Fostul lider UDMR, Markó Béla, a publicat un text despre referendum în care argumentează de ce nu va merge la vot pentru redefinirea familiei tradiționale în Constituție.
Potrivit Hotnews.ro, Markó Béla spune că acest referendum reprezintă o deturnare și o expresie a urii și nu un act de creștinism.
Textul integral:
„M-am gândit să scriu de ce nu aș vota, din 1990 pentru prima dată. Pentru că nu vreau ca acest referendum să fie valid. Pentru că dacă putem schimba Constituția, ziua următoare nu se schimbă nimic.
Pentru că totul se schimbă. Pentru că va exista o altă inițiativă. Mai întâi poate despre avort. Apoi religia de stat. Apoi pedeapsa cu moartea. Despre romi. Despre utilizarea steagului. Despre intonarea imnurilor. Despre școlile maghiare.
Toate referendumurile vor avea succes. Cei care vor vota se pot bucura. Dar, în cele din urmă, va exista și un referendum asupra bucuriei. Ce poți să faci, prietene? Și despre când poți să plângi. Am foarte multe argumente să spun că asistăm la praf în ochi.
Este o deturnare. Este ură. Nu este creștinism. Mulți oameni au scris asta, tineri, mă bucură asta. Atâta timp cât pot fi fericit. Nu voi scrie un text lung. Am găsit o poezie. Poate că de asta nu votez. Recunosc, nu trebuia să caut prea mult. Știam cine a scris-o. Mai demult, poezia a fost afișată pe pereți.
Unul dintre colegii UDMR, care a susținut cu vehemență un vot afirmativ, cu mulți ani în urmă, de asemenea, a citat această poezie la o conferință. O tempora sau mores!
Autorul poeziei este un teolog german care a fost într-un lagăr de concetrare între 1938 și 1945, dar a supraviețuit. Probabil că nu au vrut să facă un martir.
El chiar a scăpat. Numele preotului a fost Martin Niemöller, pastor luteran, și a fost unul dintre liderii Cultului Credinței, la un moment dat președintele Consiliului Ecumenic al Cultelor. A fost și poet.
Înainte de a decide dacă îmbrăcăm hainele de sărbătoare și mergem la vot, să citim această poezie! Bineînțeles să-l citim ca o poezie, nu ca un text de campanie! Și nu vă speriați, nimeni nu e aici nazist, nu e comunist șamd.
Aceasta este doar o poezie. O metaforă. Mai mult, textul cunoaște o serie de variante, dar este adevărat că esența ei este aceeași. Repet, este vorba de un text cunoscut. Totuși, nu strică să o privim un pic. Iată textul:
„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști,
n-am scos o vorbă.
Nu eram comunist.
Când i-au arestat pe social-democrați,
am tăcut.
Nu eram social-democrat.
Când au venit să îi ia pe sindicaliști,
nu am protestat.
Nu eram sindicalist.
Când au venit să îi ia pe evrei,
nu m-am revoltat.
Nu eram evreu.
Când au venit să mă ia pe mine,
nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”
Mulțumesc că ați citit poezia. Decideți potrivit conștiinței dvs.! Dar de data aceasta nu ne vom întâlni la urne.”
Textul original, în limba maghiară, poate fi citit aici.
FOTO: Erdélyi Magyar Televízió/Youtube
