Greșeli în manualul de istorie. Michelangelo a fost rebotezat, regii au fost ”investiți” de Dumnezeu

Un profesor de istorie a remarcat o serie de greșeli în manualul care va fi folosit de elevii de clasa a VI-a din România.

În acest an, pentru manualele claselor I, a-II-a și a VI-a, Ministerul Educației a schimbat metoda de realizare. Astfel, nu se mai face licitație publică, ci se editează toate la Editura Didactică și Pedagogică, aflată în subordinea ministerului. Procedura implică și obținerea unui aviz favorabil din partea mediului universitar.

Anul acesta, elevii vor învăța pe baza manualului propus de Magda Stan, care a obținut cel mai mare scor în clasamentul alcătuit de Editura Didactică și Pedagogică. Profesorul care a identificat erorile din manualul Magdei Stan este Stan Stoica (numele Stan purtat de cei doi este o coincidență; mai mult, în cazul doamnei este numele de familie, în cazul domnului este prenumele).

Stan Stoica a participat și el la concursul pentru alegerea manualului de istorie pentru clasa a VI-a, dar ministerul a descalificat proiectul său de manual.

Iată ce greșeli sau exprimări stângace a identificat Stan Stoica în manualul câștigător:

1. Nume scris greșit: Michelangelo este trecut ca fiind Buonarotti, nu Buonarroti, cum este corect. Este scris greșit de cel puțin 7 ori, la paginile 26, 30 și 31;”

2. Trimiteri către hartă inexistentă: “la pagina 17, elevii au ca sarcină de lucru: „pe baza hărții D, de la pagina 14… realizați…”. La pagina 14 nu există vreo hartă;”

3. Trimiteri către aplicații care nu se referă la tema în discuție: la pagina 18, după ce vorbește despre incași și marele Inca, există o trimitere către Aplicația 1, pag. 19. Însă aplicația 1 de la p. 19 se referă la Cristofor Columb și la azteci, nu la incași;”

4. Cuvinte folosite greșit: La pagina 53, Activitatea 1 D, este folosit greșit cuvântul „investit”, în loc de „învestit”. „Dumnezeu i-a investit pe regi…”. Poate fi o greșeală a traducătorului din Bossuet, însă chiar și în acest caz autorul ar fi trebuit să corecteze.”

5. Titlul unei lucrări scris greșit: La pagina 67, în loc de Candid sau optimismul, autorul a scris Candid sau optimistul;”
(…)



6. Exprimarea greșită a unor repere cronologice: Pagina 76: „între anii 1793 și 1794”; pagina 88: „între anii 1814 și 1815” și „între anii 1870 și 1871”. A se observa că între acești ani… nu există nimic. Corect era „în anii…”

7. Ani redactați greșit: La pagina 45, Aplicația 1, activitatea (e), vorbind despre Actul de supremație, este dat anul 1543, în loc de 1534, cum apare, corect, de mai multe ori în lecție;

8. Denumire geografică scrisă greșit: La paginile 48 și 56, munții „Urali” (greșit), în loc de „Ural” (corect);”

9. Autorul recapitulează teme pe care de fapt nu le-a tratat în lecții. La recapitularea de la pagina 56 introduce o temă nouă, clarobscurul în pictură, despre care de fapt nu a vorbit până atunci;

10. Utilizarea greșită a unor temeni: Autorul relativizează termenul „document”, trecând sub această categorie, pe tot parcursul manualului, inclusiv texte aparținând unor istorici (ex. p. 51, un text din istoricul Aurel Decei este „document”). Când le predăm izvoarele istorice, la clasa a V-a, ei află că documentul este altceva”.

11. Termeni explicați greșit:

a. La pagina 26, lecția Renașterea: geneza spiritului european, termenul „perspectivă”, din domeniul picturii, este explicat la dicționar ca fiind un „procedeu geometric care permite redarea, într-o pictură, a impresiei de profunzime…”. De văzut DEX-ul;
b. La pagina 34, cuvântul erezie este explicat ca „necredință”, când de fapt înseamnă o credință greșită, strâmbă, alterată; din nou la pagina 40: „ca să lupte împotriva celor pe care îi considera necredincioși (sau eretici)”;

12. Multe surse istorice sunt… create de autor! Este un lucru privit îndeobște ca fiind grav, în breasla istoricilor, chiar dacă este un manual școlar. Argumente:

a. Prea multe surse istorice scrise sunt redate fără a se respecta forma inițială a textului. Așa cum menționează autorul, sunt adaptări ale unor texte care constituie izvoare istorice (vezi p. 19, 22, 33, 37, 41, 55, 69, 71, 79). Ideea de a adapta textele unor izvoare istorice sau ale unor istorici nu poate fi justificată, mai ales atunci când devine o regulă, și nu o excepție! Munca unui autor tocmai în asta constă: să caute cele mai potrivite texte, care să folosească scopului didactic urmărit. Nu să le creeze!

