Eurovision. Votul „prietenesc” arată că mari favorite în 2012 sunt Suedia şi Norvegia. Unde mai pui că reprezentanta Suediei, Loreen, a venit cu o melodie parcă special gândită pentru succesul la Eurovision
Finala Eurovision 2012 are loc sâmbătă, 26 mai, în capitala azeră Baku. 20 de ţări calificate în urma celor două semifinale ale Eurovision 2012 se vor întâlni în finală cu reprezentanţii gazdelor şi cu cinci ţări precalificate (Spania, Germania, Marea Britanie, Italia şi Franţa), statut dobândit prin contribuţia financiară mai mare pe care o au la bugetul Eurovision.
UPDATE:
CLASAMENT FINAL EUROVISION 2012
1. Suedia 372 (vezi cum a cântat Loreen în finala Eurovision 2012, aici)
2. Rusia 259
3. Serbia 214
4. Azerbaidjan – 150 puncte
5. Albania – 146 puncte
6. Estonia – 120 puncte
7. Turcia – 112 puncte
8. Germania – 110 puncte
9. Italia – 101 puncte
10. Spania – 97 de puncte
11. Moldova – 81 puncte
12. România 71 puncte
13. Macedonia 71
14. Lituania 70
15. Ucraina 65
16. Cipru 65
17. Grecia 64
18. Bosnia 55
19. Irlanda 46
20. Islanda 46
21. Malta 41
22. Franţa 21
23. Danemarca 21
24. Ungaria 19
25. Marea Britanie 12
26. Norvegia 7
Însă Eurovisionul nu ar mai fi Eurovision fără acuzaţiile anuale de „vot politic” şi de „veşnice coaliţii”. Într-adevăr, ţări care fie fac parte din aceeaşi zonă geografică, fie au opţiuni culturale şi politice asemănătoare îşi acordă reciproc, la Eurovision, mai multe puncte decât oferă altor ţări de pe continent.
Pentru unii oameni, natura predictibilă a votului de la Eurovision este prilej de pariuri amuzante. „Ce ţi-am spus? Eram sigur că Danemarca va da 12 puncte Suediei!” şi exemplele pot continua. Alţii spun însă că s-au săturat de nedreptăţile sistemului de vot. Caracterul predictibil al votării şi lipsa de apreciere pentru muzica în sine au discreditat complet concursul, care ar trebui chiar boicotat, spun unii.
Cel mai mare „mister” de la Eurovision: Muzica turcă, ignorată de ciprioţi
Marea Britanie, cândva o mare forţă a Eurovision, a avut enorm de suferit de când televotingul a fost introdus pentru prima dată, la sfârşitul anilor 90. Omul de televiziune Terry Wogan, care era cândva comentatorul tradiţional al concursului în Marea Britanie, a renunţat la această sarcină acuzând tocmai nedreptăţile votului de la Eurovision.
Se pare că factorul determinant în procesul de vot îl constituie „blocurile de state”, state care au un element cultural sau de civilizaţie comun. Cele mai bun exemple: Cipru şi Grecia, Moldova şi România. Cele două perechi state îşi acordă cam de fiecare dată 8, 10 sau 12 puncte deoarece majoritatea ciprioţilor sunt, etnic vorbind, greci. Cam la fel stă situaţia cu România şi Moldova.
În 1975 şi 2002, Grecia a acordat, în medie, 9.5 puncte Ciprului. Este un punctaj enorm, gândiţi-vă că numărul maxim de puncte acordat este 12. Ciprioţii au replicat frumos: le-au acordat grecilor, în medie, 10.5 puncte pe ediţie. În intervalul menţionat, cele două state au avut 15 participări comune în concurs.
În schimb, Ciprul nu a acordat NICIODATĂ vreun punct Turciei. Între 1975 şi 2003, reprezentanţii celor două ţări s-au întâlnit de 19 ori la Eurovision. În toate cele 19 ocazii, Ciprul a acordat ZERO puncte Turciei, iar Turcia a acordat ZERO puncte Ciprului. Să fie oare o atât de mare diferenţă între gusturile muzicale ale celor două state? Sau, mai degrabă, un conflict de natură politică? Judecaţi singuri, ştiut fiind însă că Turcia refuză să recunoască statul cipriot.
Grupurile de „prietenie” de la Eurovision: grupul nordic, „Pactul de la Varşovia” şi frăţia balcanică
Privind obiceiurile de vot din 1975 până astăzi, este clar că votanţii dintr-o ţară tind să acorde mai multe voturi vecinilor. Acest obicei este anterior televotingului. Aşadar, chiar şi grupurile de „experţi” în ale muzicii nu votau 100% obiectiv.
În 1975 şi 2003, Suedia (stat a cărui reprezentantă, Loreen, este favorită la Eurovision 2012) a primit cele mai multe puncte din partea următoarelor state: Danemarca, Estonia, Islanda, Lituania şi Norvegia. În mod asemănător, estonienii, suedezii şi norvegienii au fost printre cei mai generoşi votanţi ai Finlandei. Iar Danemarca a primit cele mai multe voturi, aţi ghicit probabil, de la Islanda, Norvegia, Suedia, Letonia şi Estonia. Acestea indică existenţa unui „bloc de votare nordic”, care include statele scandinave dar şi ţările baltice.
