Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) întreabă Guvernul român dacă Laura Codruța Kovesi a avut posibilitatea să conteste în instanțele naționale decizia de demitere a sa din funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
Curtea de la Strasbourg a trimis statului român și Laurei Codruța Kovesi, în urma acțiunii făcute de fosta șefă DNA, patru întrebări:
1. Este articolul 6, alin 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului aplicabil prezentului caz (vezi Baka vs. Ungaria)?
2. Dacă da, aplicanta a avut acces la o instanță de judecată pentru determinarea obligațiilor și drepturilor ei civile în legătură cu demiterea ei din poziția de procuror-șef al DNA, în conformitate cu articolul 6 al Convenției?
3. În legătură cu susținerea aplicantei că demiterea ei a fost rezultatul punctelor sale de vedere pe care le exprimase public în capacitatea ei profesională, au fost acestea în interferență cu libertatea ei de exprimare, în cadrul articoului 10, alin 1 al Convenției? Dacă da, interferența a fost prescrisă de lege și în mod necesar în termenii aricolului 10, alin. 2 din Convenție?
4. Aplicanta a avut la dispoziție o cale de remediu internă pentru plângerea sa, așa cum prevede Art. 13 din Convenție?
Cazul la care face referire CEDO la prima întrebare, Baka vs Ungaria, este cel al fostului președinte al Curții Supreme a Ungariei, Andras Baka. CEDO i-a dat câștig de cauză lui Baka, care contestat schimbarea sa din funcție.
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.
Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”, este Art. 6, alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