b. La pagina 51, Activitatea de învățare 1, autorul prezintă „documentul A”, un fragment compact dat ca fiind din Aurel Decei, Istoria Imperiului Otoman. În fapt, este un text alcătuit din fragmente de fraze și propoziții ale marelui istoric care se găsesc răspândite pe zeci de pagini, în ediția din 1978 a lucrării (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, paginile 159-197). Dacă la alte surse autorul a scris măcar „adaptare”, sau „după…”, procedee oricum discutabile, aici precizarea lipsește. Manualele de istorie de până acum, atunci când dădeau un fragment dintr-un izvor istoric sau dintr-un comentariu al unui istoric, marcau întreruperile de text prin puncte, paranteze etc.
c. Alte surse apar cu mențiunea „după” (ex. „după Eanes Gomez…”, pagina 13, plus multe altele). Sunt și acestea adaptări ale unor texte istorice? Nu se specifică nicăieri.



13. Surse fără … sursă: p. 29; unui text dat ca sursă istorică nu i se precizează… autorul. Într-o paranteză scrie doar „Despre cartea tipărită”; la fel la pagina 41, la sfârșitul unei surse istorice despre Walter Milne scrie doar „Despre Walter Milne”. Nimic despre autorul textului sau despre lucrarea sau sursa de Internet (eventual) din care a fost preluat.”

14. Evaluările conțin sarcini imposibil de îndeplinit sau evaluează achiziții pe care autorul nu le-a format:
a. La pagina 98, Evaluare, Subiectul 3, este inclusă o informație care nu se regăsește în lecții: „Devine stat independent în 1830”. Autorul vrea ca elevii să știe că Grecia este acest stat, însă nu le-a spus niciodată acest lucru.
b. La pagina 102, Evaluare finală, Sarcina 6, autorul cere ca pe baza hărții A (Statele latino-americane în sec. al XIX-lea) elevii să numească două state coloniale față de care popoarele latino-americane și-au proclamat independența”. Însă pe hartă este imposibil să citești cu ochiul liber care sunt aceste state! Harta nu se regăsește nici la sfârșitul manualului.”

15. Greșeli la redactarea unor sarcini de lucru: La pagina 35, Aplicația 2 de la Studiul de caz Giordano Bruno și Galileo Galilei, elevii au ca sarcină să completeze, „pentru fiecare dintre cei trei astronomi”. De fapt, sunt doar doi, cei cărora le este dedicat studiul de caz. Profesorii și elevii nu vor ști la care al treilea se referă autorul.

16. Concepte istorice de bază explicate imprecis, vag, derutant, simplist: Umanismul este definit (p. 28) ca fiind „o mișcare culturală și științifică din vremea Renașterii care a susținut importanța dezvoltării omului ca ființă liberă, responsabilă și educată precum și a umanității în general”.

Profesorul a alcătuit și o listă de deficiențe, omisiuni, neclarități și formulări inadecvate, în opinia sa, pe care o puteți consulta AICI.

Manual cu aviz universitar, dar Facultate de Istorie a Universității București nu a fost aleasă pentru analiză

Potrivit hotnews.ro, Societatea de Științe Istorice din România a început analiza acestui manual unic de istorie.

Președintele societății, Bogdan Murgescu, a declarat pentru sursa citată că “experiența arată că o analiză temeinică, realizată cu echilibru și profesionalism, poate evidenția și alte aspecte”. “Îmi exprim stupoarea cu privire la nonșalanța cu care directoarea Editurii Didactice și Pedagogice evocă avizele „din partea mediului universitar”, în condițiile în care cel puțin la Facultatea de Istorie a Universității din București nu a fost înregistrată nici o solicitare oficială de expertiză”, a declarat Murgescu.

Directorul Editurii Didactice și Pedagogice este Maria Nistor, care a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, că acuzațiile venite de la domnul Stan Stoica sunt, de fapt, ”pseudoacuzații, din partea unor autori care aveau manuscrisul declarat admis, însă au primit aviz științific nefavorabil din partea mediului universitar”.

Iată ce a declarat Maria Nistor, directoarea Editurii Didactice și Pedagogice:



“În ce privește manualul de istorie, au pornit niște pseudoacuzații din partea unor autori care aveau manuscrisul declarat admis, însă au primit aviz științific nefavorabil din partea mediului universitar. Și ulterior, când s-a mai întrunit o comisie pentru a vedea dacă acele avize științifice nefavorabile la 3 din cele 4 manuale de Istorie sunt cumva date în mod eronat, s-a certificat faptul că și acele avize nefavorabile erau până la urmă reale.

Deci nu putem spune că manualul de geografie, care va fi retipărit integral și pentru care ne cerem scuze public toți cei implicați și m-aș bucura ca același lucru să facă și autorii, și evaluatorii, pentru că discutăm de o culpă comună, seamănă cu manualul de Istorie, din punct de vedere al greșelilor.

În afară de Buonarroti scris greșit și de o imagine care s-a decalat cu 2 pagini, atunci când tehnoredactorii au pus Cuprinsul și imnul României, nu putem discuta de greșeli la Istorie.

