Prima amintire pe care o am despre Marea Neagră e legată de lumina aurie puternic reflectată de suprafaţa apei şi de mirosul inconfundabil al unei dimineţi răcoroase de vară. Mai târziu, am asociat marea cu zecile de castele de nisip părăsite de micii constructori, apoi cu gustul sărat al apei pe care l-am simţit voit sau nu şi, după câţiva ani, cu plimbările lungi pe plajă.
Acum, când Marea Neagră este „o destinaţie de vacanţă”, mă trezesc enumerând tot ce nu merge bine pe litoralul nostru. În ciuda listei negre pe care am facut-o şi anul acesta, 1 iunie m-a prins la Mamaia, cu speranţa că o voi găsi mai „sănătoasă” decât anul trecut.
Mamaia – staţiune cu „stil minimalist”
Primul lucru care m-a lovit, cum am pus piciorul în staţiune, a fost atmosfera diferită de cea pe care o ştiam. Fosta perlă a litoralului era, în prima zi oficială de vară, la fel de pustie precum o staţiune balneară pe timp de iarnă. Faleza nu mai gemea de oameni care se ciocneau în trecere unii de alţii, prin terase şuiera nestingerit vântul şi multe dintre spațiile comerciale zăceau încă uitate. Unele mai decolorate decât altele, hotelurile au deschis timid uşa recepţiei, fără însă a da pe dinafară de locatari. Mergând spre centrul staţiunii, aerul primăvăratic al Mamaiei, de pregătiri intense, este „poluat” iremediabil de clădirea hotelului Histria. Demolat parţial la sfârşitul anului trecut, hotelul a mai rămas cu trei etaje, cărora le-au fost smulse faţadele şi care sunt acum bătute aspru de vânt, ploaie şi soare.
Coborând pe plaja presărată cu şezlonguri (inutil de multe), am constatat că devenise în sfârşit încăpătoare pentru toţi turişii care doreau să se plimbe, să alerge sau să se relaxeze pe malul mării. Mai mult, lipseau anunţurile stridente făcute la portavoce şi zumzetul continuu al unei mulţimi dornice să se descarce. De la intrarea în stațiune (dinspre Constanţa) și până după camping, respirai liniște. Plaja, m-aș aventura să spun, era chiar curată, împroșcată izolat cu cochilii uriașe de melci și scoici, în timp ce malul apei era punctat cu meduze de dimensiuni felurite, „probabil din cauza ploilor din larg”, îşi dă cu presupusul un turist.
Deşi era aproape de prânz, soarele era zgârcit cu cei câțiva entuziaști îmbrăcați sumar care se prefăceau că nu simt vântul pătrunzător. Apa destul de rece (avea în jur de 17 grade), nu i-a împiedicat însă pe veșnicii teribiliști să se arunce bucuroși în valuri. Printre ei, un labrador negru se grăbeşte să îşi salveze stăpâna din ghearele apei albastre, dar se întoarce spăşit la mal, constatând că ea nu tânjea să fie salvată.
Înghesuială la 500 de metri în larg
Din 2004, de când a fost inaugurată telegondola, nu îmi amintesc să se fi produs schimbări majore în Mamaia. Tot ce s-a făcut au fost „reabilitări”. Cu excepţia lui 2012, desigur, când ţărmul mării a fost împodobit cu o pasarelă nou-nouţă. Aflată la aproximativ 400 de metri de bătrâna pasarelă din beton, cea nouă, construită pe o structură metalică, se întinde până la stabilopozii plasați la aproximativ 500 de metri de ţărm, unde are şi un ponton pentru vase de agrement. Cu balustrade albe, băncuţe şi stâlpi de iluminat, pasarela i-a atras rapid pe primii turişti ai verii. În 1 iunie, o pancartă cu litere de-o șchioapă anunţa că ar fi fost inaugurată chiar în ziua respectivă. Cu toate acestea, era închisă, iar ziua inaugurării tăiată cu negru. Marele eveniment a avut loc în cele din urmă în 4 iunie, cu un puhoi de oameni, aşteptând la coadă să prindă un loc în vaporaşele ce ofereau plimbări gratuite pe mare.
