperite de brazi, sunt dovada înfiorătoare a hăului care se cască sub tine. Șoseaua ce leagă Sibiul de Păltiniș pare destinată nu să lege o regiune de alta, ci câteva sute de suflete aruncate din loc în loc pe un platou, pe o vale sau prin pădurile de brazi. Maşinile trec rar, nedepăşind 20-40 de kiloemtri la oră din cauza terenului accidentat.
Muntele Peștera, în apropiere de Păltiniș
Păltinişul nu poate fi numit localitate, însuşi titlul de staţiune pare prea mult: câteva pâlcuri de cabane (pensiuni-vilă) aruncate în creierul munţilor, la capătul şoselei agăţate de gâtul vârfului Păltiniş (1.442 de metri). Nu există primărie ori poştă, nici măcar farmacie sau vreun magazin (cu exceptia rulotei cu suveniruri – unde gaseşti doar suveniruri – și a unei tonete de unde poţi cumpăra cărţi de-ale lui Noica, Cioran sau Pleşu). De aici am luat o hartă actualizată a zonei (16 lei), însoţită de o cărticică ce descrie traseele din Munţii Cindrel.
Inventarul Păltinișului s-ar putea încheia foarte repede: un bistro, un centru de informare turistică, un telescaun, la baza căruia există un alt punct comercial (nu ştiu dacă făceau shaorma, clătite sau hamburgeri – ne-au alungat preţurile enorme, de restaurant, pentru apă și sucuri).
De regulă, pensiunea la care te cazezi are şi restaurant, însă de prea multe ori meniul este sărac, mâncarea de proastă calitate, preţurile piperate (18 sau chiar 20 lei pentru un fel). În plus, după o anumită oră, nu mai găseşti altceva decât cotlet/ceafă de porc şi cartofi prăjiţi. Am avut însă şi surpriza să găsesc la una dintre pensiuni un restaurant foarte bine organizat – mâncare bună, meniu variat.
Trasee turistice în Munții Cindrel
În general, Munţii Cindrel sunt domoli, uşor de străbătut dintr-o parte într-alta. Din acest motiv sunt accesibili şi montaniarzilor mai puţin experimentaţi. Ba chiar şi unora ca noi, mai degrabă amatori ai promenadelor pe un teren uşor înclinat.
Munţii Cindrel se desfăşoară pe un spațiu imens, ocupând o suprafaţă de aproximativ 900 de km2. Dacă vrei să-i vizitezi, vei găsi cazare nu doar în Păltiniş, ci și în Sibiel, Cisnădioara, Răşinari, Gura Râului (în apropierea lacului de acumulare Gura Râului) sau la Curmătura Ştezii.
Laurenţiu şi Alexandru Constantinescu, autorii celui mai recent ghid turistic despre Munții Cindrel (pe care îl găsești la chioşcul de cărţi din Păltiniş), menționează nu mai puțin de 17 trasee turistice marcate în acești munți.
Muntele Ursu
Cu 2.244 de metri, vârful Cindrel este cel mai înalt din zonă. Pornind din Păltiniş, turiștii experimentaţi pot să îl escaladeze după un traseu de circa șase ore. După două ore de la plecare atingi cota 1.800, traseul întâlnind vârfurile cele mai înalte ale masivului: vârful Bătrâna (1.911), vârful Rozdeşti (1.954), vârful Niculeşti (2034), vârful Cânaia (2.057) şi, trecând prin şaua Cindrel (2.025), vârful Cindrel (2.224) și Platoul Diavolului. Nu departe, urmând acelaşi traseu, se află al doilea vârf ca înălţime din Masivul Cindrel, vârful Frumoasa (2.168).
După ce treci de vârful Rozdeşti, intri în Parcul Naţional Cindrel. Cu ajutorul marcajelor turistice poți ajunge mai departe, la lacurile glaciare Iezerul Mare şi Iezerul Mic. Merită vizitate și Cheile Cibinului şi lacul de acumulare Negovanul, la care se ajunge pe trasee montane marcate (punct roşu în primul caz, triunghi roşu pentru al doilea obiectiv). De dificultate medie, traseele sunt destul de lungi (2,5 ore, respectiv 3-4 ore). În plus, pentru a ajunge din Păltiniş în Cheile Cibinului trebuie înfruntat terenul destul de accidentat.
