La împlinirea vârstei de 90 de ani, fostul suveran al României a susţinut un discurs în faţa Parlamentului României. Un discurs bine pregătit şi destul de direct, împănat însă şi cu pasaje metaforice.
Împreună cu istoricul Alex Mihai Stoenescu am încercat să vedem ce se ascunde în spatele principalelor pasaje din discursul de ieri al lui Mihai I. Printre rânduri, se poate citi dorinţa fostului suveran de a revedea România Mare şi încercarea de a induce în mintea oamenilor „nevoia de monarhie” în România de astăzi, crede Stoenescu.
Dacă reacţia în mare parte pozitivă din partea românilor era de aşteptat (manifestată pe străzi, dar şi pe reţelele de socializare), discursul a provocat o atmosferă atipică în Parlament. „O zi cum am vrea să mai avem în Parlamentul României”, nota o jurnalistă pe pagina ei de Facebook. Discursul a reuşit şi o altă performanţă rară în România: să-i dea ocazia regizorului Liviu Ciulei, decedat ieri, să fie plâns în linişte, fără zeci de televiziuni la căpătâi.
Am ales câteva dintre mesajele fostului rege şi le-am analizat pe rând. Cea mai dură remarcă a fost cea la adresa pretinsei intelectualităţi româneşti de astăzi.
„Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi”
Alex Mihai Stoenescu: Politica mondială, legislaţia internaţională nu ţine cont de realităţile istorice şi de unele tragedii naţionale. Ceea ce a spus fostul suveran astăzi e că suntem exact în situaţia Germaniei înainte de reunificare. Mesajul a fost ca România să nu uite subiectul şi, în limita reglementărilor internaţionale, folosindu-se de drepturile şi libertăţile cetăţeanului, să lupte pentru reîntregirea neamului.
„Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”
Nu sunt un adept al fostului suveran, pot spune că am prezentat mai multe aspecte neplăcute decât favorabile regelui Mihai. Însă acest pasaj mi-a plăcut foarte mult. Elita de astăzi – sau mai bine zis oameni care şi-au însuşit acest statut, nicidecum adevărata elită – duce o luptă de trecere a identităţii naţionale în câmpul propagandei, sunt atacate valorile naţionale şi culturale ale românilor. A fost folosit şi acest moment al integrării europene, perioada în care s-a observat o încercare de a sustitui valorilor româneşte unele europene, când acestea trebuiau eventual adăugate. Când a spus „elita românească”, fostul suveran a fost moderat.
„Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”
şi
„Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seri.ozitate şi modestie”
Prima este o formulă prea filosofică, mai degrabă metaforică. Iar, pentru a doua parte, aş putea să întreb ce facem cu perioada în care nu a fost monarhie? Însă, legate, avem un mesaj indirect că România ar trebui să devină monarhie. Dacă mă întrebaţi pe mine, nu m-ar deranja să redevenim monarhie, ori republică, dar nu cu aceasta dinastie, care este, să o spunem limpede, terminată.
Întreg discursul îl găsiţi AICI.
