Foto: www.freestockphotography.com.au
Legea „Big Brother”, pe numele său oficial „Legea privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații”, îi obligă pe furnizorii de internet și de telefonie fixă și mobilă să stocheze timp de șase luni anumite date legate de convorbirile telefonice și de schimburile de e-mail-uri.
Legea „Big Brother” a fost adoptată în urmă cu două zile de Camera Deputaților cu 197 de voturi pentru, 18 împotrivă și 13 abțineri. Proiectul a fost respins de Senat în decembrie 2011, însă deoarece Camera Deputaților este forul decizional în ceea ce priveste Legea „Big Brother”, ea și-a încheiat parcursul legislativ în Parlamentul României. Pentru a intra în vigoare, Legea „Big Brother” trebuie să fie promulgată de președintele României.
Legea „Big Brother” – principalele prevederi
GreatNews a consultat Legea „Big Brother” și vă prezintă cele mai importante prevederi ale acesteia. Textul legii poate fi consultat AICI.
* Legea “Big Brother” îi obligă pe furnizorii de telefonie fixă și mobilă, precum și pe furnizorii de internet, să stocheze timp de șase luni anumite date ale abonaților.
* Furnizorii de telefonie fixă și mobilă sunt obligați să stocheze următoarele date:
– numărul de telefon și numele celui care dă un telefon, numărul și numele destinatarului unui apel, numărul și numele celui spre care a fost redirecționat un apel, adresele acestora
– data, ora inițierii și a încheierii comunicării
– Legea „Big Brother” are în vedere și sms-urile, mesageria vocală, teleconferințele, transferul de date, redirecționarea și transferul apelului, serviciile multimedia
* Furnizorii de servicii de internet sunt obligați să stocheze următoarele date:
– data și ora conectării și a deconectării de la internet, adresa de IP, data și ora conectării și a deconectării de la serviciul de poștă electronică sau de telefonie prin internet
– numele și adresa abonaților
* Furnizorii sunt obligați să stocheze și date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicație al utilizatorului, precum și pentru localizarea geografică a acestui echipament
* Procurorii au acces la aceste date doar cu aprobarea judecătorului
* În baza Legii „Big Brother” nu poate fi interceptat sau stocat conținutul unei convorbiri telefonice, al unui sms sau al unui e-mail; de asemenea, nu pot fi stocate informațiile consultate în timpul utilizării internetului
* La cerere, furnizorii sunt obligați de Legea „Big Brother” să trimită informațiile stocate autorităților de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale sau organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată, în maximum 48 de ore, iar dacă acest lucru nu este posibil, în cel mult cinci zile.
* La sfârșitul celor șase luni, toate datele stocate în baza Legii „Big Brother”, cu excepția datelor puse la dispoziția autorităților competente, trebuie să fie distruse ireversibil.
* Furnizorii au obligația de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea și administrarea unor baze de date în format electronic, în vederea stocării datelor. Cheltuielile legate de crearea și administrarea bazelor de date sunt deductibile fiscal.
Fără Legea „Big Brother”, amenzi de 30.000 de euro pe zi
Legea „Big Brother” transpune în legislația națională Directiva europeană 2006/24/CE. Această directivă prevede obligația furnizorilor de telefonie și internet de a asigura crearea unor baze de date în vederea păstrării anumitor informații, pe o perioadă de timp cuprinsă între 6 și 24 de luni.
Deoarece România a întârziat să transpună această directivă în legislația autohtonă, Comisia Europeană a declanșat o procedură de infringement (încălcare a dreptului comunitar) împotriva statului român, care poate ajunge să plătească amenzi de peste 30.000 de euro pe zi dacă acest caz ajunge la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
O lege similară – care își propunea să transpună în dreptul intern Directiva europeană – a fost votată în Parlament în 2008, însă un an mai târziu Curtea Constituțională a constatat că legea era neconstituțională deoarece afecta „exercițiul drepturilor sau al libertăților fundamentale – dreptul la viață intimă, privată și de familie, dreptul la secretul corespondenței și libertatea de exprimare”. La acea dată, legea a fost abrogată.
Proiectul a reapărut în spațiul public în noiembrie 2011, când Valerian Vreme, ministrul Comunicațiilor în acea perioadă, și deputatul PDL Adrian Bădulescu, fost ofițer SRI, au depus la Parlament legea pentru stocarea datelor de către furnizori, ce avea să devină cunoscută drept Legea „Big Brother”.
Legea „Big Brother” – pro și contra
Potrivit susținătorilor Legii „Big Brother”, ea nu ar urma să încalce niciun drept al cetățenilor deoarece ea nu se referă la stocarea sau urmărirea conținutului mesajelor sau al convorbirilor. Efectele sale ar fi pozitive deoarece Legea „Big Brother” ar urma să ajute autoritățile statului să prevină, să cerceteze și să descopere infracțiunile grave și criminalitatea organizată.
În schimb, mai multe ONG-uri, dar și tineri internauți, au protestat împotriva adoptării Legii „Big Brother”. Unul dintre argumentele lor este că Legea „Big Brother” încalcă articole din Constituția României, mai exact articolul 26 („Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”) și articolul 28 („Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”).
Vlad Costea, student în anul I la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București, și totodată fondator al cauzei „Români împotriva ACTA” (ce a strâns peste 111.000 de membri), le-a trimis un e-mail de protest tuturor deputaților din Parlamentul României.
„Pot înțelege faptul că România face parte din grupări de state și alianțe militare care impun un anumit grad de securitate, dar legea în cauză mi se pare absurdă și sfidătoare pentru orice cetățean interesat de bunul mers al societății. Știu că după 11 septembrie 2001 au fost înăsprite măsurile de siguranță la nivel mondial și în numele siguranței naționale se pot impune multe legi stricte. Cu toate acestea, nu înteleg care este diferența în materie de libertate de exprimare și intimitate personală față de perioada pre-1989 în care toți cetățenii erau monitorizati de catre Securitate. Personal, nu sunt de acord ca o companie să îmi stocheze activitatea în mediul virtual și convorbirile telefonice, având obligativitatea de a oferi statului și organelor acestuia orice informație. Sunt convins că nu sunt singura persoană revoltată de această lege”, le-a scris el deputaților.
Mai multe informații despre acțiunile de protest ale lui Vlad Costea găsiți aici.
Dacă acest articol ți-a fost de folos, dă-ne un like pe pagina noastră de Facebook.
