Mulți oameni ajung la medic pentru dureri abdominale și afecțiuni biliare, fără să știe cauza exactă din spatele acestor simptome neplăcute. În realitate, pietrele la fiere pot explica de multe ori aceste probleme digestive și este important să primești un diagnostic corect cât mai rapid. Un plan de investigații clar ajută nu doar la depistarea calculilor biliari, ci și la stabilirea tratamentului potrivit. În continuare, vei găsi cele mai utile metode prin care medicii identifică prezența pietrelor la fiere și eventualele complicații.
Când trebuie să te gândești la investigații
Simptomele care sugerează afecțiuni ale vezicii biliare pot apărea brusc sau treptat. Dacă simți o durere acută în partea dreaptă sus a abdomenului, care poate radia spre spate sau umăr, ai greață, vărsături sau observi o culoare gălbuie a pielii ori ochilor (icter), mergi la medic. Febra sau frisoanele pot însoți aceste manifestări, sugerând o infecție a vezicii biliare.
Foarte mulți pacienți descoperă pietre la fiere întâmplător, cu ocazia unei ecografii de control, fără să acuze simptome. Chiar și în lipsa durerilor, dacă apar modificări la analize sau semne noi, consultul medical rămâne prioritar.
Investigații recomandate pentru depistarea calculilor biliari
Medicul recomandă frecvent analize de sânge pentru a observa funcția ficatului, prezența infecțiilor și posibile complicații.
1. Analize de sânge
În cadrul acestor teste, urmărește valori precum TGO (AST), TGP (ALT), fosfataza alcalină, gama GT și bilirubina totală sau directă. De exemplu, o creștere a bilirubinei poate sugera blocarea canalelor biliare de către un calcul. Se verifică și markeri de inflamație, cum ar fi leucocitele și proteina C reactivă, pentru a depista o posibilă infecție sau inflamație. În unele cazuri, medicul analizează și nivelul amilazei, pentru a exclude complicații pancreatice.
2. Ecografia abdominală
Majoritatea medicilor aleg ecografia abdominală ca primă metodă pentru investigație. Folosește ultrasunete și nu doare, iar pacientul nu este expus radiațiilor. Prin această examinare, medicul observă eventualele calculi prezenți în vezica biliară, starea peretelui vezicii și posibile semne de inflamație.
3. Tomografia computerizată (CT abdominal)
Dacă rezultatele ecografiei ridică unele semne de întrebare sau simptomele sunt neclare, medicul poate solicita un CT abdominal. Aceasta oferă imagini detaliate despre vezica biliară și alte organe din abdomen, utilă mai ales în cazurile complexe.
Un avantaj suplimentar: se vede și colonul la CT-ul abdominal, fapt ce ajută la depistarea unor afecțiuni gastrointestinale asociate. Investigația poate presupune administrarea unei substanțe de contrast, care crește acuratețea imaginilor. Nu este recomandată pacienților cu insuficiență renală sau alergii la substanța respectivă și nu se efectuează la gravide, din cauza expunerii la radiații.
4. Rezonanța magnetică (RMN) și colangiopancreatografia magnetică (MRCP)
RMN-ul folosește unde magnetice pentru a obține imagini detaliate asupra organelor, fără a expune pacientul la radiații. În cazul MRCP, accentul cade pe identificarea anomaliilor la nivelul căilor biliare și pancreatice.
Această investigație devine foarte utilă dacă se suspectează migrarea pietrelor în canalul biliar principal. RMN-ul nu provoacă durere, dar poate pune probleme persoanelor cu claustrofobie sau purtătorilor de implanturi metalice. Pacienții care acuză stări de anxietate discută opțiunile de pregătire a investigației împreună cu medicul.
5. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP)
ERCP-ul combină endoscopia cu radiografia pentru a vizualiza căile biliare și pancreatice. Medicul introduce un tub subțire pe gât, până la nivelul intestinului, injectând substanță de contrast pentru o vedere clară a canalelor.
Dacă identifică o piatră care blochează un canal, o poate extrage direct în timpul procedurii. Totuși, ERCP are anumite riscuri: poate provoca pancreatită sau leziuni ale căilor biliare. Se folosește la recomandarea explicită a medicului, doar în cazuri selectate, când alte variante nu sunt suficiente.
6. Examinarea clinică și testul Murphy
În plus față de analize și imagistică, medicul efectuează evaluarea clinică. Prin testul Murphy, te roagă să inspiri profund și apasă ușor sub coaste, în partea dreaptă. Dacă ai o durere bruscă când își exercită presiunea, testul indică inflamația vezicii biliare. Acest examen nu stabilește diagnosticul singur, dar ajută la orientarea investigațiilor și la evaluarea rapidă a stării pacientului.
7. Analize de urină și teste microbiologice
În completarea analizelor de sânge, medicul poate solicita analize de urină pentru a verifica eventuale dezechilibre sau complicații renale. Dacă apar semne de infecție gravă, recomandă teste microbiologice sau virusologice, care identifică exact agentul cauzator. Astfel, tratamentul poate fi adaptat punctual situației pacientului.
Evaluarea rezultatelor și diagnosticul diferențial
Medicul corelează simptomele prezentate cu analizele de laborator și imagistică. O creștere a anumitor enzime sau a bilirubinei poate sugera o obstrucție biliară, dar este important să excludă și alte afecțiuni, cum ar fi pancreatita sau hepatita. Imagistica de precizie ajută la diferențierea între pietre la fiere și alte boli ale sistemului digestiv.
Dacă ai nevoie de detalii despre cauze, factori de risc sau opțiuni de tratament pentru pietre la fiere, poți consulta informațiile medicale oferite de specialiști.
Implicarea medicului și pașii care urmează după diagnostic
Doar medicul poate interpreta corect rezultatele tuturor analizelor și stabilește opțiunile potrivite pentru fiecare pacient. Acesta decide dacă este nevoie de tratament medicamentos, de supraveghere periodică sau de intervenție chirurgicală. Pot să apară situații care impun repetarea sau completarea unor investigații, pentru o monitorizare atentă.
Decizia terapiei ține cont de severitatea simptomelor, vârsta pacientului și eventualele complicații. Discută cu medicul orice nelămurire și urmează indicațiile primite după evaluare.
Prevenție și importanța evaluării periodice
Pietrele la fiere pot apărea chiar și la persoane fără simptome evidente. Dacă faci parte dintr-un grup cu risc – ai peste 40 de ani, suferi de diabet, ești supraponderal sau ai antecedente familiale – efectuează controale medicale și ecografii de rutină. O dietă echilibrată și menținerea greutății optime îți pot reduce șansele de a dezvolta astfel de probleme. Mergi la specialist la primele semne de disconfort abdominal și nu amâna consultația.
Acest articol are scop informativ și nu substituie consultația medicală. Pentru diagnostic și tratament, adresează-te unui medic specialist!
Sursa foto: Shutterstock
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
