De la artă până la acțiuni naționale, activista revoluționară Antonella Lerca are multe de spus și povestea sa arată că nu se lăsă doborâtă de greutățile impuse de o societate rasistă și transfobă.
Ai povestit în repetate rânduri cum ai experimentat ca femeie trans de etnie romă multe momente dificile, discriminatorii, în facultate mai ales. Au mai trecut câțiva ani de atunci și aș vrea să te întreb cum vezi progresul României împotriva discriminării de la momentul actual?
Antonella: „Dacă stăm să discutăm despre România anului 2024, există o diferență față de acum 15-20 de ani. Țara se îndreaptă spre o zonă bună a toleranței și a acceptării comunității LGBTQIA+. Însă se fac pași de melc, pare că melcul ăsta este bolnav…progrese există, doar că minime. Trebuie să ne gândim că avem deja câteva hotărâri de la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) care obligă România să ia o serie de măsuri pentru siguranța și bunăstarea noastră. În prezent, avem mai mult acces la platforme sociale și oamenii tind să se informeze înainte de a comenta sau condamna, deci cred că suntem pe calea cea bună, asta în cazul în care nu câștigă fasciștii în 2024.”
Ce ți-ai dori ca oamenii să înțeleagă despre problemele comunității queer?
A: „În primul rând oamenii ar trebui să înțeleagă că suntem un popor divers, multietnic, multicultural și intersecțional; toți facem parte din aceeași țară, toți ar trebui să avem drepturi egale, pe care la momentul actual nu le avem. Atunci când avem o minoritate care este asuprită de majoritatea țării trebuie să luăm în considerare subiectul și să recunoaștem că există o problemă. În al doilea rând, am fost din cea mai îndepărtată istorie aici, suntem aici și vom fii și în viitor, indiferent de mentalitatea lor. Drepturile civile nu au nimic în comun cu cele religioase, practic trăim într-o țară cu o politică democratică, nu una condusă de religie. Așa că lăsați biserica la locul său și dați-ne drepturi civile.”
Ce înseamnă activismul pentru tine?
A: „Activismul pentru mine înseamnă supraviețuire. Trebuie să supraviețuiești într-o tară plină de inegalități, mai ales ca femeie trans romă și sex worker. Pentru mine forma supremă de activism este supraviețuirea, căci trăiesc într-o țară mizerabilă ca România, așa că trebuie să mă lupt ca să supraviețuiesc.”
Ce crezi că este cel mai important ca oamenii să afle despre tine?
A: «Ceea ce mă definește ca persoană este solidaritatea, empatia și bunătatea, pentru că îi simt lipsa din lume, lipsește căldura umană. Mulți oameni trăiesc în propria bulă și noi suntem ceva anormal pentru ei, iar în momentul în care apare Antonella îi debusolează „ce ești femeie sau bărbat?”. Mi-a plăcut întotdeauna să pun oamenii pe gânduri, să gândească de două ori înainte de a da cu hate și bineînțeles să fie interesați de subiect mai mult. »
Când a fost momentul în care ai simțit că schimbarea trebuie să înceapă?
A: „Cred că revolta asta în mine s-a trezit în 2018 când a fost Referendumul gay și s-a completat în 2022 când au încercat să dea legea anti gay (încercarea modificării Legii nr. 272/2004). Cred că toate abuzurile îndurate pe parcursul vieții m-au făcut să mă ridic și să mă lupt cu sistemul. În 2017-2018 aș zice că am pornit activismul în România, dar ca femeie trans aș zice că ești activistă prin simplul fapt că existi și ieși pe stadă îmbrăcată cum vrei și îți asumi tot hate-ul. E un act de curaj, un curaj nebunesc și atunci activismul meu a pornit când mi-am asumat identitatea de femeie trans, undeva la 14 ani.”
Ca activistă pentru drepturile lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali ce crezi despre mentalitatea oamenilor cu privire la munca sexuală, dar despre legislație?
A: „Comunitatea persoanelor care practică sex comercial în România este foarte mare, nu doar la nivel național, ci și internațional. Eu sunt o femeie care practică sexul comercial și știu că ce mă doare pe mine, doare și pe restul comunității, așa că am zis să vorbim între noi să vedem care ne sunt nevoile, cerințele, ce putem face împreună. Evident că în România nu poți să faci nicio mișcare pentru a decriminaliza munca sexuală, pentru că avem legi tâmpite, politicieni tâmpiți, nimeni nu vrea să-și asume subiectul, fiindcă este un subiect tabu. Este foarte greu să discutăm despre asta când lumea se preface că nu există, deși am fi numărul 1 în lume la videochat (Adevărul). Este un subiect delicat, dar culmea că dacă nu ar exista cerere nu ar mai exista nici industria. Este greu, dar luptăm.”
