Unul dintre cele mai minunate peisaje din România montană se află la 4 ore de mers cu mașina de București, și la încă 3 ore pe cărări montane și pajiști alpine: Lacul Gâlcescu din Munții Parâng. Traseul Pasul Urdele – Vârful Cărbunele – Muntele Mohoru – Lacul Gâlcescu și înapoi se poate face ușor în 6 ore, fiind perfect pentru o zi de weekend pentru cei care vor să scape de agitația orașelor.
Datorită Transalpinei, nu mai este nevoie să pleci tocmai din stațiunea Rânca în drumeție (distanța dintre Rânca și Pasul Urdele este de 9 kilometri). Este suficient să urci cu mașina până în Pasul Urdele, la 2.145 de metri altitudine, să îl depășești puțin, iar apoi să îți lași mașina undeva pe marginea șoselei și să găsești marcajul cu bandă roșie (care marchează traseul principal, de creastă).
În acest caz, marcajul cu bandă roșie trebuie urmărit timp de aproximativ 2 ore, până în Șaua Pleșcoaia, unde vei părăsi traseul cu bandă roșie pentru a merge pe cel cu triunghi roșu, spre Lacul Gâlcescu.
Traseul este destul de ușor, cu excepția ultimei părți, când vei coborî în căldarea în care strălucesc 8 lacuri glaciare prin Hornul Lacurilor, o porțiune stâncoasă, plină de grohotiș instabil, unde trebuie să fii foarte atent unde pui piciorul. Bineînțeles, la întoarcere trebuie să parcurgi din nou Hornul Lacurilor, de această dată urcându-l. Dus-întors, traseul de 6 ore se întinde pe 15 kilometri.
Marcajele sunt noi și foarte vizibile, așa că nu ai cum să te rătăcești, chiar dacă ești începător în mersul pe munte. Mai jos puțin de Pasul Urdele vei găsi un indicator care îți va arăta că până la buza circului glaciar (de unde poți vedea lacurile) sunt 2 ore, iar până jos, la Gâlcescu, 2-3 ore.
Traseul începe cu un urcuș mediu ca dificultate, accesibil chiar și începătorilor, până pe Vârful Cărbunele (2.172 de metri). Cărarea te poartă tot mai mai sus, când la dreapta, când la stânga, în ace de păr asemănătoare celor de pe Transalpina. Pe măsură ce urci vei vedea cum panglica gri a șoselei rămâne tot mai mult sub tine.
După Cărbunele – vârf care nu este marcat, însă îți dai seama când ajungi în cel mai înalt punct al urcușului – traseul coboară în Șaua Iezer, iar apoi începe iarăși să urce, purtându-te pe sub Vârful Mohoru (2.337 de metri).
Dacă în stânga nu vei vedea decât acest munte uriaș și masiv, fără prăpăstii ori piscuri stâncoase amețitoare, spre dreapta priveliște se deschide spre văi verzi cu jnepeni, păduri de brazi și o stână cu vreo 300 de oi (de-a lungul unei zile, turma se tot mută de pe un masiv pe altul).
Vei coborî din nou apoi, în Șaua Mohoru și Șaua Pleșcoaia – aici, pe sute de metri, traseul este extrem de ușor. Pur și simplu vei merge pe un platou similar cu cel de la Vârful Omu, din Munții Bucegi. Poți merge în pas de plimbare sau chiar alerga pe pajiștea alpină, având în față Vârful Setea Mare, iar în spate Mohoru.
La un moment dat vei ajunge la un indicator care te informează că pentru a ajunge la Lacul Gâlcescu trebuie să faci dreapta, urmând marcajul cu triunghi roșu (practic, părăsești marcajul cu bandă roșie). De aici până jos, la lacurile glaciare, mai ai o oră de mers.
Nu după mult în față ți se va deschide căldarea cu lacurile de un albastru închis. Cel dinspre tine, ceva mai mic, este Vidal. De sus, de pe marginea circului glaciar, se vede foarte bine un firișor care unește Vidal cu următorul lac, mai mare: Gâlcescu. Practic, Vidal este lacul care adună primul toată apa provenită din zăpada care se topește, iar Vidal o varsă în Gâlcescu.
