Gheorghe Hagi împlinește azi 50 de ani. Cu toate că a trecut deja mai mult de un deceniu de când a agățat ghetele în cui, ”Regele” este venerat în continuare în România pentru isprăvile sale de pe teren.
Hagi este unul din acele puține nume care ne identifică pe noi, românii, ca popor. Gheorghe Hagi, liderul ”Generației de Aur”, a fost mai mult decât un fotbalist pentru generații întregi de români. Chiar dacă n-a avut mereu succes, Gică Hagi a fost mereu înconjurat de o splendidă euforie, acel sentiment care îi face și pe cei mai sceptici dintre noi să viseze.
Parcursul celui mai bun fotbalist român din toate timpurile este cunoscut și spectaculos. Tânărul Gheorghe Hagi a învățat jocul la Farul Constanța, echipa care l-a promovat în Liga 1 la doar 17 ani, și la Luceafărul București. A trecut apoi, timp de trei ani, până în 1986, prin Regie, reușind să iasă vicecampion al României cu Sportul Studențesc.
A urmat Steaua, unde Hagi a obținut consacrarea ca fotbalist, maturizându-se rapid cu toate că abia trecuse de 20 de ani. Și-a început aventura în Ghencea cu un trofeu important – Supercupa Europei, cucerită în fața sovieticilor de la Dinamo Kiev, după un gol chiar de Hagi. Numărul 10 avea să câștige trei titluri la rând cu ”militarii” și să joace o finală în Cupa Campionilor, pierdută însă fără drept de apel în fața echipei AC Milan.
Revoluția din 1989 îi deschide drumul lui Hagi către Occident. Prima destinație: Real Madrid. Hagi rămâne până azi singurul jucător român care a îmbrăcat tricoul celei mai titrate echipe din fotbalul european. A stat doi ani de zile pe ”Santiago Bernabeu”, însă nu a reușit să se impună, iar în 1992 ajunge la Brescia.
Hagi, care își făcuse deja un nume în Italia, la Cupa Mondială din 1990, când naționala României s-a oprit în optimile de finală, i-a cucerit imediat pe ”tifosi” peninsulari, care erau răsfățați cu cel mai bun fotbal din lume în acea perioadă.
Dacă în primăvara lui 1994, Hagi evolua în liga a doua italiană, în vară el era ales în echipa turneului final al Cupei Mondiale, după ce a uimit Statele Unite ale Americii cu acțiunile sale geniale. Tricolorii au ajuns până în sferturile de finală – cea mai bună performanță din istoria naționalei de fotbal a României.
Hagi a revenit imediat în Spania, la FC Barcelona, dar nici de această dată nu a rupt gura târgului. În 1996 trece la Galatasaray Istanbul – o mare supriză. Gheorghe Hagi s-a impus rapid la ”Cim Bom”, alături de care a cucerit patru titluri de campion și a adus primele și, deocamdată, singurele trofee continentale ale turcilor: Cupa UEFA și Supercupa Europei, în 2000.
În tot acest timp, Hagi a bătut record după record la echipa națională. După încă o prezență în optimile de finală ale Cupei Mondiale, în 1998, ”Regele” a renunțat la tricoul galben în 2000, după turneul final al Campionatului European, singurul în care România a reușit să depășească faza grupelor, oprindu-se însă în sferturile de finală.
137 de meciuri și 35 de goluri a reușit Hagi pentru naționala României, în cei mai frumoși 17 ani din istoria tricolorilor.
Cariera de antrenor a lui Hagi n-a fost pe măsura celei de jucător. A ratat calificarea cu România la Cupa Mondială din 2002 și n-a convins la Galatasaray (n.r. – două mandate), Bursaspor, Politehnica Timișoara sau Steaua.
Odată cu trecerea timpului, numele lui Hagi a devenit sinonim cu nostalgia în fotbalul românesc, care pare să caute prin întuneric strălucirea din trecut. La mulți ani, Gheorghe Hagi!