Trasee turistice ușoare cu plecare din Păltiniș
Există trei trasee montane marcate accesibile turistului de rând, fără foarte multe sau chiar fără niciun fel de cunoştinţe despre munte (încălțat însă corespunzător cu bocanci). Toate pornesc din zona telescaunului din Păltiniș. Două dintre ele, ambele de trei ore, sunt circulare: Păltiniş-Şanta-Păltiniş (triunghi albastru) şi Păltiniş-Stâna Găujoara – Poiana Muncel – Păltiniş (cerc albastru). Cel de-al treilea, marcaj cruce roşie, de patru ore (dus – întors) urcă până pe Şaua Bătrână.
Traseele, de-a lungul cărora alternează zonele de pădure cu poienile şi păşunile înalte, oferă satisfacţia de a duce la capăt ascensiuni pe vârfuri relativ înalte, ca de exemplu vârful Onceşti (1.711 metri). E foarte probabil ca, pe traseu, să constaţi că faţă de timpul estimat ai o întârziere de aproximativ o oră. Cei care vor să evite o ascensiune destul de obositoare pe Muntele Onceşti, pot lua telescaunul (6 lei dus, dus – întors 8 lei). Însă dacă este timp urât sau dacă nu există suficienți clienţi, telescaunul nu funcţionează.
Turme de oi la păscut în Poiana Găujoara
Un amănunt important: oriunde întâlneşti un loc deschis, dai şi de stâne sau de turme de oi aflate la păşunat, deci şi de câini ciobăneşti. Noi ne-am întâlnit de trei-patru ori cu ele (în poiana Găujoara și prin împrejurimile Păltinişului). Nu am avut niciodată probleme, câinii păreau paşnici, obişnuiţi cu turiştii. Totuşi, nu se ştie niciodată, e bine să vă luaţi măsuri de precauţie. Dacă vă aventuraţi pe trasee lungi (cum ar fi Păltiniş – vârful Cindrel) este probabil să întâlniţi câini agresivi.
Sus, în inima Păltinişului, nu foarte departe de toneta de cărţi şi de punctul de informare turistică, se află cabana lui Constantin Noica. O vezi de jos, de pe drumul asfaltat (singurul care ajunge aici). Nu are statutul unui muzeu sau al unei case memoriale, așadar nu există program de vizitare. Dar, dacă găsiţi pe cineva, cu siguranţă veţi fi bine primiţi. Noi am fost invitați înăuntru și ni s-a permis să o vizităm.
Platoul Platoș la asfințit
Mergând în continuare pe același drum, vei ajunge la Mânăstirea Păltiniş, o mănăstire de maici aflată pe micul deal Poplaca. E un loc primitor, unde se odihneşte Constantin Noica. Mai jos de mănăstire începe un alt pâlc de case, pe platoul despădurit Platoş.
Poţi merge kilometri întregi pe acest platou, foarte puţin înclinat, aproape plat. Pe stânga încep diversele uliţe ce urcă pe coastele golaşe ale munţilor Vălari sau Ursului. Pe dreapta, terenul este ceva mai înclinat, lipsit de grohotişuri, acoperit de labirinturi de brazi tineri. Ceva mai încolo, pădurile sunt înlocuite de pajişti ce coboară lin, în trepte, printre mici izvoare, pe o distanţă de un-doi kilometri, până la îmbinarea zonei de conifere cu cea de foioase, unde pădurea deasă îţi blochează calea, iar terenul devine mai accidentat. Undeva în vale şipoteşte pârâul Şanta.
Ca de obicei, ne-am întâlnit şi cu nesimţirea și lipsa de civilizaţie. Gunoaiele nu lipsesc, însă lipsurile pe care le constaţi la tot pasul în această zonă mai izolată ţin acasă, de foarte multe ori, această clasă de turişti. Astfel, veţi vedea că numărul de gunoaie pe metru pătrat este simţitor mai mic decât în Bucegi. Mai trist este că nu turistul este principalul vinovat, prezenţă lui firavă neputând întrece aportul oamenilor locului, fie că este vorba de mormanul de gunoaie din „centru”, de resturile rămase de la materialele de construcţie prin păduri sau de ciobanul care a aruncat un PET cu un gest atât de firesc.