Ceea ce autorii fac este o campanie de decridibilizare instituțională. Au fabricat greșeli și nu au citit cu atenție cerința. De exemplu, spun că trimiterea la cerință făcută pentru azteci, nu pentru mayasi, sau ceva din această categorie, ori trimiterea la aplicație se face la finalul paragrafului, unde, de fapt, discutăm de mayasi, incasi, azteci. Am deconstruit.

Apoi: legea pentru promovarea Adevăratei religii, 1543. Ei o confundă, în interpretarea lor, cu ceea ce apărea anterior, cu legea lui Henric al VIII-lea din 1534.

Discutăm de Giordano Bruno și de Galileo Galilei, după care se solicită un reprezentant modern la analiză și există o fișă de analiză. Autorii, care au și ei frustrarea lor și este îndreptățită, din moment ce au muncit la un manuscris și acesta nu este declarat admis, consideră că nu s-a numărat corect și că de ce vorbim de 2, nu de 3.

Păi numărați nominal, plus încă unul, din care avem o categorie cu titlu de exemplu, avem 3, în orice limbă, în orice țară.

Mai există pseudoacuzația că anumite hărți sunt mici. Păi, evident, avem și noi un caiet de sarcini, trebuia să încapă toate în pagină și discutăm despre o hartă care este mică. Se pare că acești domni, mai ales domnul Stoica Stan, consideră că elevii nu o să poată să urmărească pe hartă statele coloniale. Ori statele coloniale de care se vorbește în America de Sud sunt Spania și Portugalia, care nici măcar nu se află în America de Sud.

Există pseudo-acuzația că au fost fabricate surse. Păi, avem de-a face cu niște texte suport, de exemplu, Acropolele, 3 propoziții de descriere pentru Acropole. În paranteză scrie: despre Acropole. Care este fabricarea sursei? Să fabrici o sursă înseamnă autor, sau izvor istoric cu autor anonim, după care dai un titlu, și toate cele. Îi rog să facă o evaluare pertinentă și nu doar o pseudoevaluare malițioasă a manualului de istorie.

De asemenea, se spune că programa nu a fost respectată 100%, de aceea acest manual care a avut aproape 98 de puncte ar fi trebuit din start declarat respins. Vă invit pe toți să citim ordinul ministrului 5.645 din 12.12.2017 unde se spune foarte clar că vorbim de o viziune a programei, și nu mai există acel criteriu din anii precedenți că programa trebuie respectată 100%. Din contră, se precizează că programa se va adapta nevoilor elevilor. De asemenea, faptul că nu apare Voltaire, care apare în programă, nu este chiar condamnabil, pentru că poate să apară în varianta digitală, interactivă”.

Greșelile din manualul de geografie, recunoscute și de minister:

Reamintim și scandalul iscat în jurul manualului de geografie de clasa a VI-a, unde au apărut erori chiar mai grave. Iată 11 dintre acestea:

1. Turnu Măgurele este greșit poziționat în locul Drobetei-Turnu Severin, pe harta care indică Traseul Dunării (pagina 50)

2. Marea Moartă este plasată pe hartă greșit, în loc de Marea Roșie

3. Harta nu reprezintă Sudanul de Sud, deși a devenit țară independentă din 2011

4. Insula Ascension este greșit scrisă “Asuncion”, făcându-se confuzie cu capitala Paraguayului.

5. Insula Tasmania este greșit numită “Vanuatu”, deși pe hartă apare și Vanuatu corect scris și la locul real

6. Guiana Franceză este scrisă cu “i”, în timp ce Guyana apare corect, cu “y” (asta deși cele două denumiri apar corect în altă hartă, la pagina 13).



7. Insulele Falkand în loc de Insulele Falkland (denumire care apare, totuși, în forma corectă, cu doar o pagină înainte).

8. Atât Londra, cât și Paris sunt prezentate ca “al treilea oraș european”, la capitolul “Mari orașe europene”. De altfel, pe pagina 60 sunt prezentate 5 orașe, însă fără o ordine predictibilă. Astfel, elevii află informații despre Moscova – cel mai mare oraș european, care este urmat de Londra – prezentat de manual ca “al treilea oraș european ca număr de locuitori”, apoi este prezentat Berlinul – “al cincilea oraș european”, precedat în manual de Roma – “al optulea cel mai mare oraș european”, iar lista de la această lecție se încheie cu Paris – indicat ca “al treilea cel mai mare oraș european”.

9. Regiunea industrială Ruhr este greșit scrisă Rhur, deși râul apare scris corect, în aceeași hartă de la pagina 71.

10. Orașul Krasnoiarsk este scris Krasniarsk (harta de la pagina 75).

11. Munții Iablonovâi apar pe harta de la pagina 75 cu numele Iablonoy.

Dan Arsenie
Jurnalist GreatNews, Dan Arsenie lucrează în presa centrală din 2007 şi a scris pentru publicaţii ca Evenimentul Zilei, realitatea.net şi Yahoo News România. Scrie cu pasiune reportaje şi portrete jurnalistice şi acordă o atenţie ridicată promovării oamenilor frumoşi şi a locurilor frumoase din România.