Istoricul Dinu Giurescu a murit marți, 24 aprilie, în locuința proprie, la vârsta de 91 de ani, anunță postul de televiziune Antena3.
Născut la 15 februarie 1927 în București, Dinu C. Giurescu a fost membru titular al Academiei Române (începând din anul 2001), precum și deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al fostului Partid Conservator condus de Dan Voiculescu, care între timp a fuzionat cu ALDE.
Dinu C. Giurescu a fost fiul istoricului Constantin C. Giurescu.
Dinu Giurescu a terminat Facultatea de Istorie la Universitatea din București, iar în anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie.
A fost profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie (1968-1987), precum și profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București (1990-1997).
A fost membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1990).
Dinu Giurescu – un trecut controversat
La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 Dinu Giurescu a candidat pe listele USL, fiind ales deputat într-o circumscripţie electorală din Bucureşti.
Pe 24 aprilie 2014 a fost ales vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani, și a demisionat din Parlament.
La sfârșitul anului 2013, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis un document potrivit căruia Dinu Giurescu a furnizat informații către Securitate sub numele de cod „Darius”.
Însă, nu i s-a atribuit calitatea de colaborator deoarece CNSAS a considerat că istoricul nu a făcut poliție politică.
Dinu C. Giurescu a fost recrutat de către Securitate în martie 1967, când a „acceptat colaborarea, însă a insistat ca despre acest lucru să nu se ştie la M.A.E. (Ministerul Afacerilor Externe – n.r.) şi nici să nu se facă vâlvă”, relata „România liberă” la acea dată.
Scopul recrutării a fost de a informa „asupra problemelor importante ce se petrec în M.A.E”, deoarece „prin natura muncii sale, are posibilitatea să furnizeze unele informaţii care interesează organele D.G.I” şi „are şanse” de a ajunge „funcţionar-diplomat” şi „nu în ultimul rând că, prin natura funcţiei, poate intra în contact cu cetăţeni străini”.
Potrivit documentelor, întâlnirile ofiţerilor Securităţii cu Giurescu au fost continuate până în anul 1968, fără însă a se obţine „materiale de valoare operativă deosebită”.
