Vedem tot mai des povești de succes ale fermierilor care au pariat pe culturi de nișă, dar sunt ele cu adevărat profitabile în țara noastră?
Finanțările europene au deschis drumul multor antreprenori interesați de agricultură, iar în ultimii ani vedem tot mai des fermieri care au renunțat la legumele clasice sau la cereale și au mers pe culturi de nișă. Produsele de nișă au, într-adevăr, preț mai mare, însă asta nu înseamnă neapărat și un profit mai mare.
De ce rămân culturile tradiționale mai profitabile
România este în continuare un producător important la nivel european când vine vorba despre grâu, porumb, floarea soarelui sau rapiță. Toate aceste culturi au o piață largă de desfacere, pentru că sunt o materie primă pentru nenumărate alte industrii. Grâul este unul dintre cele mai utilizate cereale în industria alimentară, în vreme ce floarea soarelui, porumbul sau rapița au utilizări importante și în alte industrii, pe lângă cea de alimentație.
Este de ajuns să analizăm cultura de rapiță, de pildă, pentru a descoperi numeroasele întrebuințări ale acestei plante. Uleiul de rapiță este folosit în alimentație, dar și în industria textilă, industria pielăriei, a materialelor plastice, iar această plantă este utilizată și pentru producerea biocombustibilului.
Un alt aspect important este legat de produsele fitosanitare absolut necesare în orice cultură. Pentru culturile cu tradiție în România găsim insecticide, fungicide și erbicide din plin. Mai mult decât atât, pentru astfel de culturi există și hibrizi performanți, meniți să sporească producția. Totodată, clima și condițiile din țara noastră sunt mult mai prielnice culturii de rapiță, porumb sau grâu decât culturilor nou introduse.
Mirajul culturilor de nișă
Culturile de nișă sunt atractive pentru fermieri, datorită prețului mare de comercializare. Deși un kilogram de cătină sau de flori de lavandă este, într-adevăr, mult mai scump decât unul de cartofi, de exemplu, și cheltuielile de producție pot fi mai mari.
Prima provocare căreia ar trebui să-i facă față un fermier care a investit într-o cultură de nișă este găsirea clienților. Piața de desfacere pentru astfel de produse nu este foarte mare, iar produsul este unul ușor perisabil – mai ales dacă ne gândim la zmeură, mure, afine, coacăze.
Unele dintre culturile mai puțin populare sunt bine adaptate în țara noastră, însă altele au nevoie de condiții speciale, astfel încât și cheltuielile de producție sunt mai mari. În același timp, în cazul culturilor mai rare există șanse mai scăzute de a beneficia de fonduri europene sau de un împrumut bancar în vederea finanțării. Fondurile europene sunt acordate doar pentru anumite culturi, în general cele care se dezvoltă bine în condițiile climatice din țara noastră.
Culturile de nișă pot fi profitabile pe suprafețe mai mici, ușor de gestionat, însă și profitul este direct proporțional cu cantitatea produsă. Majoritatea produselor de nișă aduc profituri, dacă producătorul reușește să le proceseze pentru a ajunge la producătorul final. Dacă vorbim despre plante medicinale – lavandă, gălbenele, cătină, de exemplu- clienții pot fi și mai greu de găsit, deoarece majoritatea companiilor ce produc ceaiuri sau cosmetice cu ajutorul lor fie produc deja singure plantele, fie au deja un furnizor în acest sens.
Desigur, există și exemple de afaceri de succes cu produse de nișă, însă în momentul de față culturile cu adevărat profitabile pe suprafețe mari rămân în continuare cele tradiționale, cu plante bine adaptate și cu o utilizare cât mai largă.
Sursa foto: Shutterstock
