De ce are Germania o rată a mortalității atât de mică din cauza coronavirusului

coronavirus
Foto: pasja1000 / pixabay.com

De mai multe săptămâni, virusologii și-au pus această întrebare: De ce, spre deosebire de cetățenii altor țări, au murit atât de puțini dintre germanii diagnosticați cu coronavirus?

În Italia, în jur 10% dintre cei care au fost testați pozitiv pentru coronavirus au murit, potrivit datelor adunate de Universitatea Johns Hopkins, relatează „The Washington Post”. În Franța, rata mortalității este 4,3%.

Însă în Germania, ea este de numai 0,4%.

Specialiștii în boli infecțioase spun că motivul principal pentru această diferență este că, încă din primele zile ale epidemiei, Germania a urmărit cazurile de coronavirus (adică a făcut anchete epidemiologice pentru a stabili cu cine au intrat în contact cei infectați), a testat foarte mulți cetățeni și a izolat focarele.

Prin urmare, Germania are o imagine mai clară a proporțiilor pandemiei decât alte locuri din lume unde sunt testați doar cei cu simptome evidente, cei aflați deja în stare gravă sau pacienții cu risc.

„La început, când aveam relativ puține cazuri, când a fost vorba de a le găsi și izola, ne-am descurcat destul de bine în Germania. Acesta este motivul principal”, a declarat Reinhard Busse, șeful Departamentului de Managementul Sănătății de la Universitatea de Tehnologie din Berlin.

Germania a testat pe scară largă populația. De exemplu, la ora actuală în Germania sunt 71.808 cazuri de coronavirus, iar în Franța 52.128. Însă în vreme ce numărul de morți în Franța este de 54 la un milion de persoane, în Germania acest indicator este de 9 la un milion de persoane.

Rata mortalității mai mare în Franța implică faptul că în această țară sunt mai multe cazuri nediagnosticate. Prin urmare, pandemia ar putea fi mai extinsă în Franța decât arată cifrele oficiale.

Potrivit Universității Johns Hopkins, dintre cele 10 țări care au cele mai multe cazuri confirmate de coronavirus, Germania are cea mai mică rată a mortalității, iar Italia cea mai mare (informațiile sunt valabile pentru data de 25 martie):

Italia – 9,5%
Iran – 7,8%
Spania – 6,8%
Marea Britanie – 5%
Franța – 4,3%
China – 4%
SUA – 1,3%
Elveția – 1,3%
Coreea de Sud – 1,3%
Germania – 0,4%

Încă de la începutul epidemiei, autoritățile din domeniul sanitar din Germania au urmărit cu meticulozitate „traseele” persoanelor infectate și au identificat focarele. Când un individ a fost testat pozitiv, au fost căutate persoanele cu care a intrat în contact, le-au testat și pe acestea și le-au pus în carantină, ceea ce a „rupt” lanțul răspândirii epidemiei, mai notează „The Washington Post”.

Christian Drosten, virusolog la Spitalul Charité din Berlin, a declarat că este „ferm convins” că datorită capacității ridicate de diagnostic a Germaniei, țara nu a fost prinsă nepregătită.

Inițial, și Germania a testat oameni în funcție de aceleași criterii aplicate în Italia. Au fost testați cei care aveau simptome, cei care fuseseră într-o zonă de risc și cei care intraseră în contact cu un caz confirmat. Multe dintre cazurile inițiale aveau legătură cu călătorii realizate în afara granițelor.

Ulterior însă, procedurile au fost schimbate, iar numărul testărilor a crescut de la 35.000 în prima săptămână a lunii martie la 100.000 în a doua săptămână.

Epidemiologul Karl Lauterbach a declarat că, în Germania, epidemia a afectat la început, în numere mari, populația tânără, fiind vorba despre „oameni care se întorseseră din vacanțe”. Și, după cum se știe deja, cei tineri sunt mai puțini afectați de COVID-19.

În schimb, în Italia, pandemia a lovit chiar în mijlocul unei populații în vârstă. Pe de altă parte, Lauterbach a spus că se așteaptă ca rata mortalității din Germania să crească pe măsură ce segmente tot mai vulnerabile din societate se infectează.

Din fericire însă, Germania are mai multe paturi de terapie intensivă și ventilatoare decât celelalte țări europene.

Foto: pasja1000 / pixabay.com

Jurnalist GreatNews, lucrez în presa centrală din 2008 și am scris pentru publicații precum Yahoo News România, ziarul „Evenimentul Zilei”, site-ul turism.evz.ro sau revista „National Geographic România”. Scriu cu plăcere reportaje și portrete pe care le ilustrez adesea cu fotografii și cred că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii. Mă interesează în special temele sociale, drepturile omului, egalitatea de șanse, diversitatea culturală și domenii precum știința și turismul.