O casă de vacanță, la munte sau la țară, înseamnă libertatea de a te bucura oricând de natură și aer curat. Dar presupune și multe cheltuieli suplimentare, în special iarna. Cel mai mare pericol pentru o casă nelocuită pe timp de iarnă este înghețul.
S-ar putea spune că nu este nevoie să asiguri un minim de încălzire în casa respectivă dacă nu stă nimeni acolo, pentur că asta înseamnă risipă de bani. Corect, dar să te trezești cu țevile de apă sparte din cauza înghețului s-ar putea să fie și mai costisitor, transformând ceea ce ar fi trebuit să fie un weekend sau câteva zile de vacanță într-un coșmar cu instalatori și, probabil, pereți sparți.
Așadar, chiar dacă este nelocuită sau nu, o casă în afara orașului, sau care nu beneficiază de încălzire de la sistemul centralizat de termoficare, are nevoie ca temperatura internă să nu scadă sub 5°C. Pentru aceasta, este nevoie de două lucruri: un sistem de încălzire și un temporizator, în situația în care nu poți apela la cineva care să facă în mod constant cald în casă. Care sunt, însă, cele mai bune opțiuni pentru a asigura căldura pe timp de iarnă?
Centrală pe gaz lichefiat
În funcție de accesibilitatea zonei, un sistem de încălzire precum o centrală pe GPL cu protecție la îngheț ar putea fi alegerea potrivită. Astfel de centrale sunt mai potrivite pentru spații mai mari, putând ajunge ușor la puteri de peste 80 KW. Pentru o casă cu o suprafață de 200-250 de metri pătrați e suficientă o putere între 20-39 KW. O astfel de soluție se poate preta ușor unei automatizări, astfel încât încălzirea să poată fi temporizată doar pe timp de noapte, câteva ore, de exemplu.
Bineînțeles, este necesar să investești și într-un rezervor de stocare a gazului lichefiat. Cum consumul unei centrale care funcționează 8 ore în medie pe zi se situează undeva în jurul valorii de 1000-1200 de litri de gaz în fiecare lună, capacitatea rezervorului ar trebui să fie suficient de mare astfel încât să poți alimenta centrala termică la intervale mai mari de timp.
Centrală pe lemne
O soluție viabilă inclusiv pentru casele de vacanță aflate în zone destul de izolate, în care un camion cu GPL nu ar putea ajunge, o reprezintă centrala pe lemne. Acestea pot fi mai scumpe, comparativ cu centralele pe gaz, dar îți vei amortiza investiția datorită prețului mai mic al combustibilului solid. Mai mult, astfel de centrale sunt mai puțin poluante, având emisii de CO2 mult mai mici.
Alegerea unui model de centrală pe lemne ar trebui să țină cont de câțiva factori: randamentul, puterea calorică, dimensiunea camerei de ardere și implicit a cazanului. Ar trebui să știi că există două mari tipuri de centrale pe lemne: cu ardere clasică sau cu gazeificare. Centralele cu gazeificare pot avea randamente de 90-95%, în timp ce modelele cu ardere clasică nu trec de 70-75%. Un randament ridicat înseamnă un consum mai redus de lemne. Dezavantajul unei centrale cu gazeificare este că necesită un anumit tip de lemn, care să fie uscat și să ardă mai încet. Modelele cu ardere clasică pot folosi și lemne umede, dar căldura degajată va fi mai mică. Un alt aspect de care trebuie să ții cont este faptul că o asemenea centrală necesită o cameră tehnică separată.
Centrala termică electrică
Modelele care funcționează pe bază de curent pot fi o alternativă pentru casele nelocuite mult timp. O astfel de centrală nu necesită nici gaz, nici lemne. Și unele modele nu au nevoie de un boiler pentru încălzirea apei. În plus, centralele termice electrice pot fi asociate unui termostat, scutindu-te, astfel, de grija asigurării combustibilului pe perioade lungi de timp.
În schimb, astfel de centrale vin la pachet cu facturi mari la curent și necesită ca în zonă să fie accesibilă o linie de curent de putere mai mare și cu un grad bun de stabilitate a tensiunii. De asemenea, ia în calcul și suprafața casei. Centralele termice pe curent nu sunt recomandate pentru casele foarte mari, dar nici pentru cele foarte mici, chiar unicamerale, unde mult mai eficientă ar putea fi o sobă, de exemplu.
Panouri radiante
O tehnologie relativ nouă, panourile radiante distribuie căldura prin inducție, cu ajutorul radiațiilor infraroșii. Panourile încălzesc direct corpurile către care emit infraroșiile. Costurile acestea pot fi mai mari la proiectare și achiziție, dar compensează prin facturi mai mici de curent. Dimensiunile panourilor trebuie calculate în funcție de suprafața de încălzit, dar și materialele din care a fost construită casa. Nefolosind combustibil solid sau lichid, acestea sunt și mai sigure. În plus, o astfel de instalație poate fi dotată și cu un termostat, prin care poți programa intervalele de funcționare.
Indiferent de soluția aleasă, încălzirea unei case de vacanță se poate proiecta pentru o autonomie și mai ridicată, folosind și soluții de suplimentare a energiei, precum panouri solare sau sisteme de încălzire geotermală, ce captează energia din pământ.
Sursa foto: Shutterstock
