Primul subiect la examenul de Limba și Literatura Română, în cadrul examenului de Bacalaureat 2017, la profilul real, a fost o poezie de Adrian Maniu.
Candidații au avut de rezolvat mai multe cerințe în legătură cu textul poeziei ”Alt cântec”, de Adrian Maniu (1891-1968).
Adrian Maniu s-a născut la București. Tatăl său era juristul și profesorul de drept comercial Grigore Maniu, iar bunicul său, Vasile Maniu – istoric și membru al Academiei Române. Sora sa, Rodica, a fost o cunoscută pictoriță în perioada interbelică.
Adrian Maniu a studiat dreptul, însă nu a profesat niciodată, cu toate că a obținut licența.
Adrian Maniu a fost redactor la mai multe ziare ale perioadei interbelice, precum Chemarea, Universul, Dimineața sau Adevărul, fiind membru al colegiului director al revistei Gândirea, alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu sau Nichifor Crainic.
Cariera de poet a început-o în 1912, cu volumul ”Figurile de ceară”.
A fost voluntar în războiul balcanic, în vara lui 1913, încheind campanie cu gradul de plutonier de rezervă, reformat din motive de boală. A participat și la Primul Război Mondial, ca voluntar de front.
Colaborează apoi cu reviste precum „Chemarea”, „Fapta”, „Socialismul”, „Hiena” și publică volumul Din paharul cu otravă (1919). În 1920, se stabileşte la Cluj, funcţionar la Banca Agricolă şi redactor la ziarul „Voinţa”.
Adrian Maniu a revenit apoi la București și a continuat să scrie. A fost un poet expresionist în formă și simoblist în substanță.
”Adrian Maniu e un artist plastic refulat care se consolează în poezie (…). Poezia lui (…), deloc descriptivă, exaltă un puternic miros de vopsele”, scria despre el criticul George Călinescu.
Iată poezia pe marginea căreia candidații de la BAC 2017 au avut de rezolvat mai multe cerințe.
Alt cântec, de Adrian Maniu
Sufletu meu, nufăr pe ape,
Gându de-acum, val moleșit,
Viața-n zadar vrea să mă-ngroape.
Totu-i sfârșit.
Dragostea mea, apa înceată și verde
Între nămoalele moi,
sufletu meu, albele foi își pierde,
albele foi …
Vreau înserări triste ca boli nesfârșite;
Palide zări, soare rănit
Căzut în noaptea care-l înghite…
Totu-i sfârșit.
Stelele reci, vie ca-n orișice seară,
Meargă pe drum, cum de veacuri rotesc,
Iară, povară,
Pe negrul ceresc.
Sufletul meu intră ca nufăru-n ape,
Tot mai adânc, în el, adâncit…
Totu-i departe, totu-i aproape …
Totu-i sfârșit.
Bacalaureat Română 2017. Ce subiecte le-au picat elevilor la Română
Dacă acest articol vi s-a părut util, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
