Muzeul Grigore Antipa – marea deschidere. Ce trebuie neapărat să vezi

deinotherium
Scheletul de Deinotherium (exemplarul înalt) expus la Muzeul Antipa. Foto: Flavius70 via Wikimedia Commons

O vizită completă la muzeul Antipa, în noua lui prezentare, durează aproximativ trei ore, timp în care poţi vedea cam toate exponatele. Însă dacă nu ai atât timp la dispoziţie sau copilul începe să poftească după sucuri sau îi este foame, GreatNews îţi recomandă câteva exponate ce nu se cuvine să le ratezi.Click pe imagini pentru a le mări.

Sau, dacă ai tot timpul din lume, poţi zăbovi un pic mai mult asupra recomandărilor noastre. Nu uita să vizitezi şi TURUL VIRTUAL AL MUZEULUI, cea mai completă prezentare a muzeului „Grigore Antipa”, sperăm noi.

DEMISOL

O să o luăm pe rând, începând cu demisolul, acolo unde se află zona numită „Biodiversitatea României”. Zona debutează cu prezentarea faunei din Marea Neagră şi a speciilor de peşte din râurile României, însă o zonă interesantă pentru că este destul de puţin cunoscută şi vizitată este:

Malul lutos al Dunării, prima recomandare Nu Pierdeţi (NP) a GreatNews. Vă veţi întâlni aici cu Dumbrăveanca, o pasăre de dimensiuni medii, foarte colorată (am numărat patru culori ale penelor: maro, albastru, turcoaz şi negru). Tot colorat, dar mai mic, este albinărelul. Găseşti aici şi o pasăre care îţi dă fiori – buha, dar şi simpatica pupăză.
lutosmare 

Nu departe este a doua zonă NP aleasă de noi, denumită „Bălţile Brăilei”. Găseşti aici păsările mari ale României, de la vulturul negru la acvilă şi de la codalb la corb.

Al treilea obiectiv NP ales de noi este zona „Bărăgan”. Am ales-o deoarece aici se află o prezentare a dropiilor, păsări formidabile şi uriaşe pe care, din păcate, le-am pierdut. Cei care vor să le vadă în viaţă trebuie să călătorească până în Ungaria, deoarece în România au fost vânate până au dispărut, arată un articol publicat recent în National Geographic România.
dropiimare 

O altă călătorie în trecutul (faunistic) deloc îndepărtat al României este cea din faţa geamului prin care vezi focile care populau Marea Neagră. Sunt focile monah, acum dispărute din cauza vânării excesive din perioada comunistă. Aşadar, aceasta este cea de-a patra zonă NP.
focimari 

Un alt NP vom aşeza pe zona cu monitoare de după vitrina cu foci. De ce? Sunt prezentate toate zonele protejate din România şi cele incluse în circuitul Natura 2000, o reţea europeană de zone naturale. Prezentările text sunt însoţite de o bogată colecţie foto (peisaje, animale, plante). Monitoarele cu atingere sunt foarte uşor de folosit, totul este foarte logic.
monitoaremare 

Următorul NP îl punem pe zona speciilor dispărute din fauna României. Găsim aici animale dispărute – unele de foarte mult timp, altele de mai puţin – ca zimbrul, castorul, vulturul bărbos, cel sur şi cel hoitar, şarpele boa de nisip, obleţul mare, cocorul mare, şipul. Tot aici găsim un craniu de bour şi ne reîntâlnim cu dropia. Interesant este că, pe pereţii din spatele animalelor, aflăm cum au dispărut toate: unele răpuse de flinte, altele de capcane iscusite ale oamenilor, dropiile de ciomegele sătenilor.
vulturmare 

O poveste aparte este cea a speciilor sinantrope. Termenul defineşte acele animale care s-au adaptat prezenţei omului şi influenţei sale asupra naturii, altfel spus – efectului antropic. Este cazul veveriţei, a şobolanului ori a vrabiei de casă. Aşa că plasăm al şaptelea NP pe vitrina care prezintă aceste specii.

PARTER

Suim scările de la demisol şi ajungem la parter, unde ne aşteaptă o minunată prezentare a ecosistemelor marine şi terestre din toate regiunile lumii. Suntem în zona mărilor arctice şi antarctice şi dăm de un superb urs polar. Este cea mai bună, cea mai fidelă reprezentare din muzeu. Aşa că lăsăm un NP şi pe blana lui şi mergem mai departe.
urspolarmare 

Trecem de zona dedicată Madagascarului şi cea în care ne sunt prezentate speciile din Pampas (un soi de stepă sud-americană) şi ne găsim în faţa animalelor din Australia, de la cele de deşert la cele de junglă. Însă spectacolul de culoare este în vitrina vecină, unde ne este prezentată fauna Noii Guinee. Specii puţin cunoscute, cum este casuarul (pasăre uriaşă şi viu colorată), dar şi superbul porumbel cu coroană şi o pasărea-rinocer – o definiţie a exotismului. Al nouălea NP merge, aşadar, la fauna din Noua Guinee.
nouaguinneemare 

