Cetatea din România care se vizitează doar sub supravegherea jandarmilor

FOTO: Emmanuel BRUNNER/Wikimedia Commons
FOTO: Emmanuel BRUNNER/Wikimedia Commons

Timp de două săptămâni, 50 de pompieri militari, ajutați de 12 mijloace tehnice și de polițiști și salvamontiști, au lucrat la stingerea unui incendiu care a avut loc lângă Cetatea Poenari, în județul Argeș. De la izbucnirea incendiului, de pe 22 aprilie, Cetatea fost închisă turiștilor, iar Consiliul Județean Argeș spune că a avut pierderi importante.

De la începutul lunii august, Cetatea a fost deschisă din nou, dar turiștii pot merge să o viziteze doar în grupuri, de două ori pe zi, și însoțiți de jandarmi, care îi protejează de urși, potrivit Adevarul.ro.

„Anul aceasta au avut loc două evenimente care au dus la restricţionarea accesului, pe de o parte incendiul de vegetaţie, iar, ulterior, o problemă legată de apariţia în proximitatea Cetăţii Poenari a unor exemplare de urs.

S-au făcut toate demersurile pentru rezolvarea acestei probleme într-un timp cât mai scurt. Iată, am reuşit în urma unei şedinţe comune să stabilim redeschiderea, reluarea accesului la cetate, condiţionat: de două ori pe zi, la ora 10:00 şi la ora 15:00, să se formeze grupuri, în mod organizat, iar aceste grupuri să fie însoţite de angajaţii Inspectoratului Judeţean de Jandarmi”, a explicat directorul Muzeului Județean Argeș, Cornel Popescu, pentru jurnaliștii de la Adevărul.

Cetatea Poenari se află pe un vârf de munte, lângă localitatea Arefu, la câțiva kilometri de barajul Vidraru. Construcția a fost începută în anii 1200, pe vremea lui Negru Vodă. Apoi a fost observată de Vlad Țepeș, care a ocupat-o, i-a adăugat turnuri, ziduri și dependințe.

Mențiuni despre cetate ar apărea și în timpul bătăliei de la Posada, din 9-12 octombrie 1330, care a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare.

Regele Carol Robert a fost înfrânt în timp ce se retrăgea, într-un loc descris de Sigismund de Luxemburg într-un document din 1395 ca fiind „pe […] culmile munților, zise în vorbirea obișnuită [locală] posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între tufișuri mari”.

FOTO: Emmanuel BRUNNER/Wikimedia Commons