Șapte dintre stăpânii de sclavi de la Berevoiești au fost condamnați la închisoare de magistrații Tribunalului Argeș. Pedepsele sunt cele mai mari de până acum, cuprinse între 5 ani și 2 luni și 18 ani și 10 luni. Sentința nu este definitivă.
De asemenea, potrivit Jurnal de Argeș, aceștia au fost obligați și la plata unor daune în valoare de 160.000 de euro către cele opt victime pe care le-au torturat și umilit.
Cea mai mare pedeapsă a primit-o Costinel Bădală. Acesta a fost acuzat de procurori de trafic de persoane și de minori, dar și că a torturat doi minori timp de mai multe luni.
La sfârșitul lunii ianuarie, alți șapte stăpâni de sclavi au fost condamnați la pedepse între 4 și 13 ani de închisoare cu executare și la plata a 20.000 de euro daune.
Iar în septembrie anul trecut, cinci dintre membrii grupului infracţional descoperit de către procurorii DIICOT la Berevoeşti, în judeţul Argeş, au fost condamnaţi definitiv pentru infracţiunea de trafic de persoane, aceştia primind pedepse cuprinse între trei ani şi cinci ani şi patru luni de detenţie. Pe rol mai sunt încă două procese cu alţi 19 de stăpâni de sclavi judecaţi.
În urma perchezițiilor care au avut loc la jumătatea anului 2016, în casele celor acuzați de trafic de persoane au fost descoperite cinci victime legate în lanțuri, dintre care doi minori cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani. De asemenea, cu ocazia perchezițiilor domiciliare au fost găsite suma de 228.000 de lei, aproape un kilogram de bijuterii din aur, nouă drujbe, precum și trei autoutilitare.
Potrivit DIICOT, începând cu anul 2008, s-au constituit mai multe grupuri infracţionale structurate pe baza relaţiilor de familie, care au recrutat aproximativ 40 de persoane minore şi majore, prin constrângere, inducere în eroare, răpire sau profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se aflau acestea (persoane minore, persoane cu dizabilităţi fizice sau psihice, cu situaţii materiale precare), în scopul exploatării prin supunerea la executarea de munci şi îndeplinirea de servicii în mod forţat şi prin obligarea la practicarea cerşetoriei, prin procedee care au adus victimele în stare de aservire şi de lipsire de libertate.
În unele cazuri, victimele erau răpite din locuri publice (de lângă biserici, gări şi autogări) sau chiar din propriile locuinţe şi ulterior transportate la domiciliile membrilor grupărilor, unde erau forţate să efectueze zilnic diverse munci şi activităţi atât în gospodăriile suspecţilor, cât şi în proximitatea localităţii.
Aceştia trebuiau să mature în curte, să spele rufe, să îngrijească animale domestice, să taie ilegal arbori din pădurile din apropierea localităţii şi să transporte masă lemnoasă cu ajutorul cailor înapoi în gospodării, unde lemnele erau încărcate în autoutilitarele suspecţilor care se deplasau cu acestea în zona de sud a României (în principal în judeţele Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj).
Victimele erau ameninţate şi lovite cu palmele, pumnii, picioarele, biciul şi diverse obiecte contondente, persoanele vătămate fiind aduse în stare de aservire şi lipsire de libertate în condiţiile în care acestea erau supravegheate permanent de către membrii grupărilor.
Procurorii mai susţin că, de cele mai multe ori, victimele nu primeau mâncare, iar când primeau li se ofereau resturi alimentare, erau legate (cu lanţuri sau chingi) sau încuiate pe timpul nopţii ca să nu fugă. Unor victime li se aplicau tratamente umilitoare – erau dezbrăcate complet şi udate alternativ cu apă rece şi caldă; erau legate de mâini şi picioare şi puse să mănânce de pe jos, erau puse să se bată între ele pentru amuzamentul suspecţilor, li se arunca mâncarea pe jos. De asemenea, există suspiciunea că unele victime au fost violate sau abuzate sexual.
