Seceta începe să-i apese tot mai mult pe localnicii din zona Buzăului. Pentru că nu există sisteme de irigații în zonă, culturile au început să se usuce, iar oamenii, în disperare de cauză, au început să apeleze la datini străvechi pentru a atrage ploaia.
Potrivit Adevarul.ro câteva femei și trei copii din Smeeni au pornit într-un ritual de invocare a ploii, cunoscut sub numele de Caloianul. Procesiunea a început în a doua zi de Rusalii, pe înserate.
„E pomenit din bătrâni să mergem la fântână să ne dea ploaie. Înainte bătrânii aşa făceau. Noi, de la stradă ne-am organizat şi am luat o cruce veche din cimitir”, a spus o bătrână.
În fața grupului mergeau un copil cu o cruce de lemn mai mare decât el, o fetiță cu o ramură de nuc și o tânără care purta Caloianul, o păpușă din lut împodobită cu petale de trandafir.
Pe traseul de peste trei kilometri, femeile au bocit și s-au rugat la Dumnezeu să vină ploaia. La final, în apropiere de o fântână, pe cursul unui firicel de apă au pus păpușa din pământ.
În cultura populară, Caloianul era un copil dispărut în condiţii misterioase de acasă, pe care mama lui îl căuta cu disperare trecând dealuri, munţi, păduri dese şi ape adânci, iar lacrimile vărsate pentru el reprezentau ploaia.
Și Daea cere ploaia! Fără frică
„Nu vă speriați, nu fug din fața ploii, eu nu fug nici din față…”, îi spunea ministrul Agriculturii, Petre Daea, unui reporter, în timp ce îl uda un aspersor dintr-un sistem de irigare.
Reporterul a fugit, Petre Daea a rămas: „…unde m-a prins ploaia că este bine! Eu rămân, eu rămân în ploaie că mi-este necesar, dacă o cer, de ce să fug de ea?”
La jumătatea acestei luni, Petre Daea a declarat, într-o conferință de presă, că se lucrează „zi și noapte” la reabilitarea sistemului național de irigații, iar primele rezultate se vor vedea anul acesta, când se va iriga și prin canalul Siret-Bărăgan.
„Refacerea sistemului de irigații este un obiectiv extrem de important și necesar. Am constatat, la fața locului, că principala noastră preocupare în ultimii 28 de ani a fost să distrugem, nu să construim. Uneltele principale au fost barosul, bomfaierul și securea.
Barosul – cu care s-au dezlipit dale și s-au spart ziduri ca să se fure cărămizile și tot ce se poate fura – bomfaierul sau flexul – ca să se taie și să se fure fierul – și securea, cu care s-a tăiat orice pom aflat în cale.
Dacă am face o statistică, s-ar constata că în toți acești ani s-a exportat mai mult fier vechi decât grâne. S-a distrus tot ce s-a construit înainte și acum suntem condamnați să refacem ce s-a distrus“, a spus ministrul.
