Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie ar urma să rejudece de la zero marile dosare de corupţie, care erau foarte aproape de a primi soluția finală. Până atunci, însă, va fi sesizată Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Deciziile, care ajută numeroși oameni politici, în special din rândurile PSD, a fost luată de Curtea Constituțională la o sesizare făcută de Florin Iordache, în numele președintelui Camerei Deputaților, la cererea lui Liviu Dragnea.
Un lucru este clar, marile dosare de corupție din România vor bate, o vreme, pasul pe loc.
Printre spețele care ar putea fi rejudecate de la prima instanță este și procesul lui Darius Vâlcov, care fusese condamnat la 8 ani de închisoare. Mai mult, Vâlcov a scăpat, în urma acestor tergiversări, de controlul judiciar.
Liderul PSD ra judecat pentru acuzaţii de corupţie, dosar în care în prima instanţă a fost condamnat la 8 ani de închisoare şi în care procurori DNA şi avocaţi deopotrivă erau de părere că întreg procesul ar trebui reluat de la zero, într-un complet specializat, aşa cum a statuat de curând CCR.
Magistrații români doresc să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazurile marilor dosare de corupție, pentru a afla dacă există obligația de a ține cont de o decizie a Curții Constituționale în acest sens, în condițiile în care CCR este o instanță în afara sistemului judiciar, care se pronunță în acest caz pe o lege ce ține de organizare.
Iată întrebările pe care vor să le pună judecătorii români magistraților curții din Luxemburg:
*Art. 19 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, art.325 alin. (I) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art.58 alin.(3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, art.4 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unei decizii de către un organ exterior puterii judecătoreşti, Curtea Constituţională a României, care sa soluţioneze o excepţie procesuală care ar viza o eventuală nelegală compunere a completurilor de judecată, în raport de principiul specializării judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (neprevăzut de Constituţia României) şi să oblige o instanţă de judecată să trimită cauzele, aflate în calea de atac a apelului (devolutivă), spre rejudecare, în primul ciclu procesual la aceeaşi instanţă?
*Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 47 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun constatării de către un organ exterior puterii judecătoreşti a nelegalei compuneri a completurilor de judecată din cadrul unei secţii a instanţei supreme (completuri compuse din judecători în funcţie, care la momentul promovării îndeplineau inclusiv condiţia specializării solicitată pentru a promova la secţia penală a instanţei supreme)?
*Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii trebuie interpretată în sensul că permite instanţei naţionale să înlăture aplicarea unei decizii a instanţei de contencios constituţional, care interpretează o normă inferioară Constituţiei, de organizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inclusă în legea internă privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, normă interpretată în mod constant în acelaşi sens, de o instanţă de judecată timp de 16 ani?
*Conform articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiul liberului acces la justiţie include specializarea judecătorilor şi înfiinţarea unor completuri specializate la o instanţă supremă?
