Tramvai pe linia 1 din București, actuala linie inelară a capitalei
Într-un oraș întins ca un disc în mijlocul câmpiei, liniile circulare de transport în comun, care dau roată metropolei, sunt o adevărată binecuvântare pentru locuitori. Motivul este simplu: nu mai trebuie să schimbi o mulțime de mijloace de transport ca să ajungi dintr-un punct al orașului în unul diametral opus și, pe deasupra, eviți zona centrală care devine tot mai aglomerată. Însă vreme îndelungată bucureștenii au fost nevoiți să se mulțumească doar cu amintiri despre liniile inelare.
Prima linie circulară s-a înființat în capitală în timpul regimului comunist, în anul 1959. La acea dată, Întreprinderea de Transport București a lansat un traseu inelar pentru autobuze: linia numărul 33, numită ulterior 133.
Ruta avea o lungime de 11,6 kilometri, iar circulația se făcea în ambele sensuri, intersectând multe linii dispuse radial. Astfel se făcea legătura directă între numeroase cartiere ale orașului, iar bucureștenii nu mai erau obligați să treacă prin centru, pe la Piața Unirii, pentru a schimba mijloacele de transport.
„Platformele industriale și cartierele se dezvoltau radial”
Apoi, în 1966, traseul mai vechii linii de tramvai 26 s-a modificat, transformându-se în prima linie de tramvai inelară.
La origine, tramvaiul 26 mergea pe următoarea rută: Piaţa Leul – Şoseaua Panduri – Bulevardul Tudor Vladimirescu – Şoseaua Viilor – Calea Şerban Vodă – Strada Lânăriei – Splaiul Unirii – Şoseaua Mihai Bravu – Şoseaua Ştefan cel Mare – Bulevardul Ilie Pintilie – Strada Clopotarii Vechi – Strada Sevastopol – Strada Buzeşti – Bulevardul Dinicu Golescu – Şoseaua Orhideelor – Şoseaua Grozăveşti – Piaţa Leul.
Linia inelară 26 (marcată cu roșu) într-o hartă din anul 1970 / Imagine: ITB, rosetti61 Tram Club
Istoricul Emil Boboescu este de părere că liniile inelare din București au apărut ca urmare a dezvoltării fabricilor din capitală și a ridicării unor noi zone rezidențiale: „Dacă ne uităm pe o hartă din acel moment observăm faptul că majoritatea platformelor industriale și noile cartiere de locuințe începeau să se dezvolte radial, creând astfel necesitatea apariției unor linii de legătura între toate aceastea. Probabil ideea a fost ca un călător să nu mai aibă nevoie de a trece prin varii mijloace de transport pentru a ajunge de la un punct A la un punct B, ce se aflau în cartiere opuse în capitală”.
Linia inelară de tramvai a rezistat timp de vreo 20 de ani, până pe la jumătatea anilor ’80. Undeva prin 1986 ruta circulară 26 a fost desființată.
O hartă a traseelor din 1966 /Imagine: ITB, Tram Club
„O linie inelară a fost, este și va fi necesară”
Căzută în uitare, cei care își mai aminteau de ea, întotdeauna cu nostalgie, erau tot mai puțini. Dar în iulie 2011 s-a produs o schimbare importantă: după 25 de ani, traseul inelar a înviat, dar cu alt nume: linia numărul 1. Singurul terminal al său este la „Poșta Vitan”, unde vatmanii se odihnesc între curse.
Tramvaiele 1 circulă de la „Poșta Vitan”, pe Calea Vitan, Șoseaua Mihai Bravu, Șoseaua Ștefan cel Mare, Bulevardul Iancu de Hunedoara, Șoseaua Nicolae Titulescu, Pasajul Basarab, Șoseaua Orhideelor, Bulevardul Vasile Milea, Bulevardul Timișoara, Șoseaua Progresului, Strada Dr. Constantin Istrate, Șoseaua Viilor, Calea Șerban Vodă, Bulevardul Gheorghe Șincai, Strada Nerva Traian, Bulevardul Octavian Goga, „Poșta Vitan”.
Traseul liniei 1 este lung de 21,4 kilometri, are 42 de statii și este străbătut în 92 de minute.
Actualul traseu al liniei inelare 1 / Imagine: RATB
„Părerea mea, ca istoric dar și călător și cetățean al Bucureștiului, este că o linie inelară a fost, este și va fi necesară într-un oraș ce se dezvoltă așa cum am putut vedea în ultimii ani, atât ca dimensiune, cât și ca populație. O astfel de linie trebuie să existe”, mai spune Boboescu.
Bucureștiul nu a inventat el liniile inelare: Viena este celebră pentru frumoasele tramvaie care circulă pe Ringstrasse, strada inelară ce cuprinde centrul orașului.