Tot statisticile Eurovision ne prezintă şi un alt grup de acest fel. Este cel balcanic, format din Bosnia, Croaţia, Macedonia, Slovenia şi Turcia.
Un alt bloc este cel din care fac parte următoarele state: Letonia (de remarcat că acest stat este şi în grupul nordic), Lituania, Polonia, Rusia, Estonia şi România. Interesant este că Estonia şi Letonia au câştigat în 2001, respectiv 2002, beneficiind de apartenenţa la două grupuri de state.
Un alt calcul interesant este legat de votul emigranţilor. Aşa cum România primeşte puncte cu duiumul din Spania, Italia ori Marea Britanie (votează românii care muncesc acolo), tot aşa Turcia primeşte an de an foarte multe puncte din partea Germaniei (comunitatea turcă din Germania este extrem de numeroasă).
În afara oricărui pact pare a fi Marea Britanie. Irlandezii refuză să le acorde puncte, deşi britanicii le-au oferit punctaje bune între 1975 şi 2003. În acest context, Marea Britanie păstrează ca unic (dar preţios) atu stăpânirea perfectă a limbii engleze şi reputaţia lor în muzica internaţională, reputaţie construită de nume ca Beatles, Bowie sau U2, cred jurnaliştii Euronews.
Introducerea semifinalelor Eurovision a întărit grupul estic şi balcanic
Ne-am mărginit la rezultatele înregistrate până în 2003 deoarece, din 2004, au fost introduse semifinalele. În acel moment, competiţia s-a deschis către numeroase state din estul continentului (Azerbaidjan e exemplul perfect), care nu mai participaseră până la acea dată. Grupurile de prietenie au crescut, iar influenţa lor, evident, de asemenea.
La grupul balcanic s-au „lipit” Serbia, Bulgaria şi Albania. Chiar şi Grecia a început să arate mai multă prietenie statelor din acest grup, iar recompensa nu s-a lăsat aşteptată. În grupul de prietenie al României s-au adăugat Ucraina, Georgia, Belarus, Moldova şi Azerbaidjan.
Între 2003 şi 2011, România a acordat un număr gigantic de puncte Greciei şi Moldovei. Turcia a fost a treia în preferinţele Românilor, iar Rusia – a patra.
Din 2004, s-a întâmplat o singură dată ca o ţară din afara unuia dintre cele trei grupuri numite mai sus să câştige Eurovision. S-a întâmplat în 2010, când a câştigat Germania. În rest, au fost victorii la Eurovision pentru grupul viking (Finlanda în 2006, Norvegia în 2009), pentru grupul aşa-numit „Pactul de la Varşovia”, din care face parte şi România (Ucraina 2004, Rusia 2008, Azerbaidjan 2011) şi, în fine, pentru grupul balcanic (Grecia 2005, Serbia 2007).
Televotingul la Eurovision – momentul din care emigranţii au început să decidă
Vorbeam mai devreme de emigranţii care votează pentru ţara natală din ţara de adopţie. Din 1998, anul în care a fost introdus televotingul, Turcia a beneficiat cel mai mult de acest sistem de vot. În Germania trăiesc 1,6 milioane de turci, fără a-i socoti şi pe cetăţenii germani cu origini turce. Alte comunităţi uriaşe de turci sunt în Franţa şi Olanda. Aşadar, nu este nicio coincidenţă că, în ultimii nouă ani, ţările care au acordat cele mai multe puncte Turciei sunt tocmai Germania, Franţa şi Olanda.
Adăugând şi amănuntul că Turcia este un membru plin al grupului balcanic (cu voturi numeroase mai ales din Albania şi Bosnia), ne putem explică cum reprezentanţii Turciei au câştigat în 2003 şi au terminat în Top 5 de şapte ori în ultimii nouă ani.
Înainte de televoting, Turcia s-a clasat în Top 5 Eurovision o singură dată.
Şi Azerbaidjan a beneficiat de dimensiunile diasporei sale. sunt circa 1,5 milioane de azeri în Rusia şi Turcia, iar asta s-a văzut în punctele acordate de cele două state. Dar acest detaliu nu pare să fi fost cel care a contat cel mai mult. Vorbim, în fapt, de doar 24 de puncte! Victoria Azerbaidjanului din 2011 nu ar fi avut loc fără promovarea uriaşă de care s-a bucurat piesa câştigătoare (Running Scares), fiind dorinţa statului răsăritean de a-şi afirma ambiţiile pe scena europeană, muzicală şi extramuzicală.
Într-un sondaj efectuat pe siteul Euronews, 72% dintre votanţi sunt de părere că sistemul de vot de la Eurovision este incorect, 18% cred că este corect, iar 10% sunt nehotărâţi în privinţa răspunsului.
Voi ce credeţi: Este Eurovision un concurs corect?
Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-ne un like pe pagina noastră de Facebook.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
