În România, se estimează că în jur de 200.000 de copii se culcă flămânzi. Cel mai rău este la țară, unde trăiesc trei sferturi dintre copiii săraci din țară, și unde sărăcia extremă se întâlnește mult mai des decât la oraș. În acest context, nu este de mirare că abandonul școlar continuă să fie foarte răspândit în mediul rural și că mulți copii nu termină nici măcar gimnaziul. Există însă soluții, iar multe dintre probleme s-ar putea rezolva printr-o implicare mai mare a autorităților.
O astfel de soluție este programul „Pachetul minim de servicii sociale”, desfășurat de Unicef în 45 de comunități din România. Cu ajutorul finanțării venite din partea organizației neguvernamentale, în cele 34 de comune și 11 comunități urbane (din 4 orașe) au fost angajați peste 160 de asistenți sociali, consilieri școlari, mediatori sanitari și asistenți medicali, toți acești specialiști având rolul de a-i sprijini pe copiii vulnerabili, fie din cauza sărăciei, fie din cauza unor dizabilități, și de a-i ajuta să rămână cât mai mult timp în sistemul de învățământ.
Când Andrei, un băiețel de 10 ani din satul Hăghiac, județul Bacău, i-a spus mamei sale că nu mai vrea să meargă la școală, femeia nu a știut ce să îi spună. Andrei tocmai începea clasa a II-a la școala din satul ce ține de comuna Dofteana, însă peste vară se împrietenise cu un cioban și îi intrase în cap să renunțe la școală, să își cumpere oi și să devină și el oier.
Cu un soț plecat la oraș ca să muncească zilier în construcții și alți 4 copii acasă, Cristina Ciobanu, mama lui Andrei, s-a simțit fără putere în fața refuzului hotărât al acestuia de a mai merge la școală.
„Voia să se facă cioban. Să renunțe la școală și să-și cumpere oi. Are un vecin cioban și în vacanță a fost la el”, a povestit femeia în vârstă de 40 de ani.
Cei 5 copii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani locuiesc alături de părinții lor într-o casă ridicată din pământ și lemn pe o bază din bolovani. Locuiesc toți în două camere: părinții mai lucrează la o a treia cameră, dar încă nu este gata. Nu au curent electric, așa că pentru a avea lumină au tras un fir de la cel mai apropiat stâlp de iluminat stradal. Au lumină numai când e aprins becul din drum, între 19.30 și 7 dimineața.
Cea care l-a convins pe băiat să se întoarcă la școală a fost Lenuța Tifrea, mediator școlar și profesoară de religie. În fiecare dimineață, la 6.30 – 7, doamna Lenuța era acasă la Andrei, îl lua de mână și-l ducea la școală. Îl ducea până în clasă. Pentru a-l motiva și a-l răsplăti pentru efort, îi aducea din când în când mici cadouri, ca de exemplu un măr.
„Am devenit prieteni și sper să rămânem prieteni multă vreme. Mi-am propus să plantăm o livadă în spate și să o numim livada lui Andrei”, a arătat Lenuța Tifrea.
Dacă înainte voia să devină cioban, de când merge din nou la școală băiatul s-a răzgândit. Vrea să devină polițist și să își ajute familia, a explicat mama lui: „Vrea să mă facă mândră. Vrea să se facă mare să ne pună lumină, să ne scoată din întuneric”.
Ana Găburici, elevă în clasa a VI-a, este un alt copil din comuna Dofteana ajutat de asistenții sociali. La câteva ore după ce a venit pe lume, medicii și-au dat seama că Ana suferea de nanism. Fetița, care a mers până acum la o școală obișnuită, a început în ultimul an să nu mai țină pasul cu colegii ei de clasă.
Pentru a nu o muta la o școală specială sau, mai rău, să abandoneze, Georgiana Buzescu a ajutat-o pe Ana să obțină un certificat CES (cerinţe educaţionale speciale), care îi va permite să învețe în aceeași clasă, dar după o programă adaptată pentru nivelul ei. Scopul era de a nu o rupe de Ana de un colectiv de copii în care învățase încă de la grădiniță, unde se obișnuise și avea mulți prieteni.
„Am ajutat să își facă hârtiile. Când îi vine certificatul toți profesorii sunt obligați să îi dea un nivel mai ușor – teme, programă. La evaluare, părintele face o cerere și se prelungește timpul”, a explicat Georgiana, angajată ca asistent social comunitar prin programul Unicef.
„Anuca e în continuare șefa clasei, e responsabilizată. Ea împarte cornul și laptele”, a mai spus ea.
În cadrul proiectului „Pachetul minim de servicii sociale” în comuna Dofteana au fost angajați 2 asistenți sociali.
„Facem foarte mult teren. 70-80% e muncă de teren”, explică Georgiana. De la discuții cu copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate la sfaturi date mamelor, asistenții sociali s-au dovedit a fi extrem de utili în comunitate: i-au învățat pe părinți cum să trăiască într-un mediu curat acasă ori le-au explicat mamelor cum să sterilizeze un biberon.
În timpul muncii de teren, cei 2 asistenți sociali și asistentul medical, și el angajat tot cu ajutorul finanțării Unicef, au identificat 700 de copii cu probleme sociale, dintre care 390 trăiesc în sărăcie lucie: fără sobe și căldură, în locuințe insalubre. Polițiștii locali, medicii, preoții și cei din inspectoratele de urgență s-au implicat toți pentru a asigura coșurile caselor și a repara sobele care riscau să ia foc și să pună în pericol viața copiilor.
Proiectul Unicef va furniza banii pentru plata salariilor celor 3 specialiști până la data de 31 decembrie 2018, iar ulterior aceștia vor fi plătiți de primărie. Scopul organizației este ca, treptat, tot mai multe primării din țară să preia acest model de succes și să îl implementeze, alocând fonduri pentru asistenți sociali, mediatori sanitari și consilieri școlari.
Dincolo de angajarea de personal, o altă componentă a proiectului „Pachetul minim de servicii sociale” constă în organizarea de cursuri de formare și de traininguri pentru profesori, de la cele despre prevenirea violenței la cele dedicate unor metode novatoare de predare (prin joc, de pildă: domino cu exerciții de calcul cu numere întregi).
Una dintre cele mai mari noutăți aduse în comunitate a fost educația parentală. În total au fost organizate 10 sesiuni de educație parentală cu grupuri de câte 15 părinți (sau bunici și tutori, în cazul în care părinții erau plecați la muncă în străinătate).
Au fost abordate teme precum stresul, furia, comunicarea în familie, iar părinții au fost surprinși că pot învăța lucruri atât de utile prin joacă.
În ultimii 2 ani, Școala Gimnazială Scarlat Longhin din comuna Dofteana a primit și mai multe mici granturi în valoare totală de peste 30.000 de lei din partea Unicef. Banii au fost cheltuiți pentru achiziționarea mai multor echipamente foarte necesare în timpul predării: videoproiector, laptop, stație audio, boxe și microscoape.
„După 2 ani de proiect am redus rata abandonului la 0. Numărul de absențe a fost redus cu 10%, iar toți copiii termină clasa a VIII-a”, a explicat Ana Nicoleta Irimia, directoarea școlii din Dofteana.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
