Era prin 2005-2006 când am asistat la o slujbă de duminică la o biserică din cartierul Rahova din București. La finalul slujbei, unul dintre preoții parohi ai bisericii – cel mai în vârstă dintre ei, un bătrân cu părul alb, îmbrăcat într-un patrafir aurit, a venit în fața mulțimii de credincioși ca să țină predica duminicală.
Nu mai țin minte care era contextul, dar la un moment dat a început să vorbească despre homosexuali. „Și animalele au mai multă minte decât acești oameni!”, a tunat el, în timp ce în jurul meu mai multe femei au început să forfotească de mânie și să scoată vaiete dezaprobatoare.
S-au uitat în pământ și au scuipat cu scârbă.
Am revenit la aceeași biserică duminica trecută, în prag de referendum. Preotul care a ținut predica nu mai era bătrânul cu părul alb, ci un părinte mai tânăr. Când a început să vorbească despre referendum, mi-am dat seama că ceva se schimbase: homosexualii nu mai erau „oameni care au mai puțină minte decât animalele”, ci „minorități sexuale”. Un pas înainte spre decență în discursul public, mi-am zis.
Într-adevăr, în următoarele 10-12 minute de predică, preotul paroh a păstrat un limbaj cuviincios, iar credincioșii nu au mai scuipat pe jos și nu s-au mai închinat cutremurați când au auzit vorbindu-se de „persoane cu altă orientare sexuală”.
Anii 2005-2006 păreau mult rămași în urmă. Pe un ton politicos, reprezentantul bisericii le-a spus oamenilor că trebuie să meargă la referendum și să voteze „Da” și să încerce să îi convingă pe alții că este datoria lor să vină la urne și să voteze cum îi îndeamnă conștiința.
Însă sub toată această politețe și decență impuse de societatea (încă) modernă în care trăim nu se ascunde decât aceeași intoleranță pe care Biserica Ortodoxă Română a arătat-o mereu față de minoritățile sexuale. Homosexuali, lesbiene, bisexuali, transgenderi – BOR nu poate să vadă în acești oameni altceva decât niște „păcătoși”.
„Vreau să se știe clar că Biserica nu a avut, nu are, și nu va avea nimic cu cei care au o altă orientare sexuală, ci Biserica îi așteaptă cu brațele deschise la toate tainele Bisericii și la slujbele pe care aceasta le săvârșește. Biserica, prin faptul că susține referendumul pentru familia formată din bărbat și femeie, nu discriminează pe nimeni”, a spus preotul.
Și a continuat: „Însă Biserica va condamna și va fi foarte fermă în ceea ce privește păcatul. Așadar, plecăm de la principiul că urâm păcatul, dar iubim pe păcătoși. Aceasta este atitudinea Bisericii și atitudinea pe care o susținem. Nu avem nimic cu nimeni, nu condamnăm ca persoană pe nimeni. Dar nu putem să ne lăsăm noi, o majoritate, să ni se impună dorința unei minorități”.
Însă simpul fapt că spui despre cineva că este „păcătos” nu înseamnă că l-ai și condamnat în mintea ta?
Până la urmă, de ce sunt „păcătoși” acești oameni? Pentru că așa scrie în Biblie, aceeași carte care mai spune că homosexualii trebuie omorâți. Da, așa spune, chiar dacă pot să bag mâna în foc că niciun preot din nicio biserică din România nu a vorbit duminica trecută la predica duminicală despre acest pasaj inuman din Cartea Sfântă.
Iată-l: „Leviticul, Capitolul 20 Pedepse pentru păcate (…) 13. De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire și să se omoare, că sângele lor asupra lor este”.
Bineînțeles, conform Bibliei, nu doar homosexualii trebuie omorâți, ci și cei care își vorbesc de rău părinții, femeile și bărbații adulteri. Scrie negru pe alb în același capitol. Iar exemplele pot continua.
Cam la asta am ajunge dacă ne-am ghida după niște idei de acum 2.000 de ani.
Măcar unele biserici creștine (sute, la nivel mondial, și de pe toate continentele; găsiți mai multe informații aici) au renunțat să mai țină cu dinții de aceste dogme și i-au primit cu adevărat în mijlocul lor pe toți cei cu alte orientări sexuale. Cu deschidere și sinceritate, acceptându-i exact așa cum sunt. Nu cu veșnica ipocrizie a BOR care face false distincții cum că iubește păcătoșii, dar urăște păcatul.
Nu, pentru toate aceste biserici, acești oameni nu sunt păcătoși. Sunt pur și simplu oameni.
