Știința cunoscută sub numele de informatică s-a format în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cu toate acestea, din cele mai vechi timpuri, diverse persoane au construit diverse dispozitive care să îi ajute la calcule.
În secolul al V-lea î.Hr., grecii și egiptenii au folosit Abacus, un dispozitiv similar cu abacul românesc. Panoul era format din două cutii pliabile. Fiecare cutie a fost partiționată în două (mai târziu doar în partea de jos), al doilea sertar fiind necesar datorită particularităților contului de numerar. În interiorul cutiei, oasele erau înșirate pe corzi întinse sau sârmă.
În conformitate cu sistemul numeric zecimal, rândurile pentru numere întregi aveau câte 9 sau 10 zaruri. Ideea de a crea o mașină de calcul aparține inventatorului și pictorului Leonardo da Vinci (1452 – 1519), care a schițat o sumă de 13 biți. Numărul era codat prin rotirea unui cadran cu 10 dinți.
Dispozitive mecanice de calcul
În 1623, omul de știință german B. Schickard a descris dispozitivul ca un „ceas pentru numărare”. O mașină de numărat cu un dispozitiv pentru setarea numerelor și rolelor cu un diapozitiv și o fereastră pentru citirea rezultatului.
Această mașină ar fi putut să adauge și să scadă (și, potrivit unor surse, să înmulțească și să împartă). Acestea au fost planurile pentru prima mașină de calcul mecanic, dar, din păcate, nu a fost niciodată construită.
Dispozitivul mecanic Blaise Pascal
Primul care a construit un dispozitiv mecanic de calcul, în 1642 (amuzant este detaliul că lucruri mult mai simple, cum ar fi un creion mecanic sau o ascuțitoare electrică, au fost inventate mult mai târziu) a fost filosoful francez și matematician Blaise Pascal (1623-1662). „Calculatorul mecanic” al acestuia, a permis să însumeze numere zecimale de până la șase cifre. Numerele au fost stabilite prin rotirea discurilor gradate. Adăugarea a avut în vedere un ”transfer de unitate”, la un rang mai înalt. Rezultatul poate fi citit în șase ferestre, iar mașina a fost numită „Pascal”.
Britanicul R. Bissakar în 1654 și – independent de el – S. Patridge în 1657, au dezvoltat o regulă de glisare dreptunghiulară, al cărei design a fost păstrat în mare parte până la sfârșitul secolului al XX-lea. În 1673, filosoful, matematicianul și fizicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) a creat un ”calculator în trepte”.
Acest dispozitiv mecanic adaugă, scade, înmulțește, împarte și extrage rădăcini pătrate, folosind în același timp sistemul de numere binare. Leibniz a folosit operația de schimbare pentru a înmulți numerele în sensul bitului, folosind un cărucior în mișcare. Mașina a fost prototipul mașinii de calculat, care a fost utilizată din 1820 până în anii 60 ai secolului XX.
Cartele perforate
Inventatorul francez Joseph Marie Jacquard (1752-1834) a venit cu o modalitate de a controla automat firul, folosind cărți speciale cu găuri.
Astfel de cărți se numesc cărți perforate. Trecând la un nou desen, operatorul a înlocuit pur și simplu un pachet de cărți perforate cu altul. Această idee a fost luată pentru a crea un perforator care să aplice informații pe cartele perforate și pe banda perforată, care a fost ulterior folosit ca suport de informații pentru computere.