Păşim într-o sală imensă, după părerea mea centrul de greutate al muzeului, unde găsim un uriaş elefant fosil, pe lângă care hipopotamul din apropiere pare un pitic. Sala este formidabilă, de jur împrejurul tău fiind dispuse vitrine cu fauna de tundră, savană, preerie, ori din mediul antarctic. Întregii săli, dar în special părţii centrale – elefantul şi hipopotamul – îi acordăm NP-ul cu numărul zece.
elefantfosilmare 

ETAJ

Suntem în ultima parte a muzeului. Ne aşteptăm să găsim aici povestea omului şi nu vom fi dezamăgiţi. După o intrare în care sunt imense reprezentări scheletice, culminând cu cea a balenei cu cocoaşă (un exponat de peste 10 m lungime), ne găsim în faţa unei vitrine superbe.
balenacocoasamare 

Sunt prezentate câteva maimuţe în diferite poziţii şi, lângă ele, scheletele lor, exact în aceleaşi poziţii. „Lipim” un NP pe această vitrină şi păşim într-o frumoasă aventură de descoperire a lumii rocilor.

Un prim NP al acestei zone îl acordăm unui agat colorat artificial. Mai întâi avem culoarea sa naturală, apoi vedem ce înseamnă influenţa „externă”. Contactul cu acidul sulfuric, oxidul de fier, feri-cianura de potasiu sau sulfatul de fier colorează agatul foarte viu şi îi schimbă total culoarea naturală.

Acordăm următorul NP unor exponante din gips. Îl considerăm un material banal, dar observăm cât de mult ne poate surprinde. Exact lângă, ochii nu au cum să nu îţi cadă pe muscavit, rocă ce combină, laolaltă, următoarele elemente chimice: aluminiu, siliciu, hidrogen, oxigen, fosfor şi potasiu.
rocimare 

Trecem pe lângă bucăţi de meteorit (adunate din toate colţurile lumii, inclusiv două din Arad şi Cluj) şi ajungem la o machetă care măreşte de 45.000 de ori celula eucariotă animală. Este o lecţie de biologie grozavă, aşa că acordăm un NP acestei machete.

Nu putem să nu includem printre locurile NP o cameră de fosile – de la cele de mamut la cele ale mamiferelor cu carapace – a cărei podea este din sticlă transparentă. Îţi recomandăm să foloseşti info-touch-ul de aici, care te „plimbă” prin toate siturile paleontologice din ţara noastră şi îţi prezintă tot felul de fosile, altele faţă de cele din camera în care te afli.
camerafosilemare 

Un imens NP pentru camera insectelor, unde copiii află încă de la intrare că aceste vieţuitoare reprezintă nu mai puţin de 80% din lumea animală de pe Terra, în timp ce vertebratele, de pildă, reprezintă doar 5%. Aici, copiii şi adulţi cad de acord şi admiră cel mai mult lumea fluturilor. Printre exponatele viu colorate, vei găsi şi o excelentă planşă cu fluturii omizilor producătoare de mătase. Dacă ai fost atent, după ce vei pleca de la muzeu vei putea distinge cu uşurinţă un fluture-mascul de o femelă.
insectemare 

O vitrină extrem de educativă, următorea pe lista noastră „Nu Piedeţi!”, este cea în care sunt prezentate inimile mai multor specii, printre care şi cea umană. Sunt comparate inimile de crap, amfibian, om, rechin, reptilă şi pasăre.

La final de vizită, ajungem într-o sală imensă dedicată omului. Punem aici două NP-uri. Mai întâi pe seria de vitrine etnografice care ne poartă printre oamenii de pe toate continentele. Vedem statura impunătoare a Fijienilor, îi întâlnim pe înalţii africani din triburile Masai alături de mici africani pigmei, ne privesc tamilii şi birmanii din Asia de Sud, te primesc semeţ aztecii, iar un lapon şi un inuit (foto) îşi văd liniştiţi de vânătoarea lor.
inuitmare 

Un alt NP, ultimul, îl plasăm pe seria de vitrine care prezintă anatomia omului. Sunt opt compartimente, dacă am numărat noi bine. În primul, aflăm foarte multe despre sistemul osos, apoi despre sistemul muscular. Înţelegem circulaţia sângelui şi rolul limfei în al treilea compartiment, iar apoi ne punem creierul la bătaie pentru a desluşi tainele sistemului nervos şi a înţelege rolul glandelor endocrine. Vedem apoi ce stimulează organele noastre de simţ, înţelegem de ce trebuie să respirăm necontenit, ni se explică procesarea hranei în corp şi, în fine, desluşim secretele reproducerii umane şi ale dezvoltării fătului.
anatomiemare 

În speranţa că a fost un ghid util, Andreea Dogar (fotografii) şi Dan Arsenie (text) vă sfătuiesc să acordaţi atenţie acestor obiective atunci când vizitaţi Muzeul Antipa.