Biserica reformată din Sibiu, cu Vârful Negoiu în spate Foto: Camil Ghircoias
Nu m-aș muta niciodată din București. Nu că-mi place prea tare orașul, dar ceva din sentimentul de a fi „în miezul lucrurilor” s-ar pierde definitiv dacă aș pleca de-aici. Însă după ce mi-am petrecut ultimele zile vorbind cu oameni care au decis să se decupleze de la aparatele care-i țin legați de capitală am reușit să-mi fac o imagine despre ce înseamnă viața departe București. Nu mă grăbesc să-mi fac bagajele, dar am priceput ce i-a făcut pe câțiva dintre noi să spună „Gata, plec de-aici”.
La prima vedere, motivele care i-au îmboldit să plece par mărunte: ce-i așa de rău că auzi mereu vrajba dintre vecinul de deasupra și consoarta lui? Chiar dacă ține mai mult de o iarnă. Te obișnuiești. Și ce mare chestie că puștanii de cartier trag de două ori pe săptămână câte o beție în scara blocului? Dar mi-a picat fisa când mi-am imaginat cum ar fi să nu mai aud, măcar o noapte, sforăitul vecinului de dedesubt.
Oana B. are 28 de ani și pe ultimii zece i-a petrecut în București. În timpul ăsta s-a mutat de vreo șase ori, în chirie sau în gazdă, singură sau cu prieteni, în zone „întunecoase” de pe Bulevardul 1 Decembrie sau în cartiere frumoase și centrale precum Dr. Felix. În ultima perioadă a locuit cu soțul ei într-un apartament de două camere din zona Titan. Plătea o chirie de 300 de euro, iar restul cheltuielilor (întreținere, lumină, Internet, cablu TV și telefon fix) ajungeau la 500 de lei pe lună. Transportul înghițea în jur de 200 de lei lunar (două abonamente la metrou plus taxiuri de aproximativ 150 de lei).
După ce s-a căsătorit la sfârșitul anului 2010 a apărut ideea mutării la Sibiu, orașul în care s-a născut, chiar dacă asta însemna să părăsească un loc de muncă foarte bun: „Deși salariul era destul de atractiv, presupunea foarte multe deplasări. Fapt apreciat la început dar care pe termen lung s-a dovedit a fi obositor, mai ales pentru cineva care își dorește să întemeieze o familie la un moment dat”.
„M-am săturat ca ziua mea să aibă automat 22 de ore”
Din dorința de a avea o familie sănătoasă, departe de București, a decis să se mute ceva mai la nord:„Bucureștiul a fost un oraș ideal pentru studenție și pentru primul job. Însă în momentul în care m-am mai liniștit și când mi-am pus problema întemeierii unei familii, dintr-o dată a devenit nesatisfăcător”.
Unul dintre cele mai iritante aspecte la București era că pierdea prea mult timp cu mersul până la serviciu: „M-am săturat ca ziua mea să aibă automat 22 de ore. Oricât de mult mi s-a spus că timpul de „călătorie” până la serviciu poți să îl folosești într-un mod folositor – citit, ascultat muzica, audiobook-uri, cu timpul, în cei aproape șase ani de activitate profesională, mi s-a luat de ascultat muzică și audiobook-uri. Și să îl văd eu pe ăla care citește în metrou la 8:40 dimineața spre Pipera mai mult de un an. Poate alții reușesc. Dar eu, cu timpul, poate și din cauza înaintării în vârstă, mi-am pierdut răbdarea să mai fac acest lucru”, povestește Oana.
Seara, aceeași problemă: pleca pe la 18:30 de la muncă și nu prea îi mai rămânea timp pentru altceva: „Dacă îndrăzneam să mai ieșim și în oraș la cină sau să ne vedem scurt cu prietenii ajungeam mult după nouă acasă. Motiv pentru care în ultimele luni chiar rărisem întrevederile cu prietenii pentru că ne simțeam foarte obosiți”.