Lupta este importantă, căci violența resimțită de lucrătoarele și lucrătorii sexuali este la ordinea zilei. De la agresiunile verbale suferite zilnic, până la cazuri grave care ajung la știri și revoltă oamenii, fără a stârni o reacție clară din partea autorităților.
În 2020 ai publicat și cartea Sex work is work. O poveste transgen și am vrea să aflăm ce ai simțit în timpul procesului creativ (în timp ce ai scris cartea) și cum te simți acum, după ce ai publicat cartea?
A: „Mi-am retrăit toate traumele și a fost dureros, dar m-am gândit că în povestea mea se vor regăsi alte fete trans și le va da curaj să meargă mai departe. În spațiul literar românesc lipsește (reprezentarea) cu desăvârșire, este prima carte scrisă de o femeie trans, romă și lucrătoare sexuală care își expune efectiv viața în fața publicului. E istorie, am făcut istorie și va rămâne în istorie această carte. Era necesară prezența asta și e o gură de aer în literatura românească și aceleași poezii ale lui Eminesu. Vrem și ceva care să șocheze, să creeze scandaluri, e bine că fiecare persoană o percepe diferit și că se creează discuții. Este important să deschidem discuția despre cea mai vulnerabilă parte a comunității LGBTQIA+: femeile trans care practică munca sexuală care sunt ucise pe capete în fiecare an. Prioritățile comunității queer se pare că sunt altele totuși…vreau să-mi schimb buletinul, acces la tratament hormonal și o viață liniștită.”
Un moment istoric pentru România a fost și candidatura ta la Consiliul Local al Sectorului 2 și suntem curioși ce ai simțit atunci și cum te raportezi acum la acest fapt?
A: „Am fost și sunt mândră de mine că am avut curajul ală nebunesc, sincer acum nu știu de unde a venit acel curaj de a candida în fața atâtor homofobi și transfobi. Am simțit nevoia să creez un precedent ca și alții să pot face același lucru. Vreau ca comunitatea LGBT să vadă că sunt persoane queer care candidează. Nu contează ce ai în chiloți, contează ce ai în creier și temele de campanie pe care le propui. Eu am strâns o echipă minunată de voluntari care mi-au fost alături și m-au ajutat cu toate temele de campanie. Era vremea ca și o femeie trans să-și facă simțită prezența în politică. Din păcate, pandemia de Covid și alte lucruri s-au suprapus și nu am obținut voturi. Sper ca pe viitor altă femeie trans să candideze, este posibil, toată lumea poate să creadă în visul său, pentru că toți putem schimba ceva. Cred că schimbarea începe de la sine, dacă noi nu avem propria idee de schimbare, voința nu poate să vină din altă parte.”
De ce lucru sau acțiune ești cel mai mândră?
A: „Că trăiesc. Că nu m-a omorât nimeni până acum. Sunt mândră că am supraviețuit și asta îmi dă o putere enormă. Faptul că reușești să faci față zilelor cu sănătatea mintală la pământ e un succes. Să trăiești cu toată presiunea din jur e o mândrie pentru mine. Nu mă laud cu ce am făcut până acum, mă laud că trăiesc, este cel mai important.”
Care a fost cel mai dificil moment din viața ta?
A: „Cel mai dificil moment a fost moartea fratelui meu. A fost cel mai greu moment din viața mea, primul moment când m-am întâlnit cu moartea în familie. A fost tânăr, mi-a dat o palmă viața, pentru că vezi la alții și ești respectuos, le urezi condoleanțe, dar când te lovește pe tine e foarte greu de depășit momentul.”
Ce ți-ai propus pentru viitor?
A: „Eu în România am cam făcut ce aveam de făcut. Următorul meu plan este să plec din țară, pentru că viața unei femei trans este foarte grea aici, cu atât mai mult dacă practici și muncă sexuală. O să continui cu activismul din afara țarii, dar planuri în țară nu mai am. Sunt împăcată cu decizia mea, am lăsat ceva în urmă, am rămas în istorie.”
Ce mesaj ai avea pentru toate persoanele care au fost segregate, marginalizate, date afară din societate?
A: „Nu sunteți singure/i/x, au mai fost persoane în situația voastră, timpul le rezolvă pe toate. Fiți puternice/i/x, încercați să depășiți momentul, e greu…asta mai lipsește, să vină cineva să-ți zică să fii puternic când tu ești în cea mai mare depresie. Efortul merită, lumea e frumoasă și este important să ai încredere în tine. Fii tu și dă lumea la o parte.”
Ce mesaj ai avea pentru tine de la început?
A: „Să nu te mai încrezi în oamenii care par a fi de încredere. Nu cunoști persoane și le oferi prea repede o încredere pe care nu o merită.”
Surse:
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/romania-campioana-mondiala-la-videochat-2284109.html
https://transrespect.org/wp-content/uploads/2023/11/TvT_TMM_TDoR2023_Table.pdf
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
