La câţiva ani după publicarea Dicţionarului limbii române moderne (DM, apărut în 1958), se simţea deja că această colecţie de cuvinte era una depăşită.
Limba română avea nevoie de un dicţionar mai mare, o carte care să aibă caracter de lege lingvistică într-o ţară în care era destul de greu de arbitrat o dispută gramaticală.
În acei ani, la Institutul de Lingvistică, printre cercetătorii ştiinţifici se număra şi o doamnă pe nume Luiza Seche. Făcuse parte din echipa care redactase DM, însă la rându-i ajunsese să considere acel dicţionar drept unul depăşit. Aşa că a început, iniţial de una singură, să lucreze la Marele Dicţionar al Românilor. Luizei Seche îi aparţin concepţia, normele de lucru, dar şi titlul lucrării şi acronimul DEX, unul care avea să se transforme într-un brand de mare succes.
Cum spuneam, Luiza Seche a început munca la noul dicţionar de una singură. Manuscrisul, predat ulterior institutului, cuprindea cuvintele din porţiunea A-E a dicţionarului. Ajunsă la această literă, Luiza Seche a primit o propunere din partea academicianului Ion Coteanu. Pentru ca noul dicţionar să ajungă mai repede în faţa ochilor românilor, înţelegere a fost următoarea: Seche preda manuscrisul institutului şi urma să coordoneze o echipă de lexicografi pentru finalizarea dicţionarului.
Numită în scurt timp „mama DEX-ului”, doamna Seche se ocupa cu evidenţa manuscriselor, definitivarea normelor, cu bibliografia şi îmbogăţirea masivă a fişierelor cu lexic modern. Tot ea instruia redactorii şi stabilea termenii de predare.
DEX a apărut pentru prima dată în 1975, însă trebuie ştiut că munca pentru acest dicţionar a început undeva la mijlocul anilor 60. În paralel cu munca la DEX, Luiza Seche şi soţul dânsei, Mircea, se ocupau de Dicţionarul Academiei. Între 1965 şi 1974 au apărut volumele DA aferente literelor M,N şi P.
„Neologismele înviorau coloanele”
Dacă la DA atmosfera era una „pravoslavnică” – după cum spune chiar Luiza Seche într-un articol publicat în România literară – la DEX era cu totul altceva.
„Manuscrisele DEX-ului se adunau în stive pe mesele şi în dulapurile neîncăpătoare ale Institutului din Calea Victoriei 192. Neologismele umpleau şi înviorau coloanele cu cuvintele moştenite. A avut loc o creştere galopantă şi debordantă a lexicului, la care cu greu făceam faţă. Convingerea tuturor era că facem o treabă necesară, urgentă, importantă care nu mai permitea nicio amânare, de stringentă actualitate şi care urma să umple un imens gol din lexicografia românească contemporană”, spune Seche, co-autoarea a DEX 1975 (alături de Ion Coteanu şi Mircea Seche).
Când trăgeau linie după o literă, vedeau că numărul cuvintelor era cu mult mai mare decât proiectul, planificarea iniţială. Asta dădea peste cap şi estimarea de pagini, însă gândul că Dicţionarul cel Mare avea să fie lucrarea carierei şi, mai ales, o carte utilă tuturor românilor era mai puternic decât toate celelalte probleme şi griji, arată Sache.
Marea lansare şi lupta pentru primul DEX
DEX s-a lansat la 3 decembrie 1975. Se întâmpla la Librăria „Mihai Eminescu” de pe bulevardul Elisabeta, colţ cu strada Academiei. Pe lângă cea mai bogată colecţie de cuvinte româneşti a vremii, dicţionarul oferea şi ilustraţii, din diferite domenii, de la geografie la istorie şi de la fizică la chimie. Erau prezentate grafic tipuri de arme şi erau prezentate, prin intermediul fotografiilor, obiecte vechi descoperite în siturile arheologice din România.
Dicţionarul cu coperţi kaki avea să fie cea mai vândută carte românească în comunism. Era o concurenţă acerbă pe DEX, oamenii şi-l procurau cu greu, insistau luni în şir. Însă un om cu o bibliotecă îngrijită nu putea să nu aibă în casă şi un DEX. De ce avea nevoie lumea de DEX. Găsim răspunsul chiar în prefaţa DEX 1975, unde scrie că dicţionarul este dedicat „tuturor celor care, folosind în mod curent limba română, au nevoie de informaţii şi lămuriri noi în legătură cu vocabularul românesc actual”.
În anii 1980, DEX a fost reeditat şi a apărut un supliment, numit DEX-S. O nouă ediţie a apărut abia în 1998, la 23 de ani de la primul DEX. Apariţia DEX 1998, produs din nou de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, avea să fie un alt moment mare, deoarece noul diţionar se adapza la noile norme ortografice (stabilite în martie 1993) şi cuprindea peste 65.000 de definiţii.
FOTO: printrecarti.ro