„Doream să stau la casă. Eu așa fusesem crescută: cu grădină afară, cu flori în curte unde aveam loc să mă joc și cu ceilalți copii. Fără vecini pe care să îi aud certându-se noaptea de parcă aș locui cu ei în casă, deși ei erau la două etaje sub mine; fără muzica proastă dată tare, cu boxele scoase pe geam vara să audă toată lumea frumusețea de manea; fără înghesuială oricunde mergeam; fără să mă uit la geantă din două în două secunde; fără să mă inunde vecinul de sus”, explică ea.
„Sunt mai liniștită, fac sub 40 de minute dus-întors până la serviciu”
Acum, deja au trecut primele săptămâni de acomodare cu noul oraș. Mutarea a devenit posibilă în momentul în care Oana, tot căutând pe BestJobs, și-a găsit un loc de muncă în Sibiu: „Am căutat câteva luni, dar până la urmă am reușit. Salariul este mai mic decât cel din București cu aproximativ 25%, dar momentan și cheltuielile sunt mai mici. Oricum, argumentele în favoarea mutatului la Sibiu au fost mult mai multe. Chiar dacă acum câștig mai puțin măcar sunt mai liniștită, fac sub 40 de minute dus-întors până la serviciu, într-un trafic foarte ordonat, spre deosebire de București. Stau la casă într-un cartier liniștit cu un câine în curte pe care mi-l doream de foarte mult timp. Seara am timp să ajung acasă, să mă schimb, să mănânc, după care să ies cu prietenii sau să petrec timpul cu familia. Suntem mai liniștiți și mai zâmbitori”.
În prezent locuiesc la părinții Oanei într-o casă suficient de mare, într-un cartier aflat la 20 de minute de centru. Dar din toamnă vor să se mute într-o locuință a lor. Oana apreciază că atunci cheltuielile cu gazele, lumina, Internetul și cablul TV vor fi la nivelul celor din București deoarece prețul gazului la casă este mai mare decât la bloc.
Dar Sibiul are alte avantaje majore: este curat, are școli bune, oamenii sunt deschiși, spune tânăra. Și nici nu riști să te plictisești: „Suntem foarte norocoși pentru că Sibiul este un oraș cultural cu festivale de teatru, de jazz și multe altele, cu târg de Crăciun, cu concerte, spectacole și multe cafenele”.
„Știu că sunt oameni care nu și-ar putea imagina să trăiască în alt oraș în afară de București. Depinde foarte mult la ce punct ești în viață. Dacă vrei să mai copilărești, dacă ai o afacere de succes sau o situație materială extraordinară să îți poți permite să stai în cele mai bune cartiere, să îți trimiți copiii la cele mai bune școli, dar să te asiguri că rămân cu picioarele pe pământ și că mediul nu îi schimbă prea mult, dacă ai destul timp pentru copiii tăi să îi crești așa cum îți dorești, dacă te uiți în oglindă și spui da, sunt fericită cu ce am, atunci probabil nu este nicio problemă să rămâi în capitală. Însă mai sunt și oameni care, deși au un job bun și prieteni, după un timp simt că Bucureștiul este prea aglomerat, prea poluat și prea nimicitor pentru spirit”, completează Oana.
Foto: Gaby4j Wikimedia Commons
„La multinaționale există posibilitatea de a lucra de acasă permanent”
Un plan asemănător are Cristina M., o tânără de 26 de ani care locuiește în București de șapte ani și jumătate. În prezent lucrează într-o multinațională unde are un salariu de 3.600 de lei. Viitorul ei soț, Mihai C., lucrează în vânzări și câștigă 2.100 de lei lunar.
După ce a stat în chirie o perioadă de timp, Cristina a făcut un credit prin programul „Prima Casă” și a cumpărat o garsonieră pentru care plătește o rată lunară la bancă de 245 de euro. Cheltuielile lunare cu întreținerea, lumina și Internetul se ridică la aproximativ 250 de lei. Pe transport (abonament la metro plus taxiuri) se duc în fiecare lună alți 85 de lei.
