TOP 7 curiozități despre oaia românească

Sursa foto: fermadeturcane.wgz.ro

Iată 10 curiozități interesante despre oaia românească.

1. România este pe locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de oi (sau pe doi, dacă luăm în considerare Brexitul). În țara noastră trăiesc 9,8 milioane de astfel de animale, mai multe fiind doar în Marea Britanie (23,8 milioane) și în Spania (15,9 milioane).

2. Țara noastră are un potențial de export de circa 4 milioane de capete, iar cea mai bună piață de desfacere externă pentru crescătorii de oi din România este Iordania. Siria şi Libia sunt şi ele pieţe foarte bune pentru fermierii români.

3. Județele din România cu cea mai mare producție anuală de carne de oaie sunt Mureș, Brăila și Timiș.

4. Cele mai cunoscute rase de oi din România sunt Merinos de Palas, Țigaie, Țurcană și Linia de Carne – Palas. Rasa Merinos de Palas s-a format la Oieria Palas, între anii ’20 și ’60. La bază a stat o populație de oi cu origine necunoscută, adusă la Constanța în jurul anului 1919. Aceste oi au fost încrucișate cu berbeci Merinos Rambouillet și Merinos Semiprecoce German (de Leutewitz), aduși din Franța și Germania între 1926 și 1940.

S-a obținut o oaie cu o producție de lână de circa 5 kilograme și cu o lungime a șuvițelor mai mică de 7 centimetri. Greutatea unui exemplar era de 40-45 kilograme. Totuși, existau unele neajunsuri legate de această rasă: lungimea mică a șuvițelor, extinderea insuficientă a lânii pe abdomen, membre și cap și randamentul scăzut al lânii la spălare. Pentru a elimina aceste defecte, dar și pentru a mări greutatea corporală medie a exemplarelor rasei s-a făcut o încrucișare prin infuzie, aducându-se la Palas, în anii ’50, 10 berbeci Merinos de Vest, 7 berbeci Merinos de Stavropol și 8 berbeci Merinos Caucazian. Astfel a luat naștere actuala rasă Merinos de Palas, omologată în jurul anului 1960.

Berbeci din rasa Merinos de Palas. Foto: youtube.com

5. O altă rasă autohtonă este Linia de Carne – Palas. Aceasta a rezultat din încrucișarea rasei Merinos de Palas cu rasa Ile de France. Primii metiși Ile de France x Merinos de Palas s-au obținut la începutul anilor ’70. Încrucișările au durat 10 ani, ele fiind sistate în 1983. În acel an, populația a fost închisă reproductiv, trecându-se la reproducția în sine a populației.

6. Oaia Țigaie apare și pe Columna lui Traian, lucru care înseamnă că exista în Dobrogea în anul cuceririi Daciei de către romani, aşadar cu aproape două milenii în urmă. Potrivit unor autori, țigaia își are originea într-o specie sălbatică de ovine, domesticită la sud-est de Marea Caspică. Cum în Asia Mică a existat încă dinaintea erei noastre o populație de oi cu lână fină și uniformă, se pare că datorită legăturilor strânse dintre porturile Asiei Mici și cele ale Mării Negre, rasa a pătruns și pe teritoriul nostru undeva la sfârșitul ultimului mileniu înainte de Hristos.

Adepții acestei teorii susțin că, din Dobrogea, rasa a fost răspândită în Transilvania de către mocanii care practicau transhumanța.

O altă teorie este că Țigaia este o rasă a păstorilor transhumanți din zona Carpaților de Curbură, ajunsă apoi să fie crescută și în Ucraina, Rusia, Bulgaria, Slovacia și Cehia. Cert este însă că Țigaia este crescută cu succes și în Turcia, una dintre țările cu cele mai mari populații de oi din lume. La turci, rasa e cunoscută sub numele de Kivirgic.

Țigaia este o rasă bună atât pentru lapte, cât și pentru carne și lână. Aceasta din urmă e în general albă și semifină. Totuși, unele exemplare au și fibre colorate în cojoc, potrivit gazetadeagricultura.ro. Jarul de pe fața și membrele acestor oi poate avea culoarea brună (așa-numita Țigaie bucălae), ruginie (Țigaie ruginie), albă (Țigaie bela) sau albă cu pete brune sau ruginii. De asemenea, există, deși mai puțin întâlnite, exemplare cu culoare neagră. Rasa e ușor de cunoscut după coarnele mari (60-70 cm) ale berbecilor, acestea fiind răsucite în una sau două spirale. Izolat, găsim și berbeci ciuți sau cu coarne rudimentare (așa-numiți melci). Majoritatea femelelor din această rasă nu au coarne, doar o șesime dintre exemplare având niște coarne mici nespiralate.

Oi din rasa ţigaie. Sursa foto: fermapastor.ro

7. Cea mai veche și cea mai răspândită rasă autohtonă este însă rasa Țurcană. Originea acesei rase nu se cunoaște cu precizie. După unii autori, rasa Țurcană derivă dintr-o specie sălbatică. După unul dintre autori, oaia Țurcană a fost domesticită în vremurile preistorice în Munții Carpați, de unde s-a răspândit în toată Europa prin transhumanță. După documentarea făcută de un alt autor român, în țările din Europa Centrală, din Balcani (inclusiv Turcia europeană) și sudul Europei de Răsărit (Moldova, Ucraina, Rusia), se întâlnesc trei-patru grupe de oi de origine românească, ce formează majoritatea raselor autohtone din aceasta zonă geografică vastă. Aceste grupe sunt: Grupa raselor Valahe (Zackel); grupa raselor Țigaie, grupa raselor Valahe cu coarne în tirbușon (Ratca) și grupa raselor Karnabat și Ruda.

În finalul textului, vă amintim că ministrul Agriculturii, Petre Daea, a propus oaia ca simbol pentru brandul de țară al României. ”Oaia este o statuie vie. Este doar o definiție, argumentele se găsesc în străfundul analizei pentru fiecare și pentru orice loc. Uitați-vă dumneavoastră, astăzi, în orice parte a țării cât de frumos este acest animal pe pășunele verzi ale țării românești”, a spus oficialul, completând că nimeni nu are ”oi ca în România”. Făcând aluzie la actualul brand de țară al României, frunza, ministrul a spus: „Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”.

Jurnalist GreatNews, Dan Arsenie lucrează în presa centrală din 2007 şi a scris pentru publicaţii ca Evenimentul Zilei, realitatea.net şi Yahoo News România. Scrie cu pasiune reportaje şi portrete jurnalistice şi acordă o atenţie ridicată promovării oamenilor frumoşi şi a locurilor frumoase din România.