Dacă te uiți cu atenție în vale, în aceeași căldare născută prin eroziunea unui ghețar vei putea vedea, în afară de Vidal și Gâlcescu, alte 6 lacuri glaciare mai mici: Lacul Pencu, Lacul Setea Mare sau Lacul Păsări sunt 3 dintre ele. Se spune că în total ar fi chiar 12 lacuri în această căldare, însă nu toate sunt vizibile din Hornul Lacurilor.
Urmează cel mai dificil segment al traseului: Hornul Lacurilor. Format între pereții circului glaciar, hornul este străjuit pe partea dreaptă pe stânci înalte, feliate în lung și-n lat de parcă ar fi un uriaș joc de Lego. În stânga se deschide un spațiu mai larg. La coborâre trebuie să fii foarte concentrat și să ai neapărat bocanci potriviți pentru drumeții montane (adidașii obișnuiți nu fac față deoarece poți aluneca pe grohotișul care se scurge de-a lungul hornului).
Fragmentele de rocă ajunse aici din măcinarea stâncilor sunt colțuroase, deloc prietenoase cu piciorul. Coborârea se face încet, testând până găsești pietrele cele mai solide de care să te poți sprijini. Bineînțeles, trebuie să te ajuți și de mâini și să îți ții centrul de greutate aproape de pământ.
Partea pozitivă e că nu există prăpăstii sau zone expuse, așa că traseul este accesibil și începătorilor, chiar și copiilor, cu condiția să fie bine echipați.
Odată ce ai lăsat în urmă Hornul Lacurilor și ai pășit în căldare, dacă te uiți înapoi vei simți ce înseamnă cu adevărat un peisaj măreț. Pereții verticali ai circului glaciar pur și simplu te strivesc prin asprimea lor neclintită, parcă plină de mândrie.
Până la Vidal mai ai de traversat o zonă cu lespezi mari de piatră acoperite de licheni galbeni care se va dovedi destul de greu de urcat pe drumul de întoarcere.
Până la Gâlcescu mergi tot înainte, pe o potecă ce te poartă pe lângă o „pădure” de jnepeni înalți cât un om. După ce treci de o micuță cascadă formată de pârâul care se scurge din Vidal în Gâlcescu ajungi în sfârșit și la acesta din urmă.
Aici, liniile peisajului sunt mult mai dulci și mai domoale decât la baza căldării stâncoase. Lacul este fantastic de limpede, iar sub undele de apă vezi atât de clar lespezile de piatră încât ai putea să juri că sunt la suprafața lacului. Malul lacului, acoperit de o pătură de vegetație groasă și verde, te face să crezi că pășești pe o plapumă moale. Ca într-o oglindă de cea mai bună calitate, în Gâlcescu se reflectă perfect bucățile de cer senin, norii și jnepenii verzi care înconjoară lacul.
Cel mai mare lac glaciar din Munții Parâng, Gâlcescu are se află la o altitudine de 1.925 de metri. Din lacul cu o adâncime maximă de 9,3 metri și o suprafață de 3,1 hectare izvorăște râul Lotru.
La un moment dat în perioada comunistă în Lacul Gâlcescu s-au făcut explorări. Au coborât 4 scafandri, însă s-au întors doar 3. Cel de-al patrulea nu a fost găsit niciodată, deși lacul nu este foarte adânc. De aici a pornit legenda că lacul comunică prin niște tuneluri cu Marea Negră. Bineînțeles, nu există astfel de tuneluri, însă întâmplarea cu scafandri este adevărată.
Pe drumul de întoarcere, după ce vei parcurge din nou îndrăcitul Horn al Lacurilor, de această dată în urcuș, te vei bucura de o lumină caldă și aurie care va învălui pajiștile alpine. În august, pentru a prinde „Golden hour-ul” de dinainte de asfințit trebuie să fii în Șaua Mohoru și Șaua Pleșcoaia în jurul orelor 18.00-19.00.
Apoi, pe drumul de întoarcere pe sub Mohoru, dacă ai noroc de cer senin, vei putea vedea în stânga cele mai înalte vârfuri ale Munților Parâng, inclusiv Parângul Mare, aliniate unul lângă altul.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
