Festivalul Maris Fest, de la Cerghid, lângă Târgu Mureș, a ajuns la a opta ediție, iar anul acesta muzica a venit la pachet cu adrenalina. Toți cei curajoși și curioși să simtă gustul senzațiilor tari s-au putut aventura timp de trei zile în diferite activități și sporturi extreme: salt cu parașuta, zbor cu parapanta, testare de motoare Benelli și multe altele.
De asemenea, așa cum au fost obișnuiți din anii precedenți, participanții s-au putut bucura de muzică la cele trei scene ridicate: scena principală, scena secundară și scena Techno. Pe aceste scene au fost prezente nume sonore ale industriei muzicale românești: Bucium, Bucovina, Subcarpați, Carla’s Dreams, Lupii lui Calancea, Ada Milea și Phoenix. Toate numerele prezente pe scenă au fost prezentate de Cristi Hrubaru.
Bucium a fost trupa care a deschis seara de concerte de pe scena principală a festivalului, iar după concert am reușit îl întâlnesc pe Andi Dumitrescu și să discutăm puțin despre festival, ce înseamnă o carieră în muzica rock în România și care sunt planurile de viitor pentru trupă.
Reporter: Bună, Andi. Ați fost trupa care a deschis seara de concerte la Maris Fest. Cu ce așteptări ați venit?
Andi Dumitrescu: Ne-am dorit să ajungem la cel mai mare festival din vara asta pentru noi. Cel puțin așa am sperat. Nu e niciodată plăcut să deschizi orice zi a unui festival pentru că același show, pus două ore mai târziu, are un impact de o mie de ori mai mare. Așadar, nu e ușor să deschizi festivaluri. Și cred că, pentru noi, vara asta e ultima în care vom deschide festivalul.
Reporter: Cum ți s-a părut publicul, atât cât a fost el, și atmosfera?
Andi Dumitrescu: Având în vedere că a fost un soare extrem de puternic și a bătut și pe ei și pe noi, cei care au venit știau exact la ce vin și ne așteptau. Noi primim tot felul de mesaje, mai ales din partea Clujului, căci acesta e, practic, singurul festival de vara asta unde ajungem mai aproape de Cluj, unde avem un fanbase. Au venit foarte mulți de acolo să ne vadă. De aceea au și participat și știau versurile, cântau, oamenii știau de ce vin. Ceilalți, care erau curioși, au stat la umbra schelei cortului de sunet și mai în spate, la fel, am văzut la corturile de bere că se opriseră oameni să vadă ce se întâmplă.
Reporter: Dintre toate piesele proprii, de care vă simțiti mai atașați?
Andi Dumitrescu: Pentru mine e imposibilă întrebarea. Noi n-am fi scos niciodată o piesă dacă nu ne plăcea la nebunie. Adică nu pot să aleg între ele, publicul alege de cele mai multe ori. Noi nu facem nimic diferit de la o piesă la cealaltă. Ne uităm pe Spotify, Youtube și statistici ce se întâmplă cu ele, practic publicul alege.
Reporter: După cum știu și fanii și toți cei care îndrăgesc trupa Bucium, toate piesele voastre sunt încărcate de basm, de poveste. Sunt foarte curioasă, dintre toate personajele din basmele românești, cu care personaj vă regăsiți?
Andi Dumitrescu: Cred că variază de la perioadă la perioadă. De cele mai multe ori suntem Harap-Alb sub auspiciile Spânului (n.r. râde). Încă nu ne-am eliberat. Asta înseamnă meseria pe care o avem. Cântatul e partea cea mai frumoasă și cea mai scurtă din ceea ce facem. Restul… Uite, în cazul de față, am ajuns la cinci, am plecat la nouă, deci opt ore de condus. Două ore de cărat, o oră de descărcat și cântarea a fost de 50 de minute. Cam asta e viața noastră. Weekend-ul trecut am avut trei concerte în trei zile. Unul la Corbii de Piatră, unul la Caransebeș (trebuia să facem patru ore jumate și am făcut șapte) și de la Caransebeș la Darabani trebuia să facem opt ore jumate și am făcut 12. De la Botoșani până acasă am mai făcut 10-11 ore. Așadar, suntem, clar, Harap-Alb călărit de Spân.
Reporter: Care sunt cele mai fericite momente trăite de la debut până acum?
Andi Dumitrescu: Întotdeauna fericirea are strânsă legătură cu publicul și cu concertele. Ne plac foarte mult festivalurile la care oamenii participă și ni se întâmplă foarte des, dacă suntem puși la o oră rezonabilă, gen la apus, să avem un public de câteva mii de oameni care chiar e alături de noi și participă la fiecare piesă și cred că aia îți dă bucuria de a face lucrul ăsta. Dar, pe de cealaltă parte, un concert de club, cu 200 de oameni care chiar știu fiecare vers și pentru ce au venit acolo, creează niște stări, de ambele părți, irepetabile. Și noi de asta facem ce facem.