Deși cei doi se descurcă în București, se gândesc serios să se mute din capitală și să se stabilească în Câmpulung Muscel unde Mihai are o casă cu două camere în centrul orașului. Dacă s-ar muta aici ar putea să își închirieze garsoniera, ceea ce le-ar aduce un venit în plus. Cheltuielile cu întreținerea, lumina, gaze și Internet ar rămâne cam aceleași, crede Cristina.
„Ideea e să-mi păstrez jobul și să lucrez de-acasă de la Câmpulung. Nu să-mi găsesc un job acolo pentru că nu am cum să-mi găsesc. Dar cum la multinaționale există posibilitatea de a lucra de acasă permanent, ar merge”, povestește ea.
„Aș avea muntele aproape și aș putea oricând să plec să mă relaxez”
Prețurile mari din București sunt un motiv pentru care s-ar muta la Câmpulung, unde mâncarea și ieșirile în oraș la bar, cafenea sau restaurant ar costa mai puțin. În Câmpulung, toate ar costa mult mai puțin. „Ne-ar rămâne bani să mergem în străinătate de două-trei ori pe an, plus alte excursii în țară”, spune Cristina. Un alt motiv este oboseala adusă de cele două ore petrecute zilnic în mijloacele de transport în comun pentru a ajunge și a se întoarce de la serviciu.
„Dacă aș lucra de-acasă din Câmpulung aș avea muntele aproape și aș putea oricând să plec de-acasă să mă relaxez, să mă plimb. Din București, orice plecare în weekend necesită o sumă mare de bani, fie că te duci pe Valea Prahovei sau la Snagov”, continuă ea.
Iar viața de zi cu zi într-un oraș mic nu o sperie: „Oricum aș mai avea contact cu Bucureștiul: ar trebui să mai vin o dată pe lună ca să rămân în contact cu firma. Aș merge atunci la concerte, spectacole de teatru, de operă, aș ieși cu prietenii la o bere sau în club. Deci n-aș avea de ce să mă plictisesc”.
Piața muncii în Sibiu și Câmpulung
Bogdan Florea, director general al companiei de recrutare Trenkwalder, spune că absolvenții de facultate care vor să lucreze în Sibiu sau în Câmpulung Muscel au mari șanse să-și găsească un loc de muncă dacă sunt economiști, contabili, ingineri sau dacă au pregătire în domeniul administativ.
„În contextul actual, în ambele orașe menționate, cele mai multe locuri de muncă sunt în companii multinaționale din industria constructoare de subansamble auto. Companiile multinaționale, pe de o parte, și firmele cu activități în domeniul producției, pe de alta, au făcut destul de multe angajări în cursul anului 2011, evoluția acestora fiind direct legată de evoluția comenzilor în industrie și a exporturilor. Este cazul Sibiului, unde există multe astfel de companii, dar și al orașului Câmpulung Muscel, unde am putut remarca o ușoară creștere a ofertei de locuri de muncă în urma începerii activității de către companii noi, cu precădere din industria auto”, a declarat Florea pentru GreatNews.
Vârstnicii de la orașe se întorc de unde-au plecat: la țară
Sociologul Mircea Kivu spune că cea mai mare dificultate în privința traiului într-un oraș de provincie este lipsa locurilor de muncă: „De obicei, problema este că se găsesc mai puține locuri de muncă vacante în orașele mici. Dar în măsura în care își găsesc de lucru, mutarea în orașe mai mici este o opțiune”, consideră specialistul.
El completează că, la ora actuală, tendința în România nu este ca oamenii să se mute din capitală în orașe de provincie, ci din oraș la sat pentru că acolo traiul este mai ieftin: „Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică sunt mulți orășeni care se mută în mediul rural. Sunt oameni vârstnici, care au ieșit la pensie, iar oamenii se întorc de unde au plecat. De obicei au o casă bătrânească pe care o modernizează”.