Odată cu venirea weekendului s-a spulberat şi iluzia unei staţiuni liniştite. Comercianţii au apărut parcă de nicăieri şi au deschis fiecare chioşc, iar mulţimea a început să curgă pe faleză, spre bucuria hotelierilor. „La mine e plin!”, se laudă administratorul unui hotel de trei stele din centrul staţiunii. Încurajaţi de vremea bună, dar şi de preţurile scăzute practicate în extrasezon, românii au năvălit în Mamaia.
Preţuri bune la cazare şi cele trei tipuri de mâncare
Preţurile la cazare sunt, la unele hoteluri, la jumătate faţă de mijlocul verii. Dacă la 2 stele cazarea costă în jur de 100-130 de lei pentru două persoane într-o cameră dublă, la un hotel de 3 stele veți plăti pentru același tip de cameră de la 120 de lei până la 200 în funcție de facilități (mic dejun, piscină, vedere la mare/lac, parcare). Dacă hotelurile comuniste recent-mobilate nu vă mai satisfac, vă puteți caza la 4 stele, unde va trebui să scoateți din buzunar între 200 și 500 de lei.
Mâncarea în Mamaia e, ca și până acum, de trei tipuri: mâncare la suprapreț, mâncare bună la suprapreț și mâncare de cantină. Pe prima o găsiți la terasele mari unde după ce v-ați așezat la masă trebuie să așteptați mai întâi ca ospătarii să se hotărască a cui este masa respectivă. Aici plătiți în jur de 45 de lei pentru două băuturi și două feluri de mâncare din care vă săturați dacă aveți între 13 și 20 de ani și sub 50 de kg. Noroc cu nelipsitele clătite uriașe, gogoși înfuriate, fițoase sau alte gustări „sănătoase” care vă strigă din stradă. La terasele cu pretenții, lăsați peste 60 de lei, dar nu mai aveți nevoie de fițoșică.
Dacă sunteți amatori de muzică lăutărească, puteți mânca bine cu doar 15-16 lei de persoană la o terasă tradițională românească și asculta în același timp pe Nelu Ploieșteanu live. Mâncarea de cantină o găsiţi la autoservire şi este cea mai ieftină din staţiune. Există însă şi un al patrulea tip de local, o combinaţie între autoservire şi terasă mare, pe care îl găsiţi de obicei în zonele mai puţin aglomerate. Atenţie însă la negustorii care afişează preţuri per 100 de grame. Unii dintre ei cântăresc alimentul (inclusiv carnea) înainte de a fi preparat, când evident are o greutate mai mare. Astfel, puteţi plăti în jur de 35 de lei pentru un fel de mâncare puţin consistent.
Ieftin la telegondolă şi liber la cazino
La capitolul relaxare, vă puteţi baza liniştiţi pe telegondolă, care deşi are un program afişat între 10 şi 18, funcţiona sâmbătă, 2 iunie, la ora 23. Preţul unui singur drum (dus) este de 10 lei. Pe plajă trebuie să scoateţi din buzunar între 15 şi 20 de lei, în funcţie de „ambianţă”, numai dacă vreţi să staţi pe şezlong. Pentru diversitate, puteţi face o plimbare prin Constanţa. Bătrânul cazino este deschis publicului zilnic, între 10 şi 18, iar intrarea este liberă. Pentru a nu pleca dezamăgiţi însă, încercaţi să nu vă creaţi aşteptări foarte mari. Clădirea este în renovări din octombrie anul trecut şi se preconizează că reabilitarea va dura câţiva ani. Va satisface însă curiozitatea celor pasionaţi de arhitectura începutului de secol XX.
Hotelul Histria nu a scăpat încă de echipele de muncitori, aşa că arată astfel:
Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-ne un like pe pagina noastră de Facebook.