Reporter: Și momentele mai puțin fericite?
Andi Dumitrescu: Condusul în țara asta fără infrastructură, căratul și descărcatul. Pentru a face lucrul ăsta cu tehnici, adică noi să stăm, ca muzicieni, să nu facem nimic și ei să muncească deocamdată nu e sustenabil financiar. Preferăm să muncim noi cât putem acum și, probabil, în câțiva ani, vom renunța la partea asta pentru că va veni natural.
Reporter: Care sunt calitățile principale pentru ca un artist, o trupă să crească frumos?
Andi Dumitrescu: Perseverență, răbdare, să investească foarte mulți bani. Dacă alegi calea rock-ului și, în general, a muzicii live, standardul cu care publicul este obișnuit este dictat de afară. Numai ce avem noi pe scenă, de exemplu, e o investiție de 12-14 mii de euro, tot ce ține de sală de repetiții, PA, videoclipuri, albume.
Un album, de exemplu, costă 10 mii de euro dacă vrei să-l faci la standardul la care-l facem noi. Poți să faci un album și acasă, înregistrându-l singur, și ajungi la niște costuri și mai mici, însă toate albumele noastre sunt într-un format pe care noi l-am inventat, tocmai cu gândul de a vinde în continuare niște albume.
Credem că o muzică fără formă fizică se pierde foarte ușor în playlisturi: îți place un artist astăzi, peste trei luni ai uitat de el. Noi, din fericire, suntem genul de trupă care își atrage un public pe mai mulți ani. Am debutat în 2008 cu primul album și încă avem fani din perioada aceea, ceea ce e foarte important, având în vedere că noi ne schimbăm de la album la album. Acesta e conceptul, nu vom face niciodată același lucru și cumva ne dăm seama că e o muzică foarte de nișă și numai perseverența și încăpățânarea ne face să rezistăm. Iată, facem 18 ani de la debut pe scenă.
De aceea, cred că tot ce ține de partea de rock a industriei o să moară încet, pentru că din spate nu vin trupe care să aibă răbdare să stea atâția ani. E mult mai ușor în alte genuri muzicale să ai o carieră și să fie sustenabilă financiar decât în rock, în acest moment. Pentru România a fost o vară plină de festivaluri și la aceste festivaluri, din păcate, sunt aceleași formații. E foarte greu să stai 10 ani până stăpânești un instrument, apoi să stai încă 10 ani până să ajungi să fii plătit pentru ceea ce faci și, de aceea, nu cred că există a viitor în treaba asta, spun sincer. Aceste calități trebuie să se întindă pe foarte mulți ani pentru ca o trupă să reușească.
Reporter: La momentul actual care este cea mai arzătoare dorință pe plan personal, dar și pentru întreaga trupă?
Andi Dumitrescu: Să reușim să avem toate concertele din țară în fața unui public măcar de 200-300 de oameni la fiecare concert. Pare o dorință mică, dar nu este. Sunt foarte multe formații, chiar și vechi, care nu reușesc să strângă în orașe mici mai mult de o sută de oameni. Sunt cazuri și de 20-50 de oameni. Este atât de greu să educi publicul să vină la concerte live de rock și copiii, dacă nu au părinți care să îi îndrume sau un anturaj care să vrea să meargă la concerte, ei vor fi foarte mulțumiți cu un alt gen de evenimente. Asta e singura dorință, de fapt: să facem ceea ce ne place și în fiecare an să avem turneele. Noi facem două turnee, unul de primăvară și unul de toamnă. Dorim să fie toate în fața multor oameni.
Reporter: Dacă ar fi să rezumați la un singur cuvânt tot ce înseamnă trupa Bucium, muzica, versurile, care ar fi acel cuvânt?
Andi Dumitrescu: Vis. Noi, de fapt, asta încercăm: să ducem oamenii într-o stare și într-un film care n-are legătură cu starea pe care o aveau înainte de a veni la concertul nostru. Vrem să călătorească împreună cu noi prin foarte multe stări. Muzica noastră, ai văzut, nu este deloc monotonă. Nu are același stil, se duce în foarte multe direcții, pentru că noi iubim muzica în aceste foarte multe direcții. Adică nu cred că un un anumit stil poate fi suficient pentru ceea ce vrem să transmitem și de aceea visul e baza a ceea ce facem noi. Să ducem oamenii într-o lume care nu are legătură cu realitatea. E definiția entertainmentului.
Prima seară de concerte de la Maris Fest a continuat cu trupele Sohler, Subcarpați, Bucovina și Paraziții pe scena principală, Ada Milea, Relax, Spitalul de Urgență și Lupu’ Cel Rău concertând pe scena secundară a festivalului.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